Competitivitatea Uniunii Europene a evoluat odată cu procesul de integrare economică și transformările globale. De la o piață comună la o uniune economică și monetară, UE a implementat politici de-a lungul anilor pentru a-și consolida poziția economică în lume. În prezent, după efectele pandemiei asupra economiei in general, și în special asupra lanțurilor de aprovizionare, ca urmare a războiul din Ucraina si crizei prețurilor la energie, Uniunea Europeană se confruntă cu o serie de provocări economice și geopolitice care influențează nu doar competitivitatea Uniunii, sau locul Uniunii in lume, dar si competitivitatea la nivel global.
În plus, Europa se confruntă de mai multe decenii cu o scădere a producției industriale, care a afectat semnificativ creșterea economică, competitivitatea și stabilitatea economică.
Mai mulți factori au contribuit la acest declin, printre care globalizarea, automatizarea și externalizarea producției în economii emergente unde costurile de producție sunt mai mici.
Raportul Draghi privind competitivitatea Uniunii Europene, prezentat in septembrie anul trecut, evidențiază nevoia unei reforme structurale pentru a menține Europa competitivă într-un context global dinamic, precum si domeniile-cheie care necesită îmbunătățiri, energia si infrastructura fiind amintite des.
Unul dintre obiectivele principale ale Raportului Draghi este să ofere o direcție strategică pentru a sprijini reindustrializarea Europei într-o manieră sustenabilă, digitalizată și competitivă la nivel global.
Acesta subliniază necesitatea unei intervenții publice eficiente și a unor politici industriale coordonate la nivel european, care să sprijine atât inovația, cât și reducerea emisiilor de carbon în sectorul industrial. Raportul Draghi vorbește și despre autonomia strategică europeană și despre faptul că Uniunea Europeană trebuie să reducă dependența de țări terțe pentru resurse esențiale.
În 2025, UE rămâne un lider global în industrii precum cea auto, farmaceutică și aeronautică, dar pierde teren în fața SUA și Chinei în sectoare precum inteligența artificială, tehnologia semiconductorilor și energia verde.
Pactul Verde European a impulsionat investițiile în energie regenerabilă, dar tranziția energetică este costisitoare și afectează competitivitatea unor industrii dependente de combustibili fosili.
Peste toate acestea, să nu uităm că inflația și instabilitatea lanțurilor de aprovizionare, cauzate de tensiunile geopolitice și de războiul din Ucraina, continuă să afecteze creșterea economică.
Un alt factor esențial care influențează competitivitatea europeană este dimensiunea prețurilor la energie, care afectează direct toate sectoarele de industrie, atât industriile mari consumatoare de energie, cât și IMM-urile.
În acest context, este necesară o revizuire realistă a ambițiilor europene privind tranziția verde, corelată cu strategiile de decarbonizare și implementarea eficientă a legislației existente prin acte delegate bazate pe necesități și realități economice.
Îmbătrânirea populației și lipsa forței de muncă calificate afectează creșterea economică, și implicit competitivitatea.
Nu în ultimul rând, în timp ce SUA și China au piețe financiare mai dinamice și oferă sprijin mai consistent pentru inovație și dezvoltare, Uniunea și Statele Membre, nu fac încă pași suficienți pentru a facilita accesul start-up-urilor la finanțare, pentru a facilita accesul la investiții sau la un sistem de stimulente sectoarelor care se decarbonizează și pentru a stimula investițiile în tehnologie și infrastructură.
Costurile ridicate ale energiei în Europa reprezintă unul dintre principalii factori care afectează competitivitatea industriei europene.
Printre cauzele majore identificate se numără: prețurile ridicate ale certificatelor de emisii ETS (Emissions Trading System); costurile ridicate de producție ale energiei regenerabile și lipsa infrastructurii adecvate pentru integrarea acesteia în rețelele naționale; lipsa conexiunilor si infrastructurii transfrontaliere, modernizarea și repurposing-ul infrastructurii existente, taxele și reglementările stricte care afectează prețul final al energiei pentru industrie și consumatori.
În prezent, UE promovează unele dintre cele mai ambițioase obiective de decarbonizare la nivel global, ceea ce poate avea un impact negativ asupra competitivității economice dacă nu sunt implementate realist.
Revizuirea acestor obiective trebuie să țină cont de realitățile industriale și economice, să conțină ținte flexibile, adaptate la ritmul de inovare tehnologică și la capacitatea industriei de a se adapta; să prioritizeze tehnologiile fezabile economic, precum energia nucleară și hidrogenul, alături de sursele regenerabile; să se renunțe la redtape si la reglementările excesive, care ar putea împiedica dezvoltarea industrială și investițiile private.
Pentru a asigura o tranziție energetică sustenabilă fără a compromite competitivitatea, UE trebuie meargă mai departe să mențină un echilibru între tranziția verde și competitivitatea economică.
Astfel, UE ar trebui să adopte măsuri precum:
Pentru a menține competitivitatea Europei într-un mediu economic global dificil, UE trebuie să adopte o abordare mai realistă și pragmatică, care să echilibreze ambițiile climatice cu necesitățile economice.
Aceste măsuri vor permite UE să își păstreze poziția competitivă la nivel global, șă își protejeze sectoarele industriale, menținând în același timp un angajament solid față de tranziția ecologică.
Busola Competitivității este o inițiativă lansată de Comisia Europeană în ianuarie 2025, având ca scop consolidarea competitivității economice a Uniunii Europene și stimularea procesului de reindustrializare.
Aceasta propune o abordare integrată care combină politici industriale, investiții și reforme, unite în jurul unei viziuni comune pentru viitorul economic al Europei.
Obiectivele principale ale Busolei Competitivității includ:
Busola Competitivității subliniază necesitatea unei acțiuni coordonate la nivel european, implicând atât instituțiile UE, cât și statele membre, pentru a implementa reforme și investiții care să sprijine reindustrializarea și să asigure o creștere economică sustenabilă.
Cu toate acestea, inițiativa a fost întâmpinată și cu critici. Unii actori din industrie și societatea civilă consideră că Busola necesită ajustări pentru a asigura o tranziție eficientă către o economie neutră din punct de vedere climatic, fără a compromite protecția mediului și drepturile sociale.
În concluzie, Busola Competitivității reprezintă un pas important în direcția reindustrializării Europei, propunând măsuri concrete pentru consolidarea competitivității economice și adaptarea la provocările globale actuale.
Raportul Draghi privind competitivitatea Uniunii Europene, prezentat în septembrie 2024, oferă o analiză detaliată a provocărilor economice cu care se confruntă UE și propune măsuri pentru consolidarea poziției sale pe scena globală.
Contextul și provocările identificate:
Recomandările principale ale raportului:
Raportul Draghi subliniază necesitatea unei acțiuni coordonate și decisive pentru a aborda provocările actuale și a revitaliza competitivitatea Uniunii Europene. Implementarea recomandărilor sale ar putea asigura o creștere economică sustenabilă și o poziție consolidată a Europei pe scena globală.
Parteneri GÂNDUL la Conferința Euro Industry Summit de la Bruxelles au fost: Grampet Group, Philip Morris Romania, Alro, Profi, Agro Chirnogi, Fabrica de Zahăr Luduș, Avimi, Oscar Downstream, One Properties, Carmistin The Food Company, Maristar, Trace, Erbașu Construcții, Electrica, PPC, Evryo, Romgaz, Nuclearelectrica, Transelectrica, Adrem, Hidroelectrica.
CITEȘTE ȘI:
Cum ar putea susține mediul de BUSINESS institutele de cercetare, pentru a nu mai importa soluții