Presa britanică, despre România: „Un mod de viață tradițional este pe cale de DISPARIȚIE”

România găzduiește unele dintre cele mai mari pajiști din Europa, încă gestionate prin metode tradiționale. Dar pe măsură ce agricultura modernă se extinde, căpițele de fân devin un simbol al unui mod de viață pe cale de dispariție, scrie presa din Marea Britanie.

Căpițele de fân aurii au fost un simbol al vieții rurale din România de sute de ani. Înalte de trei metri, ele sunt punctul culminant al zilelor de muncă asiduă a familiilor, de la copii până la bunici, în toiul verii.

Împreună, membrii familiei taie iarba înaltă până la talie, o lasă să se usuce la soare și o stivuiesc pentru a fi depozitată peste iarnă, pieptănând fânul în jos pentru a-l proteja de vânturi puternice, ploaie torențială și zăpadă. Pe parcursul iernii, fânul este scos din căpițe și dat la animale.

FLASH NEWS Contrabandă pentru Kremlin: Cum a achiziționat armata rusă tehnologie europeană de vârf printr-o firmă-paravan din Germania

11:08

FLASH NEWS Rareș Bogdan, mesaj virulent în ziua consultărilor pentru desemnarea unui candidat de premier: „Mă întreb dacă este prostie sau sunt interese ascunse”

11:03

E multă muncă și implică întreaga comunitate, dar aduce beneficii mult mai multor specii decât oamenilor și animalelor lor.

Pajiștile tradiționale, printre cele mai biodiverse ecosisteme terestre din lume

În cea mai mare parte a Europei de Vest, apariția îngrășămintelor artificiale a însemnat sfârșitul pajiștilor de fân bogate în faună care acopereau cândva mediul rural. În Marea Britanie, 97% din pajiștile cu flori sălbatice au dispărut încă din anii 1930.

Cercetările arată că aceste pajiști sunt printre cele mai biodiverse ecosisteme terestre din lume, pline de lăcuste, fluturi și păianjeni, precum și peste 100 de specii de ierburi și flori, scrie The Guardian.

Studiile au descoperit că fânețele tradiționale din România pot fi mai bogate în animale sălbatice decât pajiștile gestionate ca rezervații naturale. Din mai până în iulie, înainte ca fânul să fie tăiat, acestea sunt inundate de flori sălbatice și insecte.

Bogăția florei și faunei este rezultatul muncii umane: speciile de plante, păsări și insecte s-au adaptat de-a lungul secolelor de cultivare și recoltare a pajiștilor, ciclurile lor de viață devenind împletite cu agricultura.

Construirea căpițelor de fân în perioada recoltării, Valea Bistriței, circa 1920-1945.

„În ultimii 30 de ani, totul se schimbă extrem de repede”

Sarig Attila, fermier din Ghimeș-Făget, un mic sat de munte din Carpații Orientali, spune:

„Iubesc locul în care am crescut. Văd valoarea uriașă a ceea ce au creat strămoșii noștri – modul blând de interacțiune cu natura, respectul lor pentru ea și modul în care lucrează câmpurile, creând o biodiversitate atât de bogată.”

Familia sa locuiește în sat de cel puțin patru generații. Ghimeș-Făget are o populație de 5.000 de oameni, ale căror ferme au fost în mare parte auto-susținute timp de 400 de ani, cu un amestec de oi, vaci, grâu și alte cereale. Etnoecologii au descoperit că mulți dintre săteni pot numi peste 120 de specii de plante.

Lucrurile se schimbă rapid și în România: pe măsură ce tinerii părăsesc satele în căutarea unui loc de muncă în alte părți ale Europei, oamenii și caii sunt înlocuiți cu mașini și îngrășăminte.

În ultimii 15 ani la Ghimeș-Făget au apărut mici utilaje pentru tăierea și aranjarea ierbii în linii, dar și tractoare mai mari. Attila spune:

„Timp de 300 sau 400 de ani, aproape că nu a existat nicio schimbare, iar acum, în ultimii 30 de ani, totul se schimbă extrem de repede. În ultimii ani s-a schimbat ca fulgerul.”

Acum mai există doar câteva familii care fac fân în modul complet tradițional. Deoarece mulți tineri au plecat, Attila nu poate plăti pe cineva să-l ajute, așa că este mai ieftin pentru el să folosească o mașinărie.

„Oamenii își iau tractoare pentru că sunt mai puternice decât caii și pot face multe lucrări”, spune Attila, care este îngrijorat că se pierde o legătură de secole cu pământul.

Transilvania, ultima parte a Europei cu peisaje agricole tradiționale la scară largă

Există totuși și oameni care fac eforturi pentru a se păstra tradiția căpițelor de fân.

Nat Page este directorul Fundației Adept, o organizație de conservare a biodiversității și dezvoltare rurală, cu sediul în România, care colaborează cu fermierii pentru o gestionare optimă și profitabilă a pajiștilor. Fundația îi ajută pe fermieri să acceseze finanțare pentru protejarea biodiversității și să creeze piețe pentru produsele lor.

Activitatea sa acoperă 30.000 de hectare (74.000 de acri) de pajiști la sud de Sighișoara, în sud-estul Transilvaniei, o zonă gestionată de aproximativ 5.000 de mici fermieri.

„Poți merge zile întregi prin fânețe”, spune Page. „Transilvania este ultima parte a Europei cu peisaje agricole tradiționale la scară largă. Suntem dornici să le oferim micilor fermieri un stimulent pentru a rămâne.”

Cu toate acestea, pe teren, dispariția metodelor tradiționale continuă: în unele zone jumătate din fânețe rămân necosite. Pierderea acestor pajiști tradiționale de fân „se întâmplă peste tot”, spune Attila, și fără management uman, biodiversitatea scade:

„Nu sunt suficienți oameni pentru a face treaba – tinerii pleacă din sate. Pentru mine, este trist. Eu văd o valoare uriașă în asta, dar noua generație nu.”

Foto: Profimedia