Asta ne lipsea!

În plin zbucium electoral, când nu mai știm încotro să o luăm și cum să alegem între variante care nu ne plac, care nu ne reprezintă, în care nu credem cu adevărat, se trezește și domnul care e ales – de o majoritate surprinzătoare pentru mulți dintre noi – pentru a doua oară, primar al capitalei, să vrea să plece de la București, de unde promitea marea cu sarea și stații de tramvai unde nu ne dă prin minte, ca să devină președintele țării.

Așa cum am mai scris, mă surprinde și mă intrigă legalitatea demersului electoral de astăzi, când atât de mulți nu doar că reiau întreg procesul, cum a cerut Curtea Constituțională, ci, după ce au beneficiat de un adevărat sondaj de opinie în masă, schimbă candidații, schimbă strategiile, în căutarea răspunsului corect la întrebarea „cum facem să câștigăm?”. Sau ce vor oamenii de la clasa politică din 2024? Pardon, din 2025.

CONTROVERSĂ Presa de la Sofia, după oprirea centralei de la Cernavodă: Nivelul scăzut al Dunării face ca România să depindă tot mai mult de Bulgaria

12:00

JUSTIȚIE A ucis un albanez și a încercat să intre ilegal în România. Urmează să fie extrădat

11:38

Așadar, până să le dea bucureștenilor nu ce le-a promis, ci numai ce ar fi normal să aibă în case: apă caldă și căldură iarna, Nicușor Dan vrea să salveze România. Și afirmă, cu un discurs pe care câțiva înțeleg că au reușit să îl urmărească, faptul că salvarea nu poate începe doar cu Bucureștii, că e nevoie de strategia sa și de cutremurul real în politică de la cel mai înalt nivel, de la acela al președintelui țării.

Probabil că, odată cu alegerile prezidențiale de anul viitor, domnul Dan va propune și un nou referendum, prin care bugetul pe care l-a vrut mutat de la sectoarele Bucureștilor la Primăria Generală să fie acum mutat de la toate primăriile generale direct la Cotroceni. La fel și autorizațiile de construcție, cu care se apără de ani și ani, încercând să mai scape de criticile dure și deloc nemeritate care au fost aduse în primul său mandat de primar al Capitalei.

Asta ne mai lipsea acum. Când voiam, naivi, să ne pregătim de Crăciun, de Anul Nou, de un alt orizont cu care să ne dezlegăm ochii de orbirea care a părut că preia controlul în mai toate.

Acum, când mergeam spre centrele comerciale scumpe de unde aveam de gând să încercăm să cumpărăm câte un cadou simbolic copiilor și părinților noștri: ca tocmai Nicușor Dan, care a demonstrat, faptă cu faptă, că nu se pricepe la conducerea efectivă a unui oraș, care promite de cinci ani că va fluidiza traficul în București (apropo, ieri am făcut două ore și jumătate din nord în centru), care spune că va aduce stația de tramvai de la Unirii acolo unde îi e locul, care jură că schimbă țevile subterane pentru ca termoficarea în București să fie, în sfârșit, așa cum ar trebui să fie, într-o capitală europeană care se respectă și care îi respectă pe cetățeni, să vrea să plece la Cotroceni.

Pe urmele bătrânului Iohann, să continue ceea ce acesta, cu atât de multă… înțelepciune și… liniște a început să facă, acum zece ani, când eram și noi încă tineri, când încă mai aveam chef să-i credem, poate să-i și votăm, poate să-i și iertăm.

Abia aștept anul care vine.

Pare interesant.

Citește și:

Amalgam de definiții

Aplauzele lui Duckadam

Ce s-a ales (de noi)

Viața după sondaje

Copilul meu s-a supărat pe Dumnezeu