Pentru că Martie este Luna Femeii, celebrăm Femeia şi Feminitatea prin interviuri cu reprezentante din fiecare partid de pe eşichierul politic românesc. Vocile câtorva se ridică mai sus ca ale altora pentru că viaţa e compusă din pete de culoare. O voce de culoare galben-albastră este liberala Alina Gorghiu.
Alina Gorghiu este „este exact cum sunt milioane de femei din România. Nemachiată. În ținută lejeră. În teniși. Cu o șapcă pe cap. Cu doi copii de mână. Grăbită uneori, obosită alteori, dar prezentă”, se descrie aceasta.
Avocat de drept penal, de profesie, aceasta a deţinut funcţia de ministru al Justiţiei, deputat, senator în mai multe mandate, încă din 2012, cînd a deţinut şi funcţia de vicepreşedinte al Camerei Deputaţilor.
Recent, aceasta a făcut parte din grupul celor 7 femei politician care au iniţiat un proiect legislativ transpus în lege prin care femeile vor avea protecţie sporită din partea statului român în ceea ce priveşte violenţa domestică.
Alina Gorghiu a învăţat de-a lungul anilor că patima, în politică, nu este neapărat o calitate. Motiv pentru care a învăţat să-şi tempereze discursul dar să intensifice acţiunile. Politica românească, dominată eminamente de sectorul masculin, este obligată de vremuri să mai lucreze „la statutul femeii în societate”.
„Am făcut progrese reale, dar nu suntem încă unde trebuie! Există încă reflexe, prejudecăți și așteptări diferite de la femei față de bărbați.
Cât despre politică, da, de multe ori ești subestimată înainte de a fi ascultată. Partea bună este că ai ocazia să schimbi această percepție prin consistență, prin seriozitate, prin idei bune și, uneori, prin încăpățânare.
Autoritatea reală nu vine din ton sau din funcție. Vine din ceea ce construiești în timp. Iar când vezi că legi precum brățara electronică, definirea femicidului sau protecția copiilor devin realitate, înțelegi că vocea ta nu doar a fost auzită, ci a produs schimbare”, spune Alina Gorghiu, pentru Gândul.
Însă, politica nu este pentru oricine şi mai ales nu este pentru aceia care „se plictisesc acasă sau care nu au nimic de spus, dar ocupă spațiu”, mai crede deputatul liberal Alina Gorghiu. Dacă o enervează ceva în această lume, atunci acel lucru este şi „ritmul uneori prea lent al deciziilor”.
„Ce mă enervează este ritmul uneori prea lent al deciziilor. Sunt momente în care știi că o măsură este necesară, că poate salva vieți sau poate schimba destine, și totuși durează prea mult până devine realitate. Și mă mai deranjează percepția, uneori justificată, că Parlamentul este văzut doar ca o anexă a Guvernului. Parlamentul trebuie să fie un spațiu al inițiativei, al dezbaterii reale și al curajului legislativ.
Cine mă enervează? Cei care vin în politică pentru că se plictisesc acasă. Pentru că nu au nimic de spus, dar ocupă spațiu. Politica nu este un hobby. Este o responsabilitate. Este un loc în care fiecare vot poate avea consecințe reale asupra vieții oamenilor.
Și mai este ceva care mă irită: ipocrizia. Politicienii care îți oferă flori pe 8 Martie și în restul anului votează împotriva mecanismelor reale de protecție a femeilor. Respectul nu se oferă o zi pe an, cu un buchet. Respectul se arată prin legi, prin voturi, prin decizii coerente.
Din fericire, există și mulți oameni serioși, dedicați, care cred cu adevărat în ceea ce fac. Și aceia sunt cei care țin sistemul în mișcare.„
„Cel mai mare compromis a fost cel legat de confortul personal. Politica este o viață trăită în văzul tuturor. Îți asumi că vei fi judecată, uneori criticată, uneori chiar insultată de oameni care nu te cunosc și nu te-au întâlnit niciodată”, spune deputalul liberal atunci când trebuie să răspundă despre ce compromisuri a trebuit să facă pentru statutul pe care-l are.
„Îți asumi că există momente în care vei fi evaluată nu pentru ceea ce faci, ci pentru ceea ce reprezinti în percepția altora.
Am învățat să accept că nu poți controla tot ce spun ceilalți, dar poți controla ceea ce faci tu. Și asta e un lucru pe care îl recomand tuturor femeilor.”
Însă, dacă ar fi să repete ultimii 15 ani, ar alege o resetare completă a ultimilor 25 de ani, de când a devenit persoană publică.
„Ca să fac o schimbare radicală, ar trebui să repet ultimii 25 de ani, nu doar 15. Pentru că viața mea publică, de om politic, a început atunci
Nu mi-aș schimba cariera. Pentru că îmi găsesc, sincer, plăcerea în ceea ce fac. Îmi place ce fac! Dar aș învăța mai devreme un lucru simplu: să nu pierd timp încercând să conving oameni care nu vor să înțeleagă. Energia este limitată și trebuie investită acolo unde poate produce schimbarea aia în bine.”
Când nu o vede nimeni, Alina Gorghiu spune despre sine că este „exact cum sunt milioane de femei din România”.
„Nemachiată. În ținută lejeră. În teniși. Cu o șapcă pe cap. Cu doi copii de mână. Grăbită uneori, obosită alteori, dar prezentă. Funcțiile sunt roluri publice. Omul rămâne același.
Și cred că este important să nu uiți niciodată cine ești dincolo de funcție. Pentru că autenticitatea nu se construiește în fața camerelor, ci în absența lor.”
„Există oameni buni și oameni răi. Oameni puternici și oameni vulnerabili. Oameni care construiesc și oameni care distrug” răspunde deputatul atunci când este întrebată dacă mai crede în dictonul conform căruia bărbatul este sexul tare iar femeia, sexul slab.
„Forța nu este determinată de gen. Este determinată de caracter.
Uneori, când am impresia că societatea poate deveni nedreaptă sau dură, mă gândesc la „Povestea slujitoarei” a lui Margaret Atwood și zâmbesc. Pentru că știu că sunt aici. În realitate. Într-o societate în care putem încă lupta, putem construi, putem schimba lucruri.
Și asta face toată diferența.”
Ca politician, şi femeie în special, Alina Gorghiu spune că şi-ar dori ca moştenirea ei pentru generaţiile viitoare să fie „legi care protejează”
„Sper să las mai mult decât un nume sau o funcție. Sper să las legi care protejează. Mecanisme care salvează vieți. Un cadru în care femeile sunt mai în siguranță decât erau înainte.
Dar, poate cel mai important, sper să las un exemplu: că poți rămâne tu însăți într-un spațiu care încearcă uneori să te schimbe. Că poți fi fermă fără să devii dură. Că poți construi fără să îți pierzi umanitatea.
Și că nu trebuie să ceri permisiunea nimănui pentru a face ceea ce știi că este corect.”
RECOMANDAREA AUTORULUI: