Povestea incredibilă a insulei Gyaros din Grecia. Fosta închisoare militară a devenit refugiu pentru foci rare

Timp de jumătate de secol, Gyaros a fost interzisă lumii ca închisoare militară și poligon de tragere naval. Apoi, în 2004, o fotografie neașteptată a atras din nou atenția asupra acestui loc aparent pustiu, dar din motive complet diferite.

Gyaros oferă doar pietriș și vegetație sălbatică, părând goală, lipsită de viață chiar. Dar nu este așa.

FOTO Nicolas Maduro publică primele fotografii din închisoarea din SUA: „Stăm fermi, cu inimile pline de iubirea voastră”

22:38

FLASH NEWS Miruță spune că Dominic Fritz nu va demisiona de la șefia USR. „Nedreptatea” care i-a luat mandatul de primar al Timișoarei ar fi unit partidul

22:17

 Loading ...

Motivul își are rădăcinile într-o perioadă deosebit de întunecată și violentă din istoria Greciei. Un regim autoritar, urmat de utilizarea insulei pentru antrenamente militare, a lăsat acest loc neatins de dezvoltare, o relicvă uitată a unui trecut tulbure, scrie BBC.

S-a dovedit că Insula Diavolului devenise un refugiu pentru fauna sălbatică, oferind adăpost unei specii rare de foci care, la acel moment, era amenințată cu dispariția.

„Insula Diavolului”

Insula Gyaros a fost folosită pentru exilarea prizonierilor politici încă din perioada romană.

Totuși, cel mai brutal capitol al său a început în 1948, când statul grec a confiscat proprietatea ultimilor 31 de locuitori ai insulei și a transformat-o într-o insulă-închisoare.

În timp ce insulele din apropiere construiau hoteluri de tip boutique, Gyaros a fost închisă față de lume. În timpul a două valuri de represiune politică, peste 20.000 de greci au fost trimiși pe insulă.

În primul val, la sfârșitul anilor 1940, după încheierea Războiului Civil Grec, prizonierii au fost forțați să trăiască în corturi în timpul verilor toride și al iernilor geroase, muncind pentru a construi zidurile de cărămidă ale închisorii.

După o pauză, un al doilea val de detenții a avut loc în timpul dictaturii militare a „coloneilor”, între 1967 și 1974.

Sursă foto: Shutterstock

Refugiul focilor

După ce marina și-a încetat activitățile, pescarii au început să raporteze apariții ale focilor călugăr mediteraneene în jurul insulei.

Apoi a apărut o fotografie realizată de un pescar amator care arăta o femelă de focă călugăr și puiul ei odihnindu-se pe o plajă deschisă, în plină zi, o imagine care aproape dispăruse din Marea Mediterană.

„Personal, nu mai văzusem așa ceva în Grecia”, spune biologul Panos Dendrinos de la Societatea Elenă pentru Studiul și Protecția Focii Călugăr, un grup de cercetare cu sediul în Atena. „Părea o fotografie antică.”

Odată o specie comună, până la sfârșitul secolului al XX-lea populația globală de foci mediteraneene călugăr scăzuse la doar 350-450 de exemplare.

Vânate timp de secole pentru blana, carnea și grăsimea lor, focile au fost afectate și de dezvoltarea zonelor de coastă, care le-a distrus habitatul, în timp ce pescarii le ucideau ca represalii pentru că le atacau plasele.

Clasificate drept specie în pericol critic de dispariție, exemplarele rămase au devenit aproape fantome, retrăgându-se în peșteri marine izolate pentru a-și crește puii departe de oameni.

Imaginea pescarului a determinat primele expediții științifice în Gyaros, unde a fost descoperită o colonie importantă de aproximativ 70 de foci adulte — posibil cea mai mare din Marea Mediterană la acel moment.

Dar faptul că focile își alăptau puii pe plaje deschise a fost cel care i-a uimit cu adevărat pe experți.

„Acesta era comportamentul lor natural”, spune Spyros Kotomatas, biolog și ofițer principal pentru conservarea marină la WWF Grecia, care lucra la acea vreme pentru Societatea Elenă pentru Studiul și Protecția Focii Călugăr.

„Focile din alte locuri se comportau precum grecii din Atena — tensionate, vigilente. În Gyaros erau relaxate.”

Descoperirea focilor a dus la mai multe măsuri pentru protejarea insulei, iar în 2019 aceasta a fost declarată Zonă Marină Protejată (ZMP), prima din regiune.

Refugiul păsărilor marine

Sus, pe stânci și în vizuini săpate în rocă, Gyaros ascunde o altă specie vulnerabilă la dispariție.

În 2015, cercetătorii WWF au auzit un grup de furtunari Yelkouan, păsări marine alb-negru, aproximativ de mărimea unui porumbel de stâncă, apropiindu-se de Gyaros pe timpul nopții.

Anterior, nu se știa nici măcar că aceste păsări se aflau acolo. Se credea că ele erau probabil limitate la insulițe mai mici și izolate.