Pe ultima sută de metri

Privim în urmă, spre 2024, de parcă ar fi deja al altcuiva. Și ne gândim, retrospectiv, ce am greșit, ce am fi putut face mai bine, ce nu ni s-a așezat cum trebuia în lista lungă de reguli nescrise ale unui an care a semănat fie cu noi, fie cu ceilalți din jur, care așteptau, la deplină legitimitate, un semn de bine din partea calendarului.

Scriem, cu ultimele forțe, sprijinindu-ne coala de hârtie de genunchi, câte un rezumat pentru a lăsa în urmă cât mai multă coerență și pentru a păși în 2025, an nou, cu tot curajul care ni se pare că ne-a lipsit acum. Pe lume, aceeași nebunie! Și tot mai mult drept al omului la plecarea definitivă. Mai moare câte un fost președinte de stat, retras de ani buni din activitate, se mai prăbușește câte un avion, pentru că nu a avut tren de aterizare și nu s-a putut opri pe pistă, după ce s-a aprins pe burtă la atingerea solului, mai pleacă din lista lungă cu oameni care s-au stins câte un vecin de la casa de la țară, de acolo de unde nu ajungem des, de acolo de unde nu știm, de fapt, să plecăm de tot niciodată.

Și marii scriitori își continuă romanul și schimbă direcția și mai inventează câte ceva ce nici nu le trecuse ieri prin minte. Azi, în ultima zi liniștită a anului 2024, an de care, așa cum spun cei mici, ne va fi dor și pe care nici nu ne vine să credem că nu-l vom mai întâlni niciodată.

ULTIMA ORĂ Sorin Grindeanu recunoaște înfrângerea PSD-ului în cursa pentru Capitală: „Un scor de 20% nu ne satisface”. Cum comentează scorul Ancăi Alexandrescu

00:51

NEWS ALERT Anca Alexandrescu, revelația alegerilor, care s-a clasat pe locul 2: „Este doar începutul!” Secretele celei care a îngenuncheat PSD-ul

00:35

Mai schițăm și câte o poezie, pentru a lăsa loc luminii să vină după noi, să vină în urma noastră, de parcă tocmai de poezie am avea timp de mâine încolo, de când anul se schimbă și noi nici nu avem voie să rămânem aceiași.

Se mai scumpesc și medicamentele, dar în România, unde mulți constată, tot mai des, că nu e așa de rău să trăiești, cresc puțin alocațiile copiilor, asta după ce pensiile au crescut și ele un pic deja și alegerile parlamentare au arătat cât contează astfel de mișcări, în socotelile finale. Urmează și reluarea prezidențialelor, dar prea puțini mai vorbesc despre asta, în afară de câțiva jurnaliști care și-n ziua de Crăciun tot de deciziile Curții Constituționale se ocupă și tot de rezultatul anulat al alegerilor din decembrie discută.

Ah, uitasem de Moș Crăciun, care a venit în case multe și care a adus acelora care au norocul de a avea oameni buni în preajmă darurile așa de așteptate. A venit, prin hornul pe care mulți nici nu îl au la vedere acasă, a lăsat ce era de lăsat, a mușcat din fursecurile pregătite cu grijă de cu seara de copilași, a luat și o gură de lapte, apoi s-a făcut nevăzut și a continuat să zboare, cu sania lui neobosită, spre celelalte orașe pline de copii și de iluzie.

Și aici, în Gândul, e ultima noastră spovedanie pe 2024. Ne revedem, de fapt ne recitim, chiar pe 1 ianuarie 2025, atunci când ceasurile merg mai greu și toți – aproape toți – au dreptul să se trezească mai târziu și să reia socotelile de acolo de unde le lăsaseră cu un an în urmă. Până atunci, pe ultima sută de metri, mai sunt câteva amintiri de depănat și câteva planuri de făcut, pentru anii care vor intra, cu voia Domnului, în viața noastră.

Ajută-ne, Doamne!

Citește și:

Asta ne lipsea!

Nici zi, nici noapte

Schengen, dragostea mea!

Amalgam de definiții

Ce s-a ales (de noi)