Analiză. Soluția care a salvat sistemele de termoficare fără să golească bugetele locale

Intrat în colaps în aproape 90% dintre orașele românești, sistemul centralizat de termoficare înregistrează și povești de succes, acolo unde a fost folosită o soluție simplă: fondurile europene. În aceeași perioadă în care orașe precum Reșița, Piatra Neamț sau Galați declarau falimentul căldurii la comun, Oradea, Bacău ori Suceava investeau sute de milioane de euro, din bugetul Uniunii Europene. S-a ajuns astfel la situații în care rețeaua primară a fost, aproape în întregime, schimbată și mii de consumatori s-au rebranșat la ea.

Pe 23 februarie 2021, reprezentanța Comisiei Europene în România anunța că a fost aprobată finanțarea de 254 milioane euro pentru modernizarea sistemului de termoficare al municipiului București. La sfârșitul lui ianuarie trei orașe (Oradea, Gheorgheni și Vatra Dornei) semnau pentru proiecte în domeniu, cu un total de 50 milioane euro, bani de la Uniunea Europeană.

În vreme ce unele municipii luptă să-și modernizeze și chiar au reabilitat mare parte din sistem, cele mai multe au renunțat la varianta centralizată iar cetățenii au fost lăsați să se descurce pe cont propriu.

EXCLUSIV VIDEO Unde vrea Primăria Sectorului 4 să mai facă un nou pasaj subteran, după ce se va termina Podul de la Apărătorii Patriei. City-manager: „Va facilita foarte mult traficul”

06:00

EXCLUSIV Incredibila poveste neștiută a banditului Soroiu. Securitatea îi ceruse să-l elimine pe disidentul Paul Goma, la Paris

05:00

Căldura din bugetul UE

Ca lungime, sistemul de termoficare din București este primul din UE și al doilea din lume (după Moscova), deservind 1.2 milioane de locuitori prin 940 km de conducte termice pentru sistemul de transport și 2.800 km de conducte pentru sistemul de distribuție.

Fondurile alocate în februarie, respectiv cele 254 milioane euro, vor ajunge doar pentru reabilitarea a 10% din sistem, motiv pentru care Primăria Generală a anunțat că va investi 90 de milioane de euro pentru alți 60 de kilometri de reţea.

„Undeva la un interval de șase – șapte ani, ar trebui să ajungem să avem întreaga reţea schimbată. Însă, după ce aceşti 260 de kilometri vor fi realizaţi, ba chiar după ce primii 60 de kilometri vor fi realizaţi, calitatea serviciului se va îmbunătăţi mult, adică vom fi cam cum eram acum tre-patru ani, când nu erau avarii majore”, declara în februarie Nicușor Dan, primarul general al Bucureștiului.

Dacă în acest caz orizontul de timp pentru rezolvarea problemelor nu este unul apropiat, în alte exemple e vorba de investiții ce ar urma să fie încheiate în cel mult doi ani. Pe 28 ianuarie, Ministerul Dezvoltării, Lucrărilor Publice și Administrației anunța semnarea a trei contracte de finanțare, în cadrul Programului Termoficare.

Este vorba de unitate de producție cogenerare de înaltă eficiență pentru înlocuirea blocului 1 existent în Oradea (jud. Bihor), în valoarea totală de 34 milioane euro, de modernizarea sistemului de alimentare cu energie termică a municipiului Gheorgheni (jud. Harghita) de 3 milioane euro și de reabilitarea sistemului de alimentare centralizată cu căldură în Vatra Dornei (jud. Suceava), de 13 milioane euro. Termenul de finalizare este, în fiecare dintre cazuri, anul 2023.

Bani au fost, accesări mai puțin

Încă din momentul aderării la Uniunea Europeană, au existat bani pentru acest sector. Doar în 2007, România putea primi 230 de milioane de euro pentru reabilitarea sistemelor municipale de termoficare, la care se adăuga cofinanțarea naționala de aceeași valoare, potrivit Planului Operațional Sectorial de Mediu.

Doi ani mai târziu, numai 22 din cele peste o sută de municipii concurau pentru finanțare, cinci urmând a fi selectate.

Botoșani (32 milioane euro), Bacău (63 milioane euro) sau Râmnicu – Vâlcea (30 milioane euro) sunt câteva dintre orașele care obțineau în urmă cu zece ani bani europeni.

