De la al Doilea Război Mondial și până astăzi, SUA nu s-au descurcat bine în războaiele din emisfera estică. În Vietnam, Irak și Afganistan, Washingtonul nu a reușit să obțină rezultatele dorite, iar aceste eșecuri trebuie ținute minte atunci când se discută despre perspectiva unui alt război. În toate aceste conflicte, obiectivele au fost politice. Mijloacele au fost militare, dar forța și strategia cu care SUA au abordat războaiele nu au dus la atingerea obiectivelor politice.
Acest lucru nu se datorează faptului că SUA nu ar fi fost puternice din punct de vedere militar. Iar ideea unui război limitat este o iluzie. Pentru cei care luptă, niciun război nu este limitat.
Totuși, în Vietnam, Irak și Afganistan au existat limite impuse armatei – atât în ceea ce privește forța utilizată, cât și în ceea ce privește strategiile și tacticile permise și utilizate pentru atingerea scopului politic.
„De la al Doilea Război Mondial încoace, SUA au avut tendința de subestima capacitățile și rezistența inamicilor săi”, consideră George Friedman, fondatorul și președintele Geopolitical Futures.
Riscul de a implica Rusia direct, continuă George Friedman, este parțial înrădăcinat în această mentalitate a războiului limitat. Dar se bazează și pe provocările unei intervenții militare.
„Există două probleme militare fundamentale care trebuie luate în calcul dacă se vorbește despre a da Rusiei o lovitură decisivă pentru a schimba soarta războiului (n.red. – din Ucraina).
Se spune că armata rusă are aproximativ 1 milion de soldați, iar aproximativ 600.000 dintre aceștia luptă pe frontul din Ucraina. În același timp, Rusia se bazează și pe 2 milioane de rezerviști.
SUA au aproximativ 100.000 de soldați activi în Europa. Europa, pe de altă parte, ar putea – cel puțin – să suplimenteze forțele americane.
Rusia are, probabil, mai puține trupe eficiente decât sugerează cifrele, iar armata sa nu a demonstrat, până acum, o eficiență înspăimântătoare în Ucraina.
Chiar și așa, SUA ar trebui să desfășoare un număr substanțial mai mare de militari decât sunt disponibili, în acest moment, în Europa. Acest lucru ar dura mult timp, iar e forțele rusești ar fi mobilizate și desfășurate în mod similar”, avertizează George Friedman.
O problemă separată, dar asociată, privește tehnologia. În Ucraina, evoluțiile tehnologiei din timpul războiului au făcut apărarea mai eficientă decât ofensiva. Utilizarea sateliților și a dronelor face ca numărul imens de trupe necesare pentru o ofensivă să fie extrem de vulnerabil.
„Până acum, Rusia a fost, în general, cea care a adunat trupe pentru atac, Ucraina fiind în mare parte în defensivă.
Într-o intervenție americană menită să submineze capacitatea Rusiei de a amenința Europa, obiectivul politic ar fi de a distruge armata rusă pentru a preveni alte invazii rusești.
Prin definiție, acest lucru ar pune SUA într-o postură ofensivă, iar timpul necesar pentru desfășurarea unei forțe ofensive ar fi o chestiune de luni, nu de zile, timp în care desfășurarea ar fi destul de vulnerabilă.
Logistica este o preocupare și mai gravă. În timpul Războiului Rece, forțele americane erau masate în Germania și în zonele din vest. Liniile de aprovizionare din porturile franceze și germane erau relativ scurte. Distanța dintre aceste porturi și Ucraina este de aproape 3.200 de kilometri.
NATO a presupus că va angaja Rusia într-un război defensiv, cu linii disponibile pentru stocarea de provizii aproape de front și cu provizii din SUA descărcate de pe nave aflate la cel mult câteva sute de mile distanță.
Există porturi mai apropiate în Polonia, dar navele ar trebui să treacă printr-un punct de blocare și, prin urmare, ar fi vulnerabile la dronele și rachetele rusești. Rusia, pe de altă parte, ar avea linii de aprovizionare mult mai scurte”, mai scrie George Friedman.
Strategia de relaționare cu Rusia a presupus că Moscova va avea probleme logistice masive pe măsură ce își mută trupele spre vest și că NATO va lupta pe linii de aprovizionare mult mai scurte. Acest lucru a fost întotdeauna văzut ca un factor de descurajare major pentru Rusia. O intervenție americană în Ucraina ar anula-o.
„Este adevărat că Rusia nu a luptat bine în Ucraina, dar există o diferență între armatele care își apără patria și armatele care atacă o altă țară. Așa cum liniile de aprovizionare scurte au ajutat Ucraina, tot așa liniile de aprovizionare scurte ar aduce beneficii Rusiei, dacă SUA ar trece la ofensivă.
Așadar, cei care vor ca SUA să se implice și să dea proverbiala lovitură finală Rusiei trebuie să ia în considerare faptul că Ucraina nu este locul potrivit pentru a lupta împotriva rușilor. Germania de Vest a fost un loc excelent.
În mod ironic, dacă SUA vor să poarte un război convențional cu Rusia, ar trebui să încurajeze Rusia să-și trimită forța principală departe spre vest. Moscova nu ar face-o – și probabil nici nu ar putea – dar asta nu contează.
Ideea este că, la fel ca în cazul altor războaie pe care SUA le-a purtat, nu trebuie să subestimeze riscurile sau să-și supraestimeze interesele. SUA are interesul de a slăbi Rusia, dar o intervenție eficientă ar fi masivă și vulnerabilă în mai multe moduri.
De aceea spun că SUA trebuie să-și calibreze interesul național cu riscurile pe care le asumă. Strategia Biden-Trump de a furniza informații și arme Ucrainei și așteptarea un final negociat este singura strategie viabilă și cea mai bună modalitate de a urmări interesul național al Americii”, încheie fondatorul și președintele Geopolitical Futures.
Foto main – Profimedia Images
RECOMANDAREA AUTORULUI: