Israelul a efectuat cea mai mare misiune de luptă aeriană din istoria sa – „Răgetul Leului” – și a lansat aproximativ 200 de avioane de vânătoare ale Forțelor Aeriene Israeliene într-o campanie de atac coordonată împreună cu SUA. Au fost vizate peste 500 de locații legate de infrastructura de lansare a rachetelor balistice a Iranului și de sistemele de apărare aeriană cu rază lungă de acțiune operate de Corpul Gărzilor Revoluționare Islamice.
Conform informațiilor publicate de Forțele Aeriene Israeliene, atacurile au fost efectuate după o planificare operațională precisă, susținută de informații de cea mai înaltă calitate.
În cadrul Operațiunii Epic Fury, coordonarea dintre SUA și Israel s-a concentrat, pe schimbul de informații, deconsgestionarea spațiului aerian regional și prioritățile strategice de vizare.
S-300, în mare măsură comparabil ca capacitate cu configurațiile anterioare Patriot, este conceput să angajeze aeronave și rachete balistice la distanțe de peste 150 de kilometri, în funcție de variantă și tipul de rachetă.
Acesta formează coloana vertebrală a scutului strategic de apărare aeriană al Iranului, protejând instalațiile nucleare, depozitele de rachete și infrastructura de comandă de mare valoare, se mai arată în analiza publicată de Army Recognition.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F03%2Fcaptura-de-ecran-2026-03-02-092016.png)
Israelul a lansat cea mai mare operatiune aeriană din istoria țării | Sursa – IDF via Army Recognition
Khordad-3, cu o rază de acțiune estimată între 50 și 75 de kilometri, a atras atenția internațională în anul 2019, când a doborât un rachetă americană RQ-4 Global Hawk.
Radarul său cu rețea fazată și sistemul de lansare verticală oferă acoperire la distanță medie împotriva aeronavelor și a țintelor de mare altitudine.
RAAD-1, desemnat SA-63 de către IAF, reprezintă o componentă cu rază scurtă de acțiune optimizată pentru apărarea stratificată împotriva aeronavelor care zboară la joasă altitudine și a rachetelor de croazieră, contribuind la apărarea punctuală și de zonă a instalațiilor critice ale IRGC.
„Combinația a implicat probabil arme de tip stand-off, cum ar fi familia SPICE de bombe ghidate și rachete de croazieră cu rază lungă de acțiune, susținute de război electronic și fuziune de informații în timp real. Sincronizarea a aproximativ 200 de aeronave pe distanțe lungi a necesitat un sprijin extins pentru realimentarea în aer și o rețea rezistentă de comandă și control capabilă să gestioneze direcționarea dinamică în spațiul aerian ostil”, mai notează Army Recognition.
Distrugerea raportată a peste 500 de ținte indică o operațiune la scară largă, mai degrabă decât un atac de represalii limitat. Prin atacarea simultană a lansatoarelor de rachete și a bateriilor de apărare aeriană, Israelul pare să fi urmărit nu doar să degradeze capacitatea de atac imediată a Iranului, ci și să-i fractureze capacitatea de a contesta operațiunile aeriene ulterioare.
Din punct de vedere strategic, susțin analiștii militari ai Army Recognition, operațiunea pune sub semnul întrebării investițiile de lungă durată ale Iranului în rețele stratificate de apărare aeriană menite să protejeze forțele sale de rachete balistice și infrastructura critică.
„Capacitatea demonstrată de a penetra și de a demonta componente cheie ale acestei rețele, inclusiv sistemele identificate de IAF ca SA-69, SA-65 și SA-63, ridică semne de întrebare cu privire la supraviețuirea amplasamentelor fixe de rachete și a instalațiilor consolidate într-o campanie aeriană susținută. De asemenea, ar putea obliga Iranul să accelereze tacticile de dispersare, îmbunătățirile mobilității și achiziționarea de tehnologii de apărare aeriană mai avansate”, se precizează în analiza semnată de Alain Servaes, redactor-șef Army Recognition Group.
Din punct de vedere industrial și al modernizării, atacul evidențiază maturitatea operațională a flotei israeliene de F-35I și relevanța continuă a avioanelor grele de atac capabile să livreze volume mari de muniții de precizie.
Amploarea misiunii întărește importanța programelor de modernizare a avioanelor cisternă și a achiziționării de muniții de generație următoare pentru a menține rezistența la atacuri în adâncime împotriva apărării aeriene de nivel egal.
„Rezultatul imediat este o reducere semnificativă a densității apărării aeriene din vestul și centrul Iranului și o extindere a coridoarelor operaționale israeliene. Consecința pe termen lung ar putea fi o recalibrare a posturii de descurajare a Iranului, dar și o înăsprire a integrării militare americano-israeliane în cadrul Operațiunii Epic Fury, conturând următoarea fază a competiției strategice în Orientul Mijlociu”, avertizează Army Recognition.
RECOMANDAREA AUTORULUI: