De ce a refuzat Iliescu să semneze Scrisoarea celor 6 din martie 1989. Lavinia Betea explică de ce fostul președinte nu credea că Revoluția va reuși

Ediția specială de joi a emisiunii „Ai aflat! Cu Ionuț Cristache” a oferit o nouă incursiune prin viața primului președinte al României. Serialul marca Gândul și Descoperă.ro despre o istorie ascunsă până acum i-a oferit istoricului Lavinia Betea ocazia să relateze unul dintre cele mai enigmatice episoade din cariera lui Ion Iliescu, legătura cu fostul șef al SRI Virgil Măgureanu și Scrisoarea celor 9.

Viitorul președinte a refuzat să semneze Scrisoarea celor 6 din martie 1989, una dintre formele de disidență din acel an istoric, a explicat Lavinia Betea. Ion Iliescu și Virgil Măgureanu rămân în așteptare, ca și alți nomenclaturiști ai epocii.

FLASH NEWSUrsula von der Leyen vine în România a doua oară de la preluarea mandatului de președinte de către Nicușor Dan. Securitatea în zona Mării Negre și Cadrul Financiar Multianual, printre mizele vizitei

06:30

JUSTIȚIETribunalul București reia cererea lui Călin Georgescu de înlocuire a arestului său preventiv cu o altă măsură

06:00

Iliescu a justificat refuzul de a semna scrisoarea prin faptul că era urmărit

„Ion Iliescu a refuzat să semneze scrisoarea celor 6 din martie 1989. Aceasta o știu de la semnatarii Apostol și (Alexandru) Bârlădeanu. I-au trimis vorbă. El a răspuns celui prin care i se trimisese vorbă că e mult prea urmărit ca să o semneze. Însă, în convorbirile avute cu Virgil Măgureanu, acesta îmi spunea că imediat după, acea scrisoare a fost difuzată de Europa Liberă. Spune Măgureanu: Și noi ne pregăteam să trimitem o scrisoare mai dură decât aceea, dar n-am găsit o dactilografă care să o scrie. Măgureanu a fost trimis la Focșani și mai departe, Măgureanu, Iliescu și ceilalți rămân în așteptare. Adică la mila celui de sus, cum ne credeam și noi, aflând deznodarea situației în moartea naturală a lui Nicolae Ceaușescu, cum de altfel o așteptau și cei din CPex”,a explicat Lavinia Betea.

Iliescu era convins că oamenii lui Ceaușescu vor ține sub control presiunea revoluționarilor

În aceeași intervenție, cunoscutul istoric a argumentat de ce crede că Ion Iliescu nu era convins că oamenii ieșiți în stradă vor reuși să răstoarne dictatura.

• Nu cred că acei oameni încă erau prinsi într-un complot și credeau în el. Pentru că, dacă ar fi crezut, Ion Iliescu nu se ducea la locul de muncă, la Casa Scânteii, în 22 decembrie după tot ce se întâmplase în București, în Timișoara. Deci el era foarte convins că forțele lui Ceaușescu vor ține lucrurile sub control, iar Virgil Măgureanu nu se ducea la el la țară, la Zalău, să taie porcul în perioada respectivă. Rămânea în București, a completat invitata.

Enigmaticul profesor de la „Ștefan Gheorghiu”, școala de cadre a PCR

În context, a amintit moderatorul, Virgil Măgureanu a fost un cadru de bază la Universitatea partidului, la Ștefan Gheorghiu, pe unde trecea toată crema politică sau oamenii din nomenclatura 2 sau care vor conta în mecanismele de dirijare economică. Invitata sa, care l-a avut profesor, a realizat un portret al acestui personaj interesant al epocii comuniste, care avea să devină director al SRI după 1989.

Virgil Măgureanu a fost poate chiar cel mai iubit și mai stimat profesor de studenții Ștefan Gheorghiu. Nu neapărat pentru nu știu ce talent ieșit din comun, dar vedeți, noi ca studenți aveam o percepție oarecum diferită a lucrurilor. (…) Preda o disciplină formidabilă, mai ales pentru acei studenți, o faună cu totul și cu totul deosebită față de restul studenților din România. Preda doctrine politice contemporane. Simțea că poate să-și construiască o rețea.

Și din admirația acestor studenți a făcut într-adevăr Măgureanu studii serioase de filozofie la Universitatea din București. Mai ales a fost acceptat, i s-a aprobat tema unei teze de doctorat, o teză cu un subiect extrem de fierbinte, despre teoria puterii. Era un subiect de filozofie politică, iar teza un fel de sinteză a viziunilor politice de-a lungul vremii, cu accent pe contemporaneitate. Ori atunci se vorbea foarte mult de euro-comunism. Toți eram nemulțumiți, în primul rând nemulțumiți erau oamenii care aveau răspunderi în economie pentru că ei vedeau ce ți se cerea. Tu nu puteai face, tu vedeai la fața locului și muncitorului tu nu aveai ce să-i faci. Că așa cum zisese la Marx, el ce poate să piardă? El n-are ce să piardă. 

RECOMANDĂRILE AUTORULUI

Cât de prigonit a fost, de fapt, Ion Iliescu de dictatorul Ceaușescu? Lavinia Betea: „Nu este niciun fel de disidență”

Verdictul dur al Laviniei Betea: „Iliescu și Ceauşescu, la fel de amorali în privinta semenilor”