Patru marinari români, blocați în Strâmtoarea Ormuz de mai bine de 6 luni. MAE nu știe nimic de soarta lor și nici nu face eforturi să afle

Forțele beligerante din Iran au mizat pe blocarea Strâmtorii Ormuz ca pion-cheie în raportul de forțe cu SUA și Israel. Însă blocada începută pe 2 martie 2026 a avut ca efect mii de nave din toate țările și 20.000 de marinari prinși ca într-o capcană. Printre victimele colaterale se numără și marinari români sechestrați de forțele armate iraniene, a căror soartă este încă incertă. Practic, despre patru dintre ei nu se mai știe nimic din luna martie, a dezvăluit pentru Gândul Adrian Mihălcioiu, lider al Sindicatului Liber al Navigatorilor, care a explicat și cauzele acestei crize umanitare. Ca și în multe alte crize geopolitice care implică români, explicația pare a fi o eroare în lanț de comunicare instituțională.

 Loading ...

CONTROVERSĂ Elena Udrea susține că premierul desemnat, Siegfried Mureșan, ar fi știut că banii pentru campania de la europarlamentare sunt de la „Pinalty”

23:42

FLASH NEWS Președintele Finlandei îi cere lui Elon Musk să extindă Starlink în Rusia pentru ca Ucraina să poată lovi lansatoarele de rachete

22:58

Mii de oameni încă prinși în capcana regională

• După un vârf de peste 11.000–20.000 de persoane blocate în primăvară din cauza blocadelor navale din zonă, autoritățile internaționale au inițiat rute temporare de evacuare.
• Deși o parte dintre nave și echipaje – circa 2.500 de marinari și peste 100 de nave – au reușit să iasă din Golful Persic prin coridoare tranzitate, mii de persoane sunt încă prinse în capcana regională, conform evaluărilor organizațiilor internaționale.

• În iulie 2026, agenția maritimă a ONU a tras un nou semnal de alarmă privind persistența a 6.000 de marinari lipsiți de posibilitatea de a părăsi zona Golfului, în timp ce traficul de petroliere s-a confruntat cu rute ocolitoare sau transferuri navă-la-navă pentru a ocoli riscurile, nota Agerpres.
• Printre echipajele afectate în primele luni ale crizei s-au numărat și cetățeni români (inclusiv un grup de marinari blocati sau sechestrați pe nave în tranzit pe fondul incidentelor cu autoritățile iraniene.
• La începutul conflictului din zona Iranului, declanșat la finalul lunii februarie în urma atacurilor brutale lansate de SUA și Israel asupra Republicii Islamice, aproximativ 100 de navigatori români se aflau la post pe navele din regiune. Deși numărul lor s-a redus, riscurile la care sunt expuși cei rămași continuă să fie majore.
• În timp ce alți membri ai echipajelor capturate în primăvară au reușit să se întoarcă acasă, un număr de 4 români rămași pe nava MSC Francesca așteaptă o rezolvare diplomatică. Mai grav, statul român nu știe nici în prezent câți români se află pe acele nave expuși la risc și teoretic nici nu are variante de scoatere a lor din zona de maxim pericol.

Liderul SLN: Există o navă cu români capturată de milițiile iraniene

Pentru a afla situația la zi a marinarilor români, toți sub pavilion străini, rămași în Ormuz, Gândul a stat de vorbă cu Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor (SLN) din România.

Adrian Mihălcioiu, liderul Sindicatului Liber al Navigatorilor. Sursa foto: ReplicadeComstanta.ro

Potrivit acestuia, românii primesc hrană din partea autorităților iraniene, însă marea dramă rămâne izolarea lor aproape completă și restricțiile în contactul cu familia.

„Sunt încă cel puțin 6.000 de navigatori acolo, s-a diminuat mult numărul lor de la 20-25.000 la 6.000. Sunt încă destul de multe nave care sunt prinse, sunt imobilizate acolo în punga aceea din Golful Persic. 

Cu siguranță avem și ceva români acolo. Există și o navă care este încă capturată de milițiile iraniene și acolo erau patru navigatori români. Cele care sunt în afara Golfului Persic sunt în siguranță. Pot să meargă către alte porturi, iar armatorul poate reruta nava. De acolo, din interior, nu se mai poate ieși. Și se vede clar că cei care încearcă să iasă sunt… 

Nu există o statistică, un număr exact al navigatorilor din acea zonă. Per total, sunt vreo 6.000 de navigatori la această oră și aproape 100 de nave imobilizate acolo. 

Ar fi timpul de o liniștire a transportului maritim. Mai ales că aici vorbim de nave civile, navigatori care nu au nicio legătură cu războiul lor. Sunt victime colaterale, pentru că navigatorii sunt în prima linie pentru menținerea economiei globale. Din păcate, se întâmplă, avem destul de mulți navigatori decedați în aceste conflicte. Români decedați nu, dar au fost destul de mulți navigatori care au avut de suferit. Vorbim de pierderea de vieți omenești, vorbim de răniți, de nave și de poluarea mediului. Încărcături care ar fi trebuit să stea la magazine pe rafturi și care s-au dus toate pe fundul mării”.

