Artiștii se revoltă după ce Guvernul le-a pregătit normă de 8 ore ca în fabrică. Maia Morgenstern: Vreau schimbarea legii/ Nicu Alifantis: E de râsu-plânsu/ Manuela Hărăbor: Aduc aminte de Suzana Gîdea/ UNITER: Nici în comunism nu era așa

Actorii Teatrului Naţional Bucureşti ies marţi în stradă să protesteze faţă de noile măsuri impuse de Guvernul Bolojan, care vrea să normeze munca artiştilor exact ca pe aceea a unui muncitor dintr-o fabrică sau instituţie oarecare. 

Artiştilor li se va alătura şi personalul tehnic, începând cu ora 14.30. manifestarea de protest va fi una paşnică faţă de noua directivă, care are Nr. 7/02.02.2026, transmisă de minister către instituţiile de cultură şi care implementează obligativitatea prestării unui program de 8 ore, normat şi raportat, în baza căruia aceştia âşi vor primi şi salariile.

Potrivit Ministerului Culturii, recomandarea ar fi venit din partea Curţii de Conturi a României  şi reprezintă „un îndrumar pentru instituţii”, transmite instituţia, printr-un comunicat.

FLASH NEWS O neconcordanță în lege favorizează procurorii cu abateri disciplinare pentru șefia marilor parchete

16:40

FLASH NEWS Ilie Bolojan, așteptat în Parlament cu banane și un catalog improvizat, în care premierul a primit nota trei

16:37

Responsabil de planificarea activităţilor artistice ale fiecărei instituţii de spectacole sau concerte este în sarcina managementului.
Instrucţiunile au caracter obligatoriu pentru instituţiile subordonate Ministerului Culturii şi caracter facultativ pentru celelalte instituţii de spectacole.
Setul de instrumente pe care Ministerul Culturii l-a transmis spre implementare, este constituit pe patru repere complementare, clare, uşor de utilizat şi de verificat:
Structurarea unitară a componentelor de activitate şi corelarea lor cu atribuţiile specifice şi evaluarea performanţelor, prin cadrul orientativ din Anexa nr. 1, utilizabil ca suport pentru actualizarea fişelor de post şi pentru repartizarea anuală a timpului de muncă;
Panificarea asumată – prin Programul săptămânal de lucru
Responsabilitatea individuală – prin Raportul individual de activitate
Evidenţa unitară şi verificabilă – prin Foaia colectivă de prezenţă standardizată
Pentru clarificări de aplicare şi sprijin metodologic în etapa de implementare, managerii instituţiilor pot solicita, direct sau prin Serviciul Resurse Umane, asistenţa membrilor grupului de lucru care au contribuit la elaborarea proiectului.

Codul Muncii ne permite ca, dacă cineva nu face numărul de ore într-o săptămână, să-şi poată lua zile libere plătite în avans, şi să le recupereze luna următoare, când va avea repetiţii. Şi invers: cine face mai multe ore, poate ca luna următoare să-şi ia aceste libere, sau, dacă nu poate, deoarece are activităţi, şi le adaugă la concediu. Conform legii, nu există nici sancţiuni şi nici bonusuri. Se implementează timp de 30 zile la nivelul instituţiilor şi intră în vigoare (produce efecte) după ce fiecare salariat a semnat fişa de post modificată, iar în anul următor evaluarea se va face pe baza acestor 4 criterii, pentru fiecare în parte şi se va vedea cum funcţionează. În momentul în care nu funcţionează, se poate modifica”.

Maia Morgenstern cere: „Vreau schimbarea legii”

Nici artiştii nu au stat cu mâinile în sân. Fiecare a postat pe pagina sa de Facebook un mesaj în care îşi declară dezacordul cu privire la aceste măsuri legislative. Unul dintre cei mai cunoscuţi artişti, care a fost şi director de teatru, este şi Maia Morgenstern care cere schimbarea legii după care funcţionează instituţiile de cultură:

„Aceste documente sunt făcute… nu, emise… nu…

Ah, știu cum se zice. Știu!

Aceste acte (căci acte sunt) sunt GENERATE de către niște oameni (mai mulți, de la diverse compartimente. De exemplu, resurse umane, contabilitate, etc).

Aceste acte (oficiale) urmează un anumit circuit intern.

