Un avocat a făcut un experiment social și a încercat să se înscrie în USR: „Partidele românești au ajuns niște structuri defensive, construite mai degrabă pentru a ține oamenii afară”

Un avocat din București, Alexandru Dumitrescu, a făcut un experiment social și a încercat să se înscrie în partidul USR, filiala Voluntari. Care sunt concluziile avocatului: „Nu USR e miza aici. Ar fi o greșeală comodă să fie redus totul la un partid anume. Problema e tiparul. Partidele românești au ajuns niște structuri defensive, construite mai degrabă pentru a ține oamenii afară decât pentru a-i primi.” Avocatul a mai fost membru PNL în trecut. 

Pe 29 decembrie 2025, el a notat pe Facebook: „Nu sunt altceva decât un cetățean preocupat de buna funcționare a statului, care crede sincer și fără echivoc că din postura de membru USR poate avea o portanță mult mai mare în demersurile publice pe care le întreprinde pentru respectarea legii și a interesului general.

CONTROVERSĂ Remus Pricopie, rectorul SNSPA, susține că cei care l-au huiduit pe Nicușor Dan la Galați au fost mobilizați de AUR

22:29

MARIUS TUCĂ SHOW Marius Tucă Show începe marți, 2 iunie, de la ora 20.00, live pe Gândul. Invitat: Gen (R) Silviu Predoiu

22:05

Am experiență politică și de partid, am experiență profesională relevantă și un istoric public verificabil. Toate acestea ar putea aduce un plus valoric real filialei USR Voluntari, nu doar în plan electoral, ci și în consolidarea unei organizații funcționale, deschise și credibile. Respingerea unei astfel de candidaturi nu ar slăbi pe mine, ci ar slăbi chiar organizația, confirmând temerile legate de pesedizarea USR și de abandonarea principiilor care l-au consacrat inițial”, a scris el la vremea respectivă.

În urmă cu puțin timp, el a revenit asupra faptelor și a povestit ce s-a mai întâmplat, pe parcurs. Acesta a notat pe Facebook că în a doua zi de Crăciun a depus cerere de adeziune la USR, un „gest banal, în teorie. În practică, un mic experiment sociologic. Pe 31 decembrie am avut și un interviu. Spun „interviu” din lipsă de termen mai bun. A fost o discuție scurtă, politicoasă, fără nimic consemnat, la finalul căreia am primit formula clasică: „vă anunțăm cât de repede”. Au trecut zilele. Revelionul, minivacanța, începutul de an. Suntem în 10 ianuarie și nu am primit nimic. Nici acceptare, nici refuz, nici măcar acel „revenim” administrativ care nu înseamnă nimic, dar bifează existența celuilalt. Nu e o dramă personală. E doar un detaliu relevant despre cum funcționează lucrurile”, spune acesta.

El spune că nu USR este „miza aici”, ci că problema este „tiparul”.

„Partidele românești au ajuns niște structuri defensive, construite mai degrabă pentru a ține oamenii afară decât pentru a-i primi. Pe hârtie sunt persoane juridice de drept public. În viața reală se comportă ca niște cluburi private, cu criterii neclare de acces și cu o mare suspiciune față de cetățeanul neînsoțit. Dacă nu vii recomandat, dacă nu aparții deja unei mici rețele locale, lucrurile se complică. Procedurile se lungesc, răspunsurile se amână, comunicarea devine difuză. Nimeni nu spune „nu”, dar nici „da”. Se mizează pe oboseală. Mulți renunță singuri și problema se rezolvă elegant, fără conflicte.

Legea spune că partidele sunt instrumente prin care cetățenii își exercită drepturile fundamentale de a alege și de a fi aleși. Din acest motiv, accesul ar trebui să fie regula, nu excepția. Acordul discreționar al unor membri deja instalați nu ar trebui să decidă dacă un cetățean poate sau nu să participe la viața politică. Nu vorbim despre o asociație recreativă, ci despre structuri care gestionează puterea publică. Prin aceste mecanisme greoaie, partidele ajung să acționeze împotriva propriului scop. Se închid, se uniformizează, se conservă. Critica devine un semn de întrebare, nu un instrument de corecție. Cine gândește prea liber e privit ca un risc, nu ca o resursă. În timp, rămân doar cei care știu regulile nescrise și nu le contestă”, a spus Alexandru Dumitrescu, care ține să mai precizeze că „orice organizație care refuză primenirea se degradează. Nu instantaneu, ci lent. Întâi prin limbaj, apoi prin decizii, la final prin oameni. Ajunge să semene mai mult cu o cooperativă de funcții decât cu o comunitate politică vie. De aici și mirosul acela de închis, greu de ignorat, dar rar recunoscut.

De aceea, problema reală nu este o cerere de adeziune amânată. Problema este cultura politică care tratează gândirea critică drept deranj și participarea civică drept inconvenient. Atâta timp cât partidele se tem mai mult de cetățeni decât de lipsa lor, viața politică va rămâne un spațiu tot mai gol, tot mai autoreferențial, finanțat din bani publici și rupt de societatea pe care pretinde că o reprezintă”, a mai scris acesta.

Autorul recomandă:

Aberantele taxe și impozite ale lui 2026. Deputat USR: Nu sunt bâlbe, e bătaie de joc