În anul 2024, reprezentanții Roscosmos – agenția spațială a Rusiei – au vorbit, pentru prima dată, despre un proiect de anvergură care a suscitat un interes firesc în spațiul public. În vara anului 2025, viceprim-ministrul Denis Manturov a descris acest proiectul. La sfârșitul anului trecut au început să apară maimulte detalii, notează The Insider.
Serviciul de presă al Roscosmos a transmis că a fost semnat un contract cu Asociația de Cercetare și Producție Lavochkin pentru dezvoltarea reactorului.
Pe 12 aprilie – chiar de Ziua Cosmonauticii -, directorul executiv al Rosatom, Alexey Likhachev, a prezentat detaliile tehnice ale proiectului.
Se așteaptă ca unitatea să reziste la sarcini de lansare, condiții de vid, radiații și să depășească șocul nopților lunare – când temperaturile scad până la −150°C (−238°F).
„Aceasta nu este teorie. Sursele noastre de radioizotopi au funcționat autonom timp de decenii la farurile de pe Ruta Mării Nordului. În 2019 au furnizat căldură roverului lunar chinez Yutu de pe fața cealaltă a Lunii. Pentru echipamente științifice și module mobile, oferim soluții care și-au dovedit valoarea”, a declarat Lihacev, directorul Rosatom.
Cu toate acestea, Rosatom recunoscuse deja că această putere nu va fi suficientă pentru extragerea metalelor sau pentru obținerea de oxigen și combustibil pentru rachete din gheață.
În schimb, proiectul a fost numit „primul pas” și s-a promis că o centrală nucleară lunară „cu un ordin de mărime mai puternic” va fi prezentată ulterior.
Scopul proiectului este de a furniza energie electrică viitoarei infrastructuri rusești de pe Lună. La Roscosmos, proiectul a fost prezentat drept „fundația pentru viitoarele baze lunare”.
Rusia nu realizează singură proiectul, mai notează The Insider.
Potrivit Roscosmos, proiectul ar trebui să fie finalizat în 2036, moment în care unitatea electrică ar trebui să fie funcțională.
Proiectul ruso-chinez nu este primul de acest fel. În ianuarie 2024, NASA a prezentat conceptul unui reactor nuclear de mici dimensiuni care ar putea funcționa pe suprafața Lunii.
Această activitate a fost precedată de proiectul Kilopower — o altă unitate electrică terestră de dimensiuni reduse care generează energie prin fisiune nucleară. Testele sale efectuate cu succes pe un amplasament din Nevada s-au încheiat în primăvara anului 2018.
NASA a prezentat deja mai multe concepte pentru proiectele sale. Unitatea de Energie Lunară rusească există, până acum, doar pe hârtie și în articole din mass-media.
Sunt folosite imagini generate de inteligența artificială ca ilustrații, ceea ce înseamnă că rămâne un mister cum ar putea arăta centrala nucleară dorită de Rusia lui Putin.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2Fwp-content%2Fuploads%2F2026%2F10%2Fcaptura-de-ecran-2026-10-23-085806.png)
Craterul Cabeus, lângă Polul Sud al Lunii / Sursa – The Insider/NASA/GSFC/Universitatea de Stat din Arizona
Pe 21 octombrie 2026, Dmitri Bakanov – șeful Roscosmos – a declarat că infrastructura și vehiculele de lansare pentru a livra stația pe Lună există deja. Cea mai mare problemă ar fi sursa de energie, reactorul.
Pe de altă parte, analistul Gheorghi Trișkin își păstrează scepticismul.
„Bakanov raportează prematur despre un eveniment viitor care nu este planificat decât la mijlocul următorului deceniu. Este puțin cam devreme să declarăm că sunt pregătiți, mai ales când nu au fost prezentate public progrese vizibile…
Cât despre partea rusă, există o tăcere completă – nimic altceva decât o foaie de parcurs pentru misiuni mici, toate fără echipaj”, a spus Gheorghi Trișkin.
Șeful Roscosmos a lăsat fără răspuns întrebarea principală. Când și cum se va fabrica miezul reactorului?
„Până când această etapă critică nu va fi cel puțin în lucru, este prea devreme să vorbim despre faptul că proiectul se apropie de gradul de pregătire descris”, se menționează în analiza The Insider.