Municipalitatea din Iași (3 milioane euro) ori cea din Suceava (50 milioane euro) sunt alte două exemple, din anii ce-au urmat.

Un exemplu de copiat

Oradea este, de departe, un exemplu de bună practică și în materie de termoficare. În 2014, sistemul era în pragul colapsului. Șase ani mai târziu, avea deja demarate investiții de 200 milioane euro și alte 34 milioane, contractate.

În oraș s-a reabilitat 90% din rețeaua primară și 30% din cea secundară iar efectul investițiilor s-a văzut direct în numărul de utilizatori: de la 60.000, în 2014, a ajuns la 70.000, în prezent.

Modernizarea nu s-a oprit la nivel de rețea. Citirea contoarelor se face în tot orașul în doar patru zile, timp în care un operator parcurge cu mașina toate străzile și înregistrează informațiile, de la distanță. Anterior, datele erau colectate de 50 de angajați ce se deplasau personal, la fiecare consumator.

Colapsul termoficării centralizate

Dacă în perioada comunistă foloseau un sistem de termoficare centralizat 337 de orașe și municipii, în prezent numărul lor a scăzut sub 50 și doar 19 mai au peste 10.000 de gospodării branșate. Multe au cedat în ultimii zece ani, când erau deja fonduri europene pentru reabilitare sau modernizare.

„Diminuarea energiei termice a avut cauze multiple, în principal uzura fizică şi morală a instalaţiilor de producere şi distribuţie a energiei termice cu o vechime în exploatare de 30 – 40 ani şi debranşarea de la reţeaua centralizată a unui număr mai mare de consumatori”, explica fenomenul, în decembrie 2019, Institutul Național de Statistică (INS).

Printre municipiile care au renunțat se numără Reșița, Zalău, Piatra Neamț, Târgu Mureș, Târgoviște, Brăila, Alba Iulia, Tecuci sau Galați. În acest din urmă caz, edilul și-a făcut chiar un titlu de glorie și motiv de mândrie din faptul că a oprit sistemul centralizat.

„Am spus STOP risipei provocate de vechiul sistem de termoficare care ținea oamenii în frig și fără apă caldă. În schimb, am OFERIT sprijin financiar pentru ca gălățenii să-și poată cumpăra propriile centrale. Suntem astăzi un model de eficiență pentru alte orașe”, anunța primarul Ionuț Pucheanu pe pliantele din campania electorală din septembrie 2020.

E greu de spus ce model „de eficiență” a oferit Galațiul, cert este că alți edili au găsit soluția finanțării europene în loc să plătească, de la bugetul local, subvenții de 3.000 de lei celor care vor să-și monteze centrale de apartament, cum s-a întâmplat în orașul de la malul Dunării.

Culmea este că Galațiul a avut la dispoziție soluții pentru a evita o criză a încălzirii: în 2012, primarul de atunci, Dumitru Nicolae, îi convingea pe suedezii de la Usitall să investească 200 de milioane de euro într-o centrală ce urma să ardă deșeuri.

Municipalitatea trebuia să ofere doar terenul și gunoiul. La alegerile din acel an Nicolae nu a mai candidat iar noul edil, Marius Stan, nu s-a arătat interesat de sistemul de cogenerare și investiția nordicilor.

„Motivul pentru care am decis să stopăm discuțiile cu autoritățile locale din România este lipsa lor de interes. A fost dificil până să și discutăm cu ei”, declara atunci Mattias Philipsson, CEO Usitall.

Soluția adoptată de alte țări

Deși există părerea că sistemul centralizat de termoficare ar fi o invenție comunistă, el este funcțional în prezent în orașe precum Rotterdam, Amsterdam, Londra, Paris, Munchen, Helsinki, Milano, Toronto, Erevan ori Seul, pentru a da doar câteva cazuri.

Un exemplu îl reprezintă Copenhaga, unde 97% din regiune se încălzește centralizat. Sistemul este mixt (cogenerare, geotermal, recuperarea căldurii produsă industrial, pompe de căldură sau cazane electrice). Inclusiv surplusul din energia eoliană este folosit să încălzească apa utilizată apoi în rețeaua de termoficare.