Cinci concluzii „la rece” după moartea suspectă a angajatei de la Institutul de Cercetare Anti-Ciumă Irkutsk din Rusia

Moartea inexplicabilă a unei angajate în vârstă de douăzeci și opt de ani de la Institutul de Cercetare Anti-Ciumă Irkutsk din Rusia a declanșat un val de informații oficiale contradictorii. Autoritățile au plasat sute de contacte ale angajatei sub observație sau carantină. Acum, există mult mai multe întrebări decât răspunsuri, notează Atlantic Council. Explicațiile oferite de ruși ar trebui evaluate cu scepticism, având în vedere istoricul țării în acest domeniu.

Darya Shipilova a murit în spital, în noaptea de 1 spre 2 octombrie, după ce a dezvoltat o pneumonie severă.

SPORT Fundația Țiriac lansează cea de-a zecea ediție a programului gratuit de inițiere în patinaj pentru copii, cu o primă sesiune demonstrativă pe 17 octombrie 2026, la Patinoarul Allianz-Țiriac Arena

11:24

FLASH NEWS Reuters: Statele Unite și Rusia discută reluarea livrărilor de gaz către Europa. Cum ar fi posibil

11:22

 Loading ...

• Inițial, publicațiile rusești au relatat că a murit de ciumă după ce o eprubetă s-ar fi spart pe 25 septembrie.
• Pe 4 octombrie, Rospotrebnadzor – agenția de sănătate publică a Rusiei care supraveghează și Institutul – a precizat că a murit din cauza unei pneumonii de origine necunoscută.

S-a mai transmis și că nu a fost identificat niciun agent patogen letal legat de munca sa.

Darya Shipilova / Foto – X

Informațiile contradictorii întrețin misterul

Guvernatorul Irkutsk-ului, Igor Kobzev, a descris cauza ca fiind doar o infecție deosebit de periculoasă.

• Șefa Rospotrebnadzor – Anna Popova – a venit de la Moscova. Aproximativ două sute de contacte au fost plasate în izolare sau carantină, majoritatea fiind spitalizate pentru observație.

Anna Popova / Foto – Wikipedia

• Pe 4 octombrie, un oficial al administrației americane a declarat pentru Axios că Washingtonul este la curent cu situația, cu monitorizarea focarului și evaluarea opțiunilor.

Igor Kobzev / Foto – Wikipedia

Cauza morții angajatei de la institut este încă necunoscută. Dar relatările contradictorii și istoricul Rusiei în ceea ce privește armele biologice și siguranța în laboratoare reliefează cinci concluzii „la rece” care merită luate în considerare.

1. Rusia are o lungă istorie de experimente cu ciuma ca armă și de accidente mortale de laborator

Programul sovietic de arme biologice a început la sfârșitul anilor 1920 și s-a extins în anii 1930.

A continuat să se dezvolte chiar și după ce URSS a semnat Convenția privind armele biologice, în 1972, se mai arată în analiza publicată de Atlantic Council.

• Programul a fost deosebit de avansat. Oamenii de știință au experimentat modificarea și combinarea diferitelor tipuri de agenți biologici pentru a crea arme mai puternice.
• Ciuma a fost un agent prioritar, iar transfugii au descris lucrări de dezvoltare a tulpinilor rezistente la antibiotice.

Institutul Irkutsk s-a deschis în 1934, ca institut de control al ciumei. Încă publică cercetări publice despre ciumă, inclusiv un studiu din 2025 al diferitelor tulpini din regiunea Tuva și un articol din 2026 despre imunitatea după vaccinarea împotriva ciumei.

Din punct de vedere istoric, institutul a dedicat doar o mică parte din activitățile sale muncii în domeniul armamentului, potrivit microbiologului Raymond Zilinskas.

Acesta a concluzionat că sistemul sovietic anti-ciumă, în ansamblu, a furnizat aproape sigur tulpini virulente către Biopreparat, ramura civilă a programului, și către instalațiile militare legate de programul de arme biologice.

Programul de arme biologice ofensive al Rusiei nu s-a încheiat niciodată, iar laboratoarele cu legături militare se extind

Departamentul de Stat a constatat că Rusia menține un program ofensiv de arme biologice, încălcând obligațiile sale din tratat.

• Biroul Directorului Serviciilor Naționale de Informații transmite că oamenii de știință ruși continuă să dezvolte noi capacități chimice și biologice.
• Avertizează că biotehnologia cu dublă utilizare ar putea crește riscul de eliberări accidentale de agenți patogeni.
• Imagini din satelit – din octombrie 2024 – arătau aproximativ zece clădiri noi care acopereau peste 250.000 de metri pătrați la Sergiev Posad-6, un sit militar la nord-est de Moscova.
• Experții au declarat că designul clădirilor era în concordanță cu cel al laboratoarelor cu înaltă izolare.
• Rusia susține că experomentele desfășurate acolo au scop defensiv.

Radio Europa Liberă/Radio Liberty a relatat în septembrie că Centrul de Fiziologie Experimentală, un nou complex de laboratoare de pe insula Lisy, din regiunea Tver, este condus de Vladimir Maksimov.

Acesta a condus unitatea de virologie militară care a devenit cel de-al 48-lea Institut Central de Cercetare, organizația de cercetare biologică militară a Rusiei.

Totuși, moartea angajatei a avut loc la o altă unitate de cercetare și nu a fost legată de aceste programe. Dar aceste extinderi demonstrează interesul continuu al Rusiei pentru cercetarea biologică în context militar, inclusiv pentru activitățile cu potențiale aplicații cu dublă utilizare.