Ele stau la baza plății (plătirii??) salariului. Chiar si sporului de condiții grele.

Asta dacă v-ați întrebat vreodată cum vă/ne intră salariul în cont.

Aceste documente trebuie semnate.

Altfel n-au nicio valoare (logic, nu?).

Ei, niște oameni, colegi, concetățeni si prieteni ( sau nu) certifică, semnează, își asumă faptul că lucrăm/muncim/prestăm 8 ore/zi. 40/săptămână. 1800 ore…

Și asta de zeci de ani.

De când e și anume legea. Care lege?! Legea teatrelor, o știm cu toții. Nu vreau să fac aici pe deșteapta, că nu sunt. Legea după care funcționează instituțiile de spectacole. Bugetarii.

De când e lumea și pământul, asta facem: că lucrăm 8 ore pe zi. Minimum.

Acum lăsam gluma la o parte. Dincolo de orice glumă: e cazul să se revizuiască/modifice/schimbe legea, legea teatrelor. Altfel… se cheamă că încălcăm legea. Mai pe scurt, se petrec falsuri în acte publice.

La modul cel mai serios:

Cer schimbarea legii

OUG 21 2007 ( parcă)”, a scris actriţa pe pagina de facebook.

”Lăsați, tovarășa, nu vedeți cât de tineri mor?”

Actrița Manuela Hărăbor compară măsura actuală a Guvernului cu acțiunile ministrului comunist al Culturii, Suzana Gîdea. Mai mult decât atât, artista explică de ce munca unui actor nu se încheie cu ultimele aplauze.

„1. În cazul actorilor angajați pe perioadă nedeterminată prin concurs la teatrele de stat, se spune că este inechitabil ca unii să lucreze excesiv și alții prea puțin și să fie remunerați cu același salariu. Dar de când actorul este factor decizional în alcătuirea distribuțiilor? Repertoriul unui teatru și implicit alcătuirea distribuțiilor sunt atributele managerilor. Ei sunt obligați prin contractul de management să se asigure că absolut toți actorii angajați sunt distribuiți pe parcursul fiecărui an. Din păcate acest lucru nu se prea întâmplă, managerii invocând cel puțin două motive. Primul de ordin financiar. Bugetele fiind prea mici, nu își permit spectacole cu distribuiții mari, optând pentru spectacole cu puține personaje. Cu alte cuvinte, din puținii bani pe care îi au la dispoziție, preferă să îngrădească dreptul la muncă al actorilor angajați și să cheltuiască banii strict pe contractele regizorilor invitați, dacă teatrul nu are în schemă regizori angajați, și pe producția decorurilor și costumelor. Peste tot se vorbește despre reciclare, mai puțin în teatre. Într-o situație de criză, precum cea pe care o parcurgem, refolosirea și transformarea elementelor de decor și recuzită și a costumelor existente cred că ar trebui să primeze, mai ales în cazurile fericite în care există în schemă și scenograf angajat.

Un al doilea motiv, din ce în ce mai folosit este acela cum că managerul nu poate interveni în alcătuirea distribuțiilor spectacolelor și că regizorul este singurul care hotărăște. Absolut greșit atunci când regizorul este plătit din bani publici și se presupune că a fost invitat de manager să monteze o piesă de teatru, care să asigure diversitatea repertoriului și dreptul la muncă al tuturor actorilor angajați.

2. Normarea artiștilor angajați este din start greșită. Un spectacol nu se naște strict din timpul petrecut la scenă în timpul repetițiilor. Un actor nu își începe activitatea în momentul în care bate gongul și nici măcar în momentul în care pășește în teatru cu 2-3 ore înainte de începerea spectacolului.  Activitatea actorului nu se sfârșește odată cu ultimele aplauze. Cine poate să cuantifice pulsul crescut, tensiunea mărită, energia consumată,  nivelul adrenalinei care îl ține treaz pe actor și 4 ore după terminarea spectacolului?

3. Se spune că cel care face pontajul este pus în situația de a face fals în acte pentru că pontează un artist ca fiind în instituție când acesta este de fapt acasă sau oriunde, neținându-se cont de faptul că munca artistului nu se oprește niciodată, altfel nu ar putea avea loc miracolul la care spectatorul asistă de fiecare dată când pășește într-o sală de spectacol.

4. Se vorbește despre rapoarte pe care artistul angajat ar trebui să le facă pentru a-și justifica timpul petrecut în afara instituției. Atunci cred că ar trebui inventați noi algoritmi pentru a transforma în cifre orele petrecute pentru pregătirea actului artistic final în afara instituției.

Puls mărit=3

Tensiune crescută =2

Insomnie= 5

Angoase= 4

Incertituni= 7

Lipsă de implicare în obligațiile casnice= 10

Și așa mai departe.

Cine își poate asuma aceste valori, și mai ales, când de exacte pot fi ele?

Codul muncii este alcătuit greșit, aici guvernanții ar trebui să lucreze. Nu poți pune pe picior de egalitate munca unui funcționar care petrece 8 ore pe zi la birou, sau a unui muncitor care execută fel de fel de lucrări de la 8 la 16 sau de la 9 la 17 și după orele de program își vede liniștit de viața privată, cu munca unui artist care nu se sfârșește nici măcar în miez de noapte.

Că o concluzie amară, vreau să vă aduc aminte că pe vremea comuniștilor a existat un Ministru al Culturii, pe nume Suzana Gîdea, care s-a luat de actori cum că sunt remunerați pe contract atunci când fac un film în timpul orelor de program de la teatru pentru care primesc salariu. Și un consilier i-a răspuns: ”Lăsați, tovarășa, nu vedeți cât de tineri mor?”

Nicu Alifantis: „Ce m-am mai amuzat aflând că, mai nou, în teatru, trebuie să vii la serviciu 8 ore pe zi”

Cantautorul Nicu Alifantis a postat şi el un mesaj legat de acest aspect, însă a revenit, cu o zi în urmă, cu o nouă postare în care spune că a primit de la ministrul Culturii şi o explicaţie pe care, nu numai că o crede, dar o şi postează.

„Doamne, ce m-am mai amuzat aflând că, mai nou, în teatru, trebuie să vii la serviciu 8 ore pe zi. Mă rog, amuzat e un fel a spune. E de râsu’-plânsu’. Niciodată, dar niciodată, nici măcar o dată, în teatru nu s-a muncit normat, 8 ore. Nici măcar atunci când domnul Săraru m-a angajat în 1979 pe post de tâmplar la Teatrul Mic, neavând alt post liber la dispoziție, n-am fost obligat să mă duc la atelierul de tâmplărie 8 ore pe zi. Dar ce mă miră pe mine e că domnul András Demeter, actor și regizor, nu știe că în artă munca n-are normă? Oare nu știe cât se muncește pentru un rol sau cât timp trudești pentru ca un spectacol să iasă foarte bine? Hai, măi Demeter, mama ei a dracului de politică!

Unu’ Alifantis de la tâmplărie !”, este primul mesaj al lui Alifantis.

„Acum am primit acest mesaj de la domnul ministru al Culturii, András István Demeter, mesaj pe care mi se pare absolut corect să-l fac public după postarea mea din urmă cu două zile. Sper, măcar în viața asta, că atât Ministerul Culturii, Ministerul Muncii, cât și Curtea de Conturi să înțeleagă despre ce e vorba în propoziție și să rezolve această problemă cât de curând, nu de alta, dar să nu mai așteptăm încă 36 de ani. Așa că nu mi se pare deloc un fakenews, dar oricum, mulțumesc, pentru lămuriri, Demeter!”, spune cantautorul în cel de-al doilea mesaj postat recent.

Ministrul Culturii publică pe blogul său un mesaj din care aflăm că şi el protestează faţă de noile măsuri: „Aş vrea să fie respectată specificitatea muncii artistice! Să nu mai fie cântărită cu instrumente măsluite”

Ministrul Demeter András István publică pe blogul său o explicaţie denumită „Un fel de petiție: Protest sau pro-test?”

