Altă iarnă, aceleași probleme

De când în fruntea Primăriei Capitalei a venit un om care a promis marea cu sarea și globuri de cristal protejate din toate unghiurile posibile, iernile bucureștenilor au devenit tot mai greu de suportat. Ca niciodată înainte. În multe cartiere, în blocuri ceva mai vechi, care funcționează cu centrală termică la comun, zile, săptămâni în șir nu a existat căldură. Și, pe deasupra, nu a fost nici urmă de apă caldă.

Dar acesta e un subiect deja atât de dezbătut, atât de criticat, atât de plâns de cei care s-au aflat în aburii temperaturilor scăzute, încât nu știu dacă mai are rost să-l comentăm și noi, aici, într-o nouă iarnă care pregătește același scenariu.

Cum? Același scenariu? Da, da, exact același scenariu. De câțiva ani, domnul primar nu găsește soluția câștigătoare pentru ca populația celui mai reprezentativ oraș al țării, cel puțin din ce ne spun hărțile și unele statistici, să nu mai simtă că stau afară, când, de fapt, petrec o zi obișnuită în propria sufragerie. Cum e posibil ca, în atât de mult timp, din așa de multe variante câte, cu siguranță, s-au odihnit pe biroul de șef de capitală al respectivului domn, să nu poată fi ales nimic, să nu se poată obține niciun drum scurt către o cale avantajoasă.

Nici prin sectorul 1 al Bucureștilor nu e mai bine (și parcă aud că nici prin alte sectoare nu miroase a flori de soc și a miere pe străzi). Pe lângă plata obsesivă a parcărilor (care ar fi bună dacă banii s-ar duce acolo unde e nevoie de ei și dacă s-ar face investiții necesare pentru îmbunătățirea calității vieții în sector), nu se observă nimic nou bun. Pentru că noutăți… proaste există la orice colț de stradă. Începând cu scandalul gunoaielor, care nici acum nu se odihnesc doar în coșuri de gunoi și tomberoane stradale.

Dar, iată, încă un subiect care e pe pagina principală a știrilor de atât de mult timp, încât aproape că pare doar un bun subiect de banc, tocmai potrivit de spus la o șuetă între prieteni, adolescenți sau pensionari, care mai cred în umor și în forța lui de a câștiga luptele grele. Lupte pe care, câștigându-le chiar, nu le putem face să dispară din ordinea de zi. Ordinea de zi continuă să fie aceeași. Și problemele, la fel. Deși anii noștri trec și soluții se promit la fiecare pas.

La fel cum ni se promit și șosele și bătălii anti-corupție și atâtea și atâtea altele. Altă iarnă, același frig. Pregătiți casele pentru sărbători, pregătiți sufrageriile pentru brad și pentru beculețe care să-i bucure pe copii, dar scoateți de la naftalină și păturile, pentru că Ni(mi)cușor Dan s-ar putea să nu livreze căldură prea devreme în blocul în care locuiți, în casa pe care o credeți a dumneavoastră, deși o administrează și o rătăcesc în frig autoritățile care ar trebui să ne apere și să ne facă bine.

Nu mai vine binele promis, trageți cortina, scena e plină de oameni nemulțumiți care nu spun, de teamă, nimic. Care nici să se plângă nu mai au energie, care au murit, trăind încă. Care se prefac loviți de soartă, nu de vreun primar de sezon. Dar ce lungi sunt sezoanele în țara noastră. Ce lungi!

Citește și:

Cine are grijă de România? Cine are grijă de români?

Săptămâna altfel, săptămâna la fel

”Chiriași la noi în țară”

Când românii se simt români

De ce Austria nu ne vrea?

Și, totuși, de unde prețurile astea?