Blocaj de comunicare

Chestionat dacă Ministerul Afacerilor Externe (MAE) face toate demersurile care sunt prevăzute de lege, pentru a localiza și contacta toți navigatorii români de pe aceste nave, Adrian Mihălciou a explicat că este vorba de un blocaj instituțional la nivel de MAE, la care contribuie și Autoritatea Navală Română (ANR), dar și agențiile internaționale de crewing: 

„În primul rând, navele noastre nu sunt sub pavilioane românești, doar ceea ce raportează navigatorul. Iar navigatorii sunt opriți în a folosi tehnicile acestea de internet, de vreo tehnologie, de a lua legătură cu comunicațiile din zonă. Pentru că sunt foarte periculoase acele comunicații în momentul când se deschid căile de comunicare.

Pot fi identificate și lansate atacuri asupra acelor nave din zonă. Este o situație dramatică. Exact în «sacul» din Golful Persic, acolo i-a prins, pe acele nave. Și navele nu trebuie să raporteze neapărat autorităților de unde nu fac parte acele nave. De aici neputința, imposibilitatea de a face ceva din punct de vedere al ministerelor. 

E un cerc vicios. În mod normal nu putem avea nici toate datele, chiar dacă și agențiile de crewing ar raporta toți navigatorii pe care îi iau pe nave. Ei știu foarte bine ce au în zonă acolo, pentru că mai sunt și navigatorii care pleacă direct cu armatorii. Armatorii aceștia nu pot fi obligați”.

De ce armatorii evită să raporteze numărul exact al personalului

Așadar, continuă sindicalistul, sunt aproximativ 100 de țări care pot raporta pavilioanele navelor. Totuși, situația exactă a marinarilor este la voia întâmplării. 

„E foarte greu să poți să ai legături cu toate aceste țări, să poți să raporteze armatorii, să raporteze autoritățile din țara respectivă, Tanzania și multe altele. Mai vorbim de pavilioane mari, Liberia, Panama, Malta sau Cipru, aici lucrurile ar fi mai simple. Pe offshore nu trebuie să raporteze neapărat navigatorii de acolo.

Deci, încă o dată, nu cred că poate stabili exact cineva, pe naționalități, câți navigatori sunt de o naționalitate în zonă. Nici măcar țările respectabile, occidentale. Statele Unite pot să știe ceva, pentru că ei nu prea au navigatori care merg în zonele alea și atunci poți spune cu siguranță că sunt zero. Dar restul țărilor nu au cum să declare niciun număr fix, pentru că nu ar fi corect”. 

Un cerc vicios greu de spart

Liderul de sindicat a explicat, în presa locală, că organizația pe care o reprezintă a inițiat demersuri oficiale, încă de la începutul războiului, către Autoritatea Navală Română (ANR), către Ministerul Afacerilor Externe și apoi către agențiile de crewing, solicitând să existe o evidență clară a navigatorilor care se află în Golful Persic. Demersuri vitale pentru a acoperi un caz de forță majoră.

Război în Iran

„Fiecare agent de crewing știe pe ce navă și-a trimis oamenii și ce nave se află în Golf. Prin urmare, se poate ști cu exactitate numărul și numele lor.

Nu ne interesa ca noi, sindicatul, să primim neapărat aceste nume. Ideea era ca ANR-ul, împreună cu societățile de crewing, să centralizeze o listă pe care să o poată analiza Ministerul Afacerilor Externe.

Este vital să se știe unde se află fiecare navigator și în ce loc este ancorată nava lui. De ce? Pentru că în caz de forță majoră – cum ar fi o repatriere sau o evacuare forțată, Doamne ferește! –, să poți gestiona lucrurile în Golf. Să știm exact pe cine luăm, de unde îl luăm și pe unde îl evacuăm. Adică să avem niște planuri deja făcute, din timp”.

Alte țări știu exact situația marinarilor lor

Însă, spre deosebire de România, celelalte țări care au aplicat procedurile în mod similar au ajuns la alte rezultate. Croația, de exemplu, dar și alte țări, care în prezent știu exact numărul și statutul marinarilor lor captivi în zona de conflict.

Noi am atras atenția asupra acestui aspect încă din prima zi. Am făcut hârtii oficiale, avem adrese transmise. Ulterior, toată planeta, toate țările au procedat la fel. Uite, de exemplu, croații au o situație exactă. Știu cu precizie câți navigatori croați au, pe ce vapoare se află și în ce locuri sunt poziționate navele lor. Și au planuri clare de evacuare.

În momentul în care o navă este, Doamne ferește, atinsă de un proiectil – din greșeală sau cu intenție – iar marinarii se salvează, autoritățile trebuie să intervină imediat. Oficialii noștri nu trebuie să fie luați prin surprindere atunci. În alte state, autoritatea știe deja tot: are numele navigatorului, are copii după acte și îl poate identifica rapid chiar dacă documentele lui s-au pierdut pe vapor. Acestea sunt lucruri care trebuie făcute imediat, fiind urgențe unde nu ai voie să pierzi vremea. Dar, din păcate…

MAE poate interveni doar la cererea familiilor

Pe de altă parte, mai spune Mihălcioiu, Ministerul Afacerilor Externe are dreptul să intervină doar dacă familiile contactează direct ministerul.

Oana Țoiu, ministrul de Externe al României

Noi nu avem autoritatea legală de a centraliza aceste date. În acest moment instituțiile statului român – și mă refer aici la Ministerul Afacerilor Externe și ANR – împreună cu agențiile de crewing, nu au comunicat unele cu altele, iar noi în clipa de față nu știm câți marinari români avem acolo, a mai explicat liderul SLN.