Aventura unui român spre Siberia. Cum a ajuns cu o mașină veche de 26 de ani și 480.000 km la bord în Extremul Orient rus, la -50 grade

Un inginer mecanic din Brăila a reușit să ducă la capăt o expediție impresionantă. El a parcurs mii de kilometri până în Siberia, în plină iarnă, la volanul unei mașini vechi de 26 de ani.

Florin Jipa are 38 de ani și este pasionat de tot ce înseamnă călătorii neconvenționale.

foto caracter ilustrativ

Experiența lui Florin Jipa, un mecanic pasionat de călătorii

Românul a pornit la drum pe 6 ianuarie, într-o aventură care s-a întins pe durata a 30 de zile. În acest interval de timp a parcurs aproximativ 18.000 de kilometri.

Pentru a face față condițiilor extreme din Rusia și Siberia, unde temperaturile au coborât până la -50 de grade Celsius, autoturismul cu care s-a deplasat a fost adaptat în detaliu.

SOCIAL Asigurări și pensii pentru prestatorii de munci casnice. Cine și cum poate beneficia

17:05

RĂZBOIUL ÎN DIRECT Război în Iran, ziua 29. Houthi amenință că blochează Canalul Suez. Israel a bombardat două instalații nucleare iraniene

16:44

Astfel, mecanicul a echipat mașina, un Volkswagen Bora, cu sisteme suplimentare de încălzire, atât pentru motor, cât și pentru habitaclu. De asemenea, a întărit suspensia și a adăugat elemente de izolație termică și fonică.

Mai mult, interiorul a fost reorganizat pentru a răspunde nevoilor unei astfel de expediții. Concret, bancheta din spate a fost înlocuită cu un spațiu de dormit, iar o parte din interior a fost transformată în zonă de depozitare, pentru echipamente și provizii.

Toate aceste modificări au fost realizate pe cont propriu, fără sprijin extern. În total, investiția făcută l-a costat în jur de 6.000 de euro.

Florin Jipa lucrează de câțiva ani ani într-o fabrică din Buzău, specializată în producția de componente pentru calea ferată. El nu se află la prima experiență de acest tip. În urmă cu doi ani, a ajuns cu același autoturism până la Nordkapp, în Norvegia, după un traseu de aproximativ 10.000 de kilometri.

Povestea „călătoriei vieții mele”

Bărbatul din Brăila a povestit pentru publicația obiectivbr.ro cum a decurs toată aventura sa până în Siberia.

„Pe 6 ianuarie am plecat în ceea ce eu numesc, fără exagerare, călătoria vieții mele. În fața mea aveam peste 18.000 de kilometri, 11 țări de traversat și o destinație care pentru mulți pare greu de imaginat în mijlocul iernii: Siberia. Am pornit la drum cu o mașină de 26 de ani și aproape 480.000 km la bord.

Poate nu este prima alegere pentru o expediție în condiții extreme, dar tocmai asta făcea aventura și mai specială.

Prima oprire importantă a fost Istanbul, unde urma să mă întâlnesc cu Dragoș Ene, un alt temerar, din Constanța. Deși aveam obiective ușor diferite, ne unea aceeași dorință: aventura și dorința de a descoperi Siberia în mijlocul iernii.

„A urmat celebrul interviu cu ofițerii FSB”

Intrarea în Georgia a fost primul moment tensionat. Mașinile au fost băgate într-o hală pentru inspecție, iar atitudinea vameșilor a fost destul de ostilă. Totul s-a terminat, însă, cu bine, deși nu fără stres. Am ajuns în Tbilisi, unde am fost nevoiți să rămânem două zile.

Trecătoarea din Munții Caucaz, singura legătură rutieră cu Rusia, fusese închisă din cauza ninsorilor abundente. Pe 11 ianuarie, trecătoarea s-a redeschis și am pornit spre granița dintre Georgia și Rusia.

Emoțiile erau uriașe. Cu un an înainte încercasem să intru în Rusia prin Estonia. Am stat opt zile în vamă, sperând că voi primi aprobarea de trecere. În final nu am mai rezistat psihic și am fost nevoit să renunț la expediție.

De data aceasta lucrurile au stat diferit. Vameșii georgieni au păstrat aceeași atitudine rigidă, dar ne-au lăsat să trecem relativ repede. În partea rusă lucrurile au fost surprinzător de civilizate. A urmat celebrul interviu cu ofițerii FSB. Întrebările erau legate de motivul prezenței mele în Federația Rusă și de familia mea. Uneori aveam senzația că deja știau răspunsul înainte să îl dau.

