Leonardo Badea, prim-viceguvernator BNR: Globalizarea renegociată, între hegemonie, protecționism și reziliență

Globalizarea nu dispare, ci regulile, stimulentele și raporturile de putere care au făcut-o posibilă sunt renegociate, iar eficiența economică nu mai este singurul reper al deciziilor economice, consideră Leonardo Badea, prim-viceguvernator al Băncii Naționale a României. Oficialul adaugă că SUA nu pot avea simultan și dolarul ca monedă hegemonă, și salarii ridicate, și excedent comercial, ci pot atinge maximum două din trei prin protecționism. Însă cooperarea cu Europa ar putea, teoretic, să le permită toate trei, mai precizează oficialul într-un text de opinie.

CONTROVERSĂ Tensiuni la Summitul G20 din SUA: Ministrul de Finanțe al Rusiei, exclus din fotografia oficială de grup. Ce lideri europeni au refuzat să apară alături de oficialul de la Kremlin

14:01

REACȚIE Al doilea om în stat consideră că mandatele șefilor serviciilor de informații ar trebui limitate în timp. Ce spune despre cazul Pahonțu

14:00

 Loading ...

„Fenomenul la care asistăm astăzi nu indică în mod necesar abandonarea globalizării, ci mai degrabă un demers de modificare a modelului de dezvoltare pe care aceasta l-a susținut. Globalizarea nu dispare; mai bine spus, regulile, stimulentele și raporturile de putere care au făcut-o posibilă sunt renegociate. În logica dominantă a ultimelor decenii, eficiența economică s-a impus ca și criteriu principal al localizării producției. Răspunzând la întrebarea „unde poate fi realizată o anumită etapă a producției mai bine, mai rapid sau la un cost mai redus?”, fără să dispară complet, distanțele geografice și granițele naționale și-au diminuat importanța economică’, arată Badea, în articolul „Globalizarea renegociată, între hegemonie, protecționism și reziliență”.

Leonardo Badea: Globalizarea a generat câștiguri importante, dar acestea nu au fost distribuite uniform

„Așadar, reala problemă nu este că globalizarea nu a generat bunăstare, ci că distribuția beneficiilor a fost inegală, iar costurile au fost resimțite disproporționat. Distincția devine deci esențială – o creștere a bunăstării globale poate coexista cu pierderi semnificative pentru anumite grupuri, sectoare sau regiuni. Și tocmai aceste pierderi concentrate au dobândit, în timp, o forță politică mult mai mare decât câștigurile difuze ale consumatorilor și ale economiei în ansamblu”, susține oficialul BNR.

„Interdependența economică este percepută în prezent atât ca avantaj, cât și ca vulnerabilitate”

„Interdependența economiilor a fost percepută multă vreme ca un câștig real al globalizării, dar iată că astăzi, este percepută deopotrivă ca vulnerabilitate. Schimbarea de percepție devine catalizatorul unei reașezări a valorilor economice asociate securității, rezilienței și autonomiei strategice. Eficacitatea economică prin prisma costului minim nu mai este singurul reper al deciziilor economice, ci este completată acum de criterii privind siguranța aprovizionării, controlul tehnologiilor critice, securitatea energetică sau apropierea geopolitică a partenerilor”, scrie Leonardo Badea.

În acest context, fragmentarea economică nu înseamnă neapărat sfârșitul globalizării, ci ar fi „mai potrivit să vorbim despre sfârșitul unei forme de globalizare”, mai spune oficialul.

Costurilor protecționismului și ale războaielor comerciale

Prim- vicepreședintele BNR atrage atenția și asupra costurilor protecționismului și ale războaielor comerciale.

„Tarifele pot proteja temporar anumite industrii, pot modifica stimulentele pentru investiții și pot deveni instrument de negociere; pot crea presiune asupra partenerilor comerciali pentru renegocierea unor acorduri sau pentru corectarea unor dezechilibre considerate excesive. Dar și tarifele implică un cost – pot majora prețurile și pot afecta industriile care utilizează bunuri importate. Nu în ultimul rând, pot genera represalii, conducând și la diminuarea schimburilor comerciale și a investițiilor”, susține prim-viceguvernatorul BNR.

Economiștii privesc predominant la un astfel de scenariu din perspectiva deviației PIB real de la scenariul de bază. Aceasta variază semnificativ în funcție de răspunsul economiilor afectate de tarife (adoptă sau nu măsuri de retorsiune). Totuși: impactul social, pe toate orizonturile de timp, nu poate fi neglijat sau eclipsat de calculele economice. Națiunile și statele nu au apărut și nu funcționează pornind doar  de la principiile după care se ghidează corporațiile eficiente.

