Summitul OCS. „Cartea” jucată de Iran în contextul crizei geopolitice actuale. „Se pregătește intens pentru următorul război cu Israelul”

Președintele iranian Masoud Pezeshkian participă la summitul Organizației de Cooperare de la Shanghai (OCS). Având în vedere că sancțiunile occidentale sunt încă în vigoare, Teheranul își mută atenția către alți parteneri globali.

China găzduiește – duminică și luni – summitul anual al Organizației de Cooperare de la Shanghai, considerat deja cea mai mare reuniune a OCS de la înființarea sa, în 2001.

• Peste 20 de lideri, inclusiv liderul rus Vladimir Putin, prim-ministrul indian Narendra Modi și președintele iranian Masoud Pezeshkian, participă la reuniune.
• OCS cuprinde acum 10 state membre: China, India, Rusia, Pakistan, Iran, Kazahstan, Kârgâzstan, Tadjikistan, Uzbekistan și Belarus. Alte 16 țări sunt afiliate ca observatori sau „parteneri de dialog”.
• Blocul susține că reprezintă 40% din populația lumii și aproximativ 30% din producția economică a acesteia.

REACȚIE Vicepreședintele ANCOM ironizează show-ul de „adio” al lui Fritz: „Mai tare era dacă era primar în China”

14:02

MILITAR Sfârșitul unei ere: SUA își retrag trupele din Irak după 23 de ani de operațiuni militare, dar pericolele persistă

13:57

Uneori,  Organizația de Cooperare de la Shanghai este prezentată ca un contrapunct al alianței militare NATO, dominată de Occident. Beijingul își propune să găzduiască un „summit al prieteniei, unității și rezultate fructuoase”, potrivit Ministerului chinez de Externe.

„Teheranul ar prefera să alunge din regiune așa-numitele superputeri «străine»”

Iranul a devenit membru al OCS în anul 2023. La scurt timp după aceea, s-a alăturat și BRICS, o grupare de economii emergente majore.

• „Prin aderarea la cele două organizații, Iranul urmărește relații cordiale cu Rusia și China, în încercarea de a contracara ordinea globală dominată de SUA”, a declarat Markus Schneider, șeful proiectului regional al Fundației Friedrich Ebert (FES) pentru pace și securitate în Orientul Mijlociu.
• În același timp, Teheranul încearcă să îmbunătățească relațiile cu rivalii săi din Orientul Mijlociu, în special cu Arabia Saudită și Emiratele Arabe Unite.

Schneider a menționat că obiectivul conducerii iraniene era „să prevină formarea unei axe pro-americane și anti-iraniene în regiune, formată, de exemplu, din Israel și state arabe moderate”.

„Teheranul ar prefera să alunge din regiune așa-numitele superputeri «străine», precum SUA sau Israelul — pe care Iranul le numește «marele» și «micul Satan»”, a adăugat el, potrivit DW.

Pe ce mizează Republica Islamică

„Orientarea spre est a politicii externe a Iranului a urmat mișcării mai ample din cadrul ordinii globale către un grad mai mare de multipolaritate”, a declarat și Hamid Talebian, expert în Iran la Institutul German pentru Studii Globale și Spațiale (GIGA) din Hamburg.

Republica Islamică a mizat în special pe această percepută schimbare globală, având în vedere izolarea și relațiile tensionate cu Occidentul, a subliniat Taliban.

Expertul a adăugat că schimbarea s-a accelerat odată cu retragerea SUA din acordul nuclear din 2015 cu Iranul și cu incapacitatea puterilor europene „de a oferi căi economice alternative și ajutor pentru Iran”.

„O astfel de dinamică a lăsat practic facțiunile pro-occidentale într-o poziție mai slabă pentru anii următori”, a mai declarat acesta, potrivit sursei citate.

Lecția strategică pe care o învață liderii din Golf

Atacurile americane și israeliene asupra Iranului au apropiat, de asemenea, Teheranul de statele arabe din Golf.

„Sprijinul necondiționat al Washingtonului pentru atacurile Israelului, coroborat cu discuțiile ambigue despre schimbarea regimului la Teheran, este văzut în Golf ca un aventurism nechibzuit”, se arată într-o analiză a Consiliului European pentru Relații Externe (ECFR).

„Dacă există o lecție strategică pe care liderii din Golf o trag din criză, aceasta este înțelepciunea relațiilor lor diplomatice cu Iranul”, se menționează în raport, subliniindu-se că, acționând independent – adesea sfidând Washingtonul – liderii din Golf au reușit să stabilească canale de comunicare care au oferit un anumit grad de izolare față de cele mai grave rezultate.

„Evitarea de către Teheran a țintirii intereselor din Golf sau a închiderii Strâmtorii Hormuz este atribuită în mare măsură acestei diplomații”, subliniază studiul.

 „Această abordare a sporit dependența Iranului de legăturile regionale pentru a face față presiunii SUA, oferind statelor din Golf o nouă putere de influență”, se mai precizează în raport.

Iranul critică Rusia

Cu toate acestea, cei din Teheran care sunt în favoarea extinderii legăturilor cu China și Rusia se confruntă și ei, la rândul lor, cu presiuni. Mai exact, mulți din Iran consideră că „aceste țări nu au susținut suficient Iranul în timpul războiului de 12 zile”, a spus Talebian.

El a menționat că unele facțiuni ale guvernului iranian „nu au exclus implicarea Iranului în discuții cu SUA”.

„Forțele din cadrul mișcării reformiste și al actualului guvern își exprimă din ce în ce mai multe criticile la adresa Rusiei și susțin Republica Islamică să nu mai considere Rusia un furnizor de securitate”, mai spun aceștia.

Schneider a declarat că Iranul este, de asemenea, interesat de intensificarea cooperării sale militare cu China. „Iranul caută în prezent să achiziționeze echipamente chinezești pentru a-și reconstrui sistemul de apărare aeriană grav avariat. Se pregătește activ pentru următorul război cu Israelul”, a punctat expertul.

Foto main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• „Flota din umbră” a lui Putin, profit și putere. Ambițiile Rusiei pot declanșa un DEZASTRU ecologic în Arctica: „Zonă de sacrificiu”
• Victoriile tactice, căsătoria de conveniență și ÎNFRÂNGEREA strategică. „Poziția Moscovei este neschimbată, Ucraina se află într-o poziție dificilă”
• NATO vs. Rusia lui Putin, sabia cu două tăișuri. Geopolitical Futures: „Ucraina nu este locul potrivit pentru a lupta împotriva rușilor”
• Izolarea Rusiei și jocul pe termen lung la Kremlin. „Putin știe că legăturile strânse cu Occidentul i-ar expune pe ruși la idei LIBERALE periculoase”