„Flota din umbră” a lui Putin, profit și putere. Ambițiile Rusiei pot declanșa un DEZASTRU ecologic în Arctica: „Zonă de sacrificiu”

Pe măsură ce schimbările climatice se accelerează, Arctica – odinioară îndepărtată și înghețată – se transformă într-o frontieră industrială controversată. Această tensiune este evidentă de-a lungul Rutei Maritime Nordice (Northern Sea Route – NSR) a Rusiei. Acest coridor maritim emergent, care se întinde de-a lungul coastei arctice de 6.000 de kilometri a Rusiei, este prezentat de Kremlin drept o „scurtătură profitabilă” între Europa și Asia.

Numai că ambițiile lui Vladimir Putin amenință să transforme Arctica într-o altă zonă de sacrificiu – una în care ecosistemele delicate sunt, pur și simplu, daune colaterale în vânătoarea de hidrocarburi și influență geopolitică.

• Arctica se află într-un cerc vicios în care topirea gheții marine, care face ca NSR să fie mai accesibilă, pune în pericol biodiversitatea unică și stabilitatea climatică a regiunii.
• Rusia vrea să transforme această rută într-o arteră comercială majoră și, în același timp, să își intensifice extracția de petrol și gaze de-a lungul coastei sale.
• Demersurile Rusiei riscă să agraveze criza climatică, lăsând în același timp ecosistemele arctice vulnerabile la poluare catastrofală.

SOCIAL Bunica Veruța a ajuns virală pe rețelele sociale. Poveștile sale savuroase i-au adus popularitate

20:57

FLASH NEWS Departamentul pentru Situații de Urgență spune că: Intervențiile de sprijin continuă pentru comunitățile din Prahova și Dâmbovița

20:43

„Moscova promovează NSR ca o alternativă mai rapidă și mai ieftină la Canalul Suez”

În 2024 – precizează Charles Digges într-o analiză publicată de The Moscow Times -, peste 84% din mărfurile transportate de-a lungul NSR au fost petrol și gaze. Extracția combustibililor fosili este motorul strategiei arctice a Rusiei, iar Kremlinul nu dă semne de încetinire, nici măcar în contextul războiului din Ucraina și al sancțiunilor internaționale tot mai mari.

„Moscova consideră Canalul Suez ca fiind o gură de oxigen pentru exporturi, dar și ca o pârghie geopolitică, un instrument pentru a proiecta puterea și a remodela rutele maritime globale.

În același timp, Moscova promovează NSR ca o alternativă mai rapidă și mai ieftină la Canalul Suez, cu o flotă tot mai mare de spărgătoare de gheață care asigură navigația pe tot parcursul anului.

• Însă această viziune industrializată se ciocnește de o realitate dură. NSR rămâne o rută periculoasă, supusă unor condiții de gheață care se schimbă rapid, unor creste de gheață periculoase și unor strâmtori înguste și puțin adânci.
• Chiar și vara, sloiurile de gheață migratoare pot bloca pasajele critice, în timp ce cețurile dese și furtunile bruște adaugă un alt nivel de risc.
• Iarna, întregul traseu îngheață complet, fiind navigabil doar cu ajutorul unor spărgătoare de gheață puternice.

Infrastructura necesară pentru gestionarea situațiilor de urgență precum deversările de petrol și alte accidente navale este, practic, inexistentă. Navele blocate în gheață ar putea aștepta săptămâni întregi pentru asistență, iar echipamentele specializate pentru curățarea deversărilor de petrol în condiții arctice sunt extrem de insuficiente.

Totuși, eforturile Rusiei de a dezvolta regiunea rezidențială nordică (NSR) continuă, determinate de stimulente economice puternice. Cererea globală de petrol și gaze persistă, iar platforma arctică reprezintă o comoară de resurse neexploatate”, avertizează Charles Digges, jurnalist și cercetător specializat în probleme de mediu, editor al site-ului ONG-ului Bellona, ​​cu sediul în Norvegia.

„Moștenirea contaminării nucleare de-a lungul coastei arctice a Rusiei”

Planurile Rusiei implică, de asemenea, o flotă din umbră, tot mai mare, formată din petroliere mai vechi, cu reglementări reduse, care operează în afara cadrelor normale de asigurare și siguranță maritimă. În 2024, cel puțin șapte astfel de nave au fost observate de-a lungul NSR.

Aceste nave navighează adesea cu transponderele oprite, sunt prost întreținute și operează, practic, fără nicio supraveghere. În cazul unui accident – cum ar fi o deversare de petrol, spre exemplu – timpii de răspuns s-ar putea prelungi la săptămâni întregi, ceea ce ar avea efecte negative majore.

„Cadrul de reglementare al Rusiei oferă puține garanții. În ciuda documentelor strategice care fac referire la protecția mediului, nu există obiective obligatorii pentru reducerea impactului negativ al transportului maritim.