McKibbin, Noland și Shuetrim (2025) au realizat, pe baza un model de tip G-Cube, o serie de estimări cu privire la efectele tarifelor introduse de administrația SUA, fiind investigate proiecții contrafactuale pentru China, SUA și state europene membre G20, asupra cărora impactul direct este semnificativ, precum și grupat pentru celelalte țări europene. Acestea arată că SUA ar fi în cele din urmă mai puțin afectată decât statele europene, dar totuși semnificativ mai mult decât China.

• Proiecția modificării PIB real față de scenariul de bază în absența efectelor de retorsiune

Sursa: McKibbin, Noland și Shuetrim (2025). Nota: CHN = China; DEU = Germania; FRA = Franța; ITA = Italia; USA = Statele Unite ale Americii; EUR = restul statelor UE în afara celor menționate explicit

Proiecțiile realizate mai sus corespund scenariului în care nu există efecte de retorsiune. În scenariul II, vor fi luate în considerare și efectele de retorsiune.

• Proiecția modificării PIB real față de scenariul de bază cu efecte de retorsiune

Sursa: McKibbin, Noland și Shuetrim (2025). Nota: CHN = China; DEU = Germania; FRA = Franța; ITA = Italia; USA = Statele Unite ale Americii; EUR = restul statelor UE în afara celor menționate explicit

Pentru țările incluse în eșantionul restul UE, efectele manifestate sunt atât de runda I, cât și (mai ales) de runda II. În scenariul în care toate statele adoptă măsuri de retorsiune, după cum se poate observa din graficul de mai sus, tot China, principalul competitor al SUA, este cel mai puțin afectată.

Pornind de la simulările prezentate mai sus, am considerat interacțiunea strategică la nivel comercial dintre SUA și restul UE (restul statelor UE în afara celor menționate explicit) pe baza unui joc non-cooperativ.  Astfel, vom avea doi jucători: SUA și Restul UE, și două situații posibile Liberalizare (L) și Protecționism (P).

Pornind de la simulările anterioare, am determinat matricea rezultatelor posibile în scenariile ipotetice prezentate (Liberalizare sau Protecționism). Mai jos se regăsește așa-zisa matrice de payoff pentru jocul non-cooperativ considerat, cu mențiunea că pierderile considerate sunt permanente:

Cifrele din matrice arată ajustările PIB real în raportul cu nivelul pe care le-ar fi avut la finalul orizontului de estimare (2030) în absența măsurilor tarifare. Conform cifrelor din matrice, în condițiile care va continua regimul de liber schimb ca și până în prezent, nici unul dintre jucători nu va înregistra o pierdere. În condițiile, în care unul dintre jucători va alege să impună tarife comerciale, iar celălalt nu va agrea măsuri similare (va continua regimul de schimburi comerciale caracterizat de liberalizare), atunci pierderile în termeni de PIB real vor fi de 0.046 % pentru SUA, respectiv de  0.28 % pentru restul UE. În schimb, în scenariul în care ambii jucători vor recurge la tarife comerciale (regim protecționist), pierderile aproape că se vor dubla. Din matricea de payoff a acestui joc non-cooperativ rezultă bineînțeles că cel mai bine ar fi ca ambii jucători să mențină un regim de liber schimb.

Oficialul BNR adaugă că războiul comercial poate produce efecte dincolo de sfera comercială, iar escaladarea persistentă riscă să transforme o dispută comercială într-un proces mai amplu de fragmentare economică.

„Spre exemplu, inițiativa administrației SUA de a crește semnificativ taxele asupra importurilor a produs evoluții contradictorii în fluxurile comerciale și a influențat în mod direct percepția investitorilor față de activele financiare din SUA. Războiul comercial survenit în urma deciziei de a introduce tarife comerciale poate fi privit și din perspectiva teoriei jocurilor: Dilema Tarifară. Războiul comercial poate fi analizat ca un joc non-cooperativ care conduce la echilibre suboptimale și generează pierderi pentru toate părțile. Inclusiv SUA ar putea avea de pierdut, din cauza interdependenței economice globale”, precizează Badea.

În concluzie, în analiză, Leonardo Badea pledează pentru o nouă arhitectură a globalizării, care să combine eficiența economică și reziliența.

„Obiectivul rezonabil nu este întoarcerea la o economie fără interdependențe, lucru de altfel aproape imposibil în era digitală, ci dezvoltarea unui nou model echilibrat și mai sustenabil. În fond, disputa actuală nu vizează atât înlocuirea modelului globalizării cu unul al deglobalizării, cât transformarea principiilor care îi structurează funcționarea – de la abordarea construită aproape exclusiv pe eficiență la abordarea care integrează, alături de eficiență, reziliența, securitatea și diminuarea disparităților”, a mai scris Leonardo Badea.