3. Negarea – parte din manualul al Kremlinului privind toxinele și agenții biologici

În februarie 2026, Regatul Unit, Suedia, Franța, Germania și Olanda au declarat că liderul opoziției ruse, Alexei Navalnîi – care a murit într-o închisoare rusească în 2024 – a fost otrăvit cu epibatidină, o toxină găsită în broaștele săgeată sud-americane și despre care nu se știe că ar exista, în mod natural, în Rusia.

Alexei Navalnîi / Foto – Wikipedia

Kremlinul a numit acuzația „părtinitoare și nefondată ”.

• Toxinele intră sub incidența Convenției privind armele biologice.
• Concluzia este relevantă pentru chestiunea mai amplă a respectării de către Kremlin a tratatului și a transparenței în ceea ce privește substanțele pe care le acoperă.
• Răspunsul oficial se încadrează, de asemenea, într-un tipar. Autoritățile sovietice dau vina pe carnea proastă pentru focarul de antrax de la Sverdlovsk.
• Moscova acuză astăzi în mod regulat Statele Unite, fără dovezi, că dețin laboratoare de arme biologice în Ucraina.

Această istorie le oferă observatorilor motive să examineze și explicațiile oficiale din Irkutsk.

4. Bilanțul Rusiei în materie de siguranță și transparență oferă motive de îndoială că lumea va afla povestea completă

Istoricul Rusiei de ascundere a incidentelor biologice anterioare face ca primele rapoarte contradictorii să fie deosebit de neconvingătoare.

• Rospotrebnadzor susține că moartea Shipilovei este are o cauză necunoscută.
• Transmite că nu a avut loc niciun accident de laborator, însă majoritatea celor aproximativ două sute de contacte au fost spitalizate, se pare, pentru observație. Agenția de presă locală independentă, Lyudi Baikala , citând o sursă din cadrul forțelor de ordine, a arătat că ofițerii Serviciului Federal de Securitate (FSB) au escortat ambulanțele care transportau contactele ei.

Rusia are o istorie lungă a accidentelor de laborator.

• La Sverdlovsk, în 1979, antraxul a „scăpat” dintr-un complex militar și a ucis cel puțin șaizeci și opt de persoane.
• Timp de aproape treisprezece ani, oficialii sovietici au dat vina pe carnea contaminată.
• Președintele rus Boris Elțîn a recunoscut responsabilitatea militară în 1992. Ascunderea a întârziat o relatare exactă a unui accident letal de laborator timp de mai bine de un deceniu.

• Apoi, în 1988, cercetătorul Nikolai Ustinov a murit la laboratorul Vektor, după ce o înțepătură accidentală de ac l-a expus la virusul Marburg.

Rusia are, de asemenea, rezultate slabe în evaluările internaționale ale siguranței și supravegherii biologice.

• Indicele global al securității sanitare a clasat Rusia pe locul șaizeci și trei din 195 de țări în 2019, cu un scor de 44,3 din 100, și pe locul patruzeci și șapte în 2021, cu un scor de 49,1.
• Supravegherea cercetării cu dublă utilizare a obținut un scor zero în ambii ani. Global BioLabs a acordat Rusiei un scor de guvernanță la egalitate cu Gabonul, fiind cel mai scăzut dintre țările cu laboratoare de nivel 4 de biosecuritate (BSL-4).

S-au înregistrat 309 infecții dobândite în laborator și șaisprezece scăpări accidentale de agenți patogeni, documentate la nivel mondial între 2000 și 2021.

Acum, este puțin probabil ca Moscova să invite vreun străin să arunce o privire la Irkutsk.

5. IA ar putea exacerba riscurile cercetării în cazurile în care supravegherea este slabă 

Nicio dovadă publică nu leagă inteligența artificială (IA) de acest incident. Ciuma este o bacterie cunoscută, pe care antibioticele o tratează atunci când semnele sunt depistate din timp.

Însă moartea de la Irkutsk amintește de riscurile create de cercetarea biologică opacă în condiții de izolare ridicată și de modul în care aceste riscuri devin mai semnificative pe măsură ce IA extinde domeniul de activitate al cercetătorilor biologici.

• Lumea a avut cincizeci și unu de laboratoare BSL-4 în douăzeci și șapte de țări în 2023.
• Așa cum IA pătrunde în cercetarea biologică, progresele ar putea depăși supravegherea menită să mențină această muncă în siguranță, în special în țările cu cadre de biosecuritate existente mai slabe.
• Dezvoltarea laboratoarelor este o tendință separată, dar IA ar putea mări decalajul dintre ceea ce pot face cercetătorii și ceea ce acoperă supravegherea.
• Într-un sens mai larg, cercetarea biologică bazată pe IA ar putea duce la o „eliberare” accidentală sau deliberată care implică un agent patogen pe care nimeni nu l-a mai văzut până acum.

Institutele anti-ciumă din Rusia adoptă și ele inteligența artificială.

• Institutul din Irkutsk folosește o rețea neuronală pentru a prognoza infecțiile transmise de căpușe.
• Cercetătorii de la institutul anti-ciumă din Stavropol și de la stația anti-ciumă din Daghestan au folosit elemente de inteligență artificială pentru a modela granița dintre două focare naturale de ciumă.
• Rospotrebnadzor i-a introdus pe tinerii oameni de știință din toate institutele sale în IA și bioinformatică.

Nimic din toate acestea, însă, nu reprezintă o dovadă a proiectării de agenți patogeni sau a cercetării legate de arme și nicio sursă nu le leagă de moartea angajatei de la laboratorul din Irkutsk.

Foto colaj main – Profimedia Images