Organizația Maritimă Internațională a interzis utilizarea și transportul păcurii grele (HFO) în Arctica, începând cu 2024 – un pas necesar, având în vedere riscul ridicat de scurgeri cauzate de HFO și producția sa de carbon negru și oxizi de sulf, care agravează atât schimbările climatice, cât și calitatea aerului local.

• Cu toate acestea, Rusia a refuzat să adere la această interdicție, permițând navelor sale să continue să ardă unul dintre cei mai murdari combustibili disponibili în cel mai fragil mediu din lume.
• La amenințare se adaugă și moștenirea contaminării nucleare de-a lungul coastei arctice a Rusiei.
• Nave cu propulsie nucleară, reactoare și submarine nucleare scufundate, din epoca sovietică, zac pe fundul mării, în timp ce instalațiile nucleare militare active împânzesc coasta.

Cooperarea internațională privind proiectele de curățare a stagnat de la începutul invaziei Ucrainei, iar aceste riscuri radioactive majore persistă.

Litoralul arctic al Rusiei se întinde pe jumătate din întregul Ocean Arctic — un habitat vast și fragil pentru pești, mamifere marine și păsări migratoare. Această regiune nu este doar o problemă internă; este o preocupare globală. Cu toate acestea, gestionarea mediului de către Rusia a rămas mult în urma ambițiilor sale economice”, continuă Charles Digges.

„Consolidarea dominației geopolitice a Rusiei asupra întregii regiuni”

Pentru a înțelege cum a evoluat strategia arctică a Rusiei, mai notează Charles Digges, este necesar să privim în trecut. Ideea de a utiliza ruta NSR ca legătură de transport între Europa și Asia a fost propusă, pentru prima dată, în 1525, de diplomatul rus Dmitri Gherasimov.

Dar abia în 1878–79 exploratorul suedez baronul Nils Nordenskjöld a reușit, în sfârșit, să navigheze pe această rută, ieșind prin strâmtoarea Bering în Pacific.

„În 1932, spărgătorul de gheață sovietic Alexander Sibiryakov a fost prima navă care a parcurs NSR într-un singur sezon de navigație, marcând, astfel, nașterea modernă a acestei rute maritime.

Prima operațiune de transport a avut loc doi ani mai târziu, în 1935. Dar abia în anii 1970 și 1980 – datorită creării flotei sovietice de spărgătoare de gheață nucleare -, NSR a început să fie utilizată frecvent.

Uzina minieră și metalurgică Norilsk din nordul extrem al Peninsulei Taimyr, cu cererea sa de marfă pe tot parcursul anului, a contribuit la impulsionarea acestei expansiuni industriale.

• Astăzi, pe măsură ce schimbările climatice remodelează Arctica, Moscova vrea să profite de șansa de a-și îndeplini ambiția veche de secole, aceea de a face din NSR nu doar o rută sezonieră, ci un element permanent al comerțului global.
• Doctrina maritimă a Rusiei, din anul 2022, numește mările arctice, Rezervația Națională de Securitate Națională și platoul continental drept priorități naționale cheie, critice pentru economia și securitatea națiunii.
• Preocupările legate de mediu și climă sunt recunoscute, este adevărat, dar sunt întotdeauna o considerație secundară.
• Prioritatea Moscovei este clară: deschiderea Arcticii, extragerea resurselor și consolidarea dominației geopolitice a Rusiei asupra întregii regiuni.

În cazul în care comunitatea internațională nu reușește să conteste această abordare, Arctica ar putea deveni încă o victimă ecologică a ambiției industriale necontrolate. (…) Lumea nu își poate permite să lase Arctica – una dintre ultimele noastre frontiere aproape nealterate – să devină o zonă de sacrificiu pentru combustibilii fosili și politica de putere.

În același timp, comunitatea internațională trebuie să monitorizeze îndeaproape flota din umbră a Rusiei, care transportă petrol rusesc prin intermediul NSR. Ar trebui impuse sancțiuni nu doar acestor nave, ci și companiilor care le oferă servicii sau le cumpără petrolul, inclusiv prin sancțiuni secundare”, încheie Charles Digges.

Foto colaj main – Profimedia Images

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Poate Belarus să profite de convorbirea telefonică istorică dintre Trump și Lukașenko? „FANFARONADA și lingușirea, substitut pentru acțiuni reale”
• China își consolidează TRIADA NUCLEARĂ. „O forță capabilă să conteste supremația SUA, ambițiile Beijingului nu se limitează doar la descurajare”
• Regiunile ucrainene „vânate” de Kremlin. The Insider: „Cererile teritoriale ale lui PUTIN par mai nerealiste ca niciodată”
• Demonstrație de forță la Casa Albă. „Putin va eticheta Europa și Ucraina drept partea NEREZONABILĂ în viitoarea sa relație cu Trump”
• Centura de fortărețe urbane a Ucrainei, greu de spart. Putin PLUSEAZĂ, realitatea din regiunea Donețk îl contrazice