„Nu. Nu este un test. Nu e testarea introducerii pontajului în teatre (filarmonici, opere sau alte instituții muzicale), ca noutate absolută, în februarie 2026. Este despre realitatea din instituțiile publice de cultură  

Această fardare-îmbălsămare este una din caracteristicile raportului juridic de muncă. Consecința este suprimarea caracterului vocațional al meseriilor noastre. Este renunțarea la toate orele din zi și din noapte în care ne pregătim pentru ”serviciul” de pe scenă, independent și indiferent de starea vremii, de evenimentele faste sau nefaste din viața privată, de provocările sau traumele pe care le traversează societatea, de culoarea zilei din calendar (obișnuită sau scrisă cu roșu de sărbătoare). Este transformarea noastră prin (și de către) sistemul guvernat de codul administrativ și de cel al muncii. Este acela de a fi, de decenii, lucrători înregimentați în regula de 8 ore muncă, 8 ore odihnă și 8 ore deconectare. 

Pontarea cu 8 ore pe zi (de luni până vineri inclusiv) a devenit o practică atât de obișnuită, încât nici măcar cei care semnează pontajele procustiene nu își mai dau seama că, în fapt, pentru a asigura plata salariilor la termen, expun salariatul la riscul constatării caracterului necuvenit al respectivei plăți (și sanctiunii corelative: restituirea sumelor încasate). Nu, nu pentru că acele pontaje ar fi scrise în latina cultă sau în chineza veche. Pur și simplu din rutină. Zona de confort! Merge și așa! Și – ca fapt divers – și compensarea din fonduri publice a activității ecleziastice se face conform aceleiași reguli. Ca de altfel și plata salariului pentru munca de jurnalist. Nu de alta, dar cealaltă modalitate de ”pontare”, cea a prestării în regim de 12/24, nu este aplicabilă (din rațiuni pe care nu cred că trebuie să le dezvolt), nici în aceste domenii. Legislația muncii a instituit, la unison, pe întregul mapamond doar aceste abordări: 8+8+8 sau 12/24. 

Protestez deci, căci la finalul mandatului de ministru mă întorc și eu la calapod. As vrea, prin urmare, să fie respectată specificitatea muncii artistice! Să nu mai fie cântărită cu instrumente măsluite (de voie sau de nevoie)!”, scrie ministrul Culturii.

Actorul Marius Manole a transmis, pentru Gândul, referitor la acest aspect: „Nu cunosc şi nu doresc să mă exprim în legătură cu acest subiect”, după ce ne-a trimis şi mesajul publicat de ministru pe blogul său.

Regizorul Lia Bugnar, care a lucrat mereu în mediul privat, a declarat, pentru Gândul, că „Legea există, de 30 de ani. Doar că n-a fost respectată şi acum se încearcă schimbarea legii prin sublinierea absurdităţii ei. Cred. Sper că asta e. E imposibil de respectat. Meseria noastră, a făcătorilor de teatru e foarte greu de contabilizat. Ai săptămâni când eşti sub normă şi ai săptămâni când ai triplu faţă de normă. Acest ministru vrea să lase în urma lui o îndreptare a unei tâmpenii.”

UNITER: Un parfum de nostalgie a anilor ‘80

Uniunea Teatrală din România a reacționat virulent împotriva proiectului care îi „pontează” ca în uzină pe actori.

„Considerăm că proiectul nu este altceva decât un proces de birocratizare, destabilizare și devalorizare a rolului artei și artiștilor în societate, o formă de anulare a vitalității creației artistice. Problema Ministerului Culturii este aceea că vrea să măsoare nemăsurabilul: starea de grație, căutarea, cercetarea, îndoiala, emoția – stări care, alături de altele, toate la un loc sau separat, însoțesc și fundamentează actul creației și al interpretării artistice

Resimțim șocați un parfum de nostalgie a anilor ’80, când politruci care nu aveau habar de fundamentele muncii artistice încercau să o reglementeze aberant. Ba chiar mai mult, am îndrăzni să reamintim: nici măcar în perioada comunistă reglementările nu erau atât de rigide birocratic. Nu există, de fapt, niciun precedent în cultura noastră instituțională pentru reglementarea fixă a orelor de muncă pontate pe zile pentru artiști.”

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Ministrul Demeter András István, de Ziua Culturii: „Cultura ne ajută să traversăm timpurile dificile fără să ne pierdem sensul”
• În prag de An Nou, Bolojan s-a trezit cu artiştii pe cap. Dar nu să-i cânte, ci să protesteze pentru că îi trimite după banii din drepturile de autor
• După ce anul trecut a tăiat din bugetul Culturii, Ilie Bolojan spune în 2026: „Guvernul are responsabilitatea de a susține educația și cultura”