„Telefoanele mi-au fost luate”

Telefoanele mi-au fost luate pentru aproape două ore, timp în care am stat pe un hol fără niciun contact cu exteriorul. Au existat însă și două momente surprinzătoare. Un cetățean moldovean m-a recunoscut după tricolorul de pe capota mașinii și s-a oferit voluntar să traducă interviul. A doua surpriză a fost faptul că ofițerii știau, deja, unele lucruri despre familia mea.

După încă un scurt interviu de aproximativ 15 minute, am fost trimis la mașină. În aproximativ 4 ore eram deja în drum spre Vladikavkaz.

La scurt timp după intrarea în Rusia am realizat că lucrurile vor fi diferite față de Europa. Nu aveam semnal la telefon, Internet și nici GPS-ul nu funcționa corect, fiind bruiat.

Am reușit cu greu să ajungem la primul hotel pe care îl găsisem înainte de a intra în Rusia, însă acolo nu am fost primiți. În drum spre centrul orașului am fost opriți de o patrulă de poliție.

„Polițiștii ruși au decis să ne ajute”

După verificarea documentelor și a mașinilor, polițiștii au decis să ne ajute. Au chemat un prieten din oraș care ne-a condus până la un hotel și ne-a ajutat să ne cazăm. Atunci am înțeles că în Rusia oamenii sunt mult mai importanți decât tehnologia atunci când ai nevoie de ajutor.

Pe 12 ianuarie am plecat spre Astrakhan. Fără GPS, ne orientam greu și a trebuit să oprim de multe ori pentru a întreba localnicii în ce direcție trebuie să mergem. Seara am ajuns în Astrakhan și, pentru a găsi hotelul, am apelat la un taximetrist pe care l-am plătit să ne conducă până acolo.

Pe 13 ianuarie am plecat spre granița cu Kazahstanul. Trecerea a durat aproximativ două ore, timp în care am fost din nou chemat la interogatoriu.

După vamă am ajuns la Atyrau, unde am putut cumpăra în sfârșit cartele telefonice cu internet, lucru care ne-a ușurat enorm navigarea. De acolo am pornit spre Aktobe, iar condițiile meteo au început să se schimbe dramatic. Temperaturile scădeau rapid, iar vântul sufla cu o forță care transforma viscolul într-un pericol real.

„La -23 de grade, motorina a înghețat”

Pe drumul spre Kostanay a apărut prima problemă serioasă. La –23 de grade, motorina a înghețat. Dragoș a fost nevoit să mă tracteze până la o pensiune din apropiere, iar dimineața am transportat mașina cu platforma până la un service din oraș.

Mecanicii au început imediat lucrul. După ce au demontat rezervorul, au descoperit problema: o cantitate mare de apă în combustibil. Luni după-amiază au reușit să pornească motorul. După o revizie completă a mașinilor, am pornit spre Krasnoyarsk, apoi spre Irkutsk.

Destinația simbolică era Lacul Baikal.

La Kurkut am aflat că drumul oficial pe gheață nu era încă deschis, dar localnicii circulau, deja, pe lac. Am decis să îi urmăm. Am condus câțiva kilometri pe gheața Lacului Baikal, care avea peste un metru grosime. Am oprit aproape în mijlocul lacului, am filmat și am făcut fotografii.

După Baikal, drumurile noastre s-au despărțit. Dragoș a continuat spre Oymyakon, iar eu am pornit spre casă. În apropiere de Krasnoyarsk, am parcurs aproximativ 250 km singur, la -50 de grade Celsius.

Unul dintre cele mai tensionate momente

A fost unul dintre cele mai tensionate momente ale călătoriei.

După 30 de zile și peste 18.000 km, am ajuns acasă. Mașina mea de 26 de ani, cu aproape 490.000 km la bord, a demonstrat că încă poate face față unor provocări extreme.

Pentru mine, această călătorie nu a fost doar despre distanțe sau temperaturi extreme. A fost despre oameni, despre locuri incredibile și despre bucuria de a descoperi lumea chiar și în cele mai reci locuri de pe Pământ”, a povestit românul.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

Ce au pățit doi români în Rusia: „Arestați, dezbrăcați, percheziționați și expulzați”. Interdicție de a mai intra în țară până în 2076

UE ia în calcul interzicerea vizelor pentru toţi cetăţenii ruşi: „Lăsaţi-i pe turiştii lor să se bucure de Rusia”

Ce recomandare găsesc pe un site din Rusia turiștii care vor să viziteze România