Au trecut 44 de ani de la răpirea lui Aldo Moro. Rolul „colateral” al Securității lui Ceaușescu în „afacerea Moro”, dezvăluit de fostul general Ion Pacepa

Miercuri, 16 martie, se împlinesc 44 de ani de la răpirea fostului premier Aldo Moro, care a fost ținut în captivitate mai bine de 50 de zile, fiind apoi ucis de către membri ai organizației extremiste Brigăzile Roșii. Într-un interviu acordat în 2006, fostul general de Securitate Ion Mihai Pacepa (decedat anul trecut), care a condus ca adjunct Departamentul de Informații Externe, dezvăluia care a fost rolul „colateral” al Securității lui Nicolae Ceaușescu în răpirea omului politic italian.

La data de 16 martie 1978, în timp ce se îndrepta către Parlamentul italian, Aldo Moro avea să fie răpit într-o ambuscadă de pe o stradă de la periferia Romei.

ULTIMA ORĂ Ursula von der Leyen, prima reacție după înfrângerea lui Orban: „Ungaria a ales Europa”

22:42

POLITICĂ Doliu la AUR. A murit Dan Artimon

22:38

Mașina în care se afla celebrul politician a fost blocată de alte autoturisme, apoi, gărzile de corp și polițiștii care îl păzeau pe Moro au fost uciși pe loc, fiind împușcați cu pistoale mitraleiră AK47.

Imagine realizată la scurt timp după răpirea lui Aldo Moro: Profimedia

Răpirea lui Aldo Moro a fost revendicată de organizația de extremă stângă Brigăzile Roșii, iar politicianul a fost ținut în captivitate 54 de zile, timp în care s-au făcut eforturi uriașe pentru salvarea sa.

Astfel, pe data de 9 mai 1978, după ce Guvernul italian a refuzat în repetate rânduri să elibereze 13 membri ai Brigăzilor Roșii, Aldo Moro a fost ucis, iar cadavrul acestuia a fost descoperit în portbagajul unei mașini, pe o stradă din Roma.

Fostul general de Securitate Ion Mihai Pacepa, care a condus ca adjunct Departamentul de Informații Externe, dezvăluia care a fost rolul „colateral” al Securității lui Nicolae Ceaușescu în răpirea omului politic italian.

„Securitatea a fost o instituţie criminală, implicată în numeroase acţiuni teroriste interne şi externe. În răpirea lui Aldo Moro a avut însă doar un rol colateral, de intermediar. În 1978, Securitatea avea un canal secret prin care trimitea bani secretarului general al Partidului Comunist Italian. Ajutorul financiar secret dat PCI prin intermediul Securităţii s-a hotărât în octombrie 1959, cu ocazia vizitei de şase zile pe care Hruşciov a făcut-o la Bucureşti. Atunci, PCI era condus de Togliatti. Acesta a murit la 21 august 1959, la Yalta”, povestea Pacepa în 2006.

Potrivit lui Pacepa, Togliatti a fost succedat de Enrico Berlinguer, care a continuat să primească ajutor financiar din România prin curieri speciali ai Securităţii.

De ce a fost trimis la Roma un ofițer DIE

„Acest «ajutor» era în vigoare când am «defectat». În martie 1978, imediat după răpirea lui Moro, Tito, care ştia de la Ceauşescu despre acest canal, l-a trimis la Bucureşti pe Silvo Gorenc, şeful serviciului său de spionaj, cu un mesaj în care spunea că „răpitorii lui Moro” vor propune guvernului italian eliberarea sa în schimbul punerii în libertate a câtorva membri ai Brigăzii care se aflau în închisori italiene. Mesajul preciza că, dacă guvernul italian nu va accepta, Moro va fi ucis. La 7 mai 1978, Gorenc a venit, din nou, la Bucureşti cu mesajul că, deoarece guvernul italian a refuzat să elibereze deţinuţii, Moro va fi executat, iar corpul său neînsufleţit va fi depus într-o maşină parcată simbolic între sediul Partidului Creştin-Democrat, care a refuzat să elibereze deţinuţii, şi al Partidului Comunist Italian, care a fost în favoarea eliberării lor”, spunea Pacepa.

Potrivit acestuia, un ofiţer DIE a fost trimis imediat la Roma cu mesajul lui Gorenc.

„Două zile mai târziu a fost găsit cadavrul lui Moro”, mai povestea Pacepa.

Stelian Tănase: „Uciderea lui Moro a aruncat în afara istoriei Brigăzile Roșii”

Despre uciderea lui Moro, analistul politic Stelian Tănase scrie pe blogul să că fapta abominabilă a dus la „aruncarea” în afara istoriei a organizației „Brigate Rosse”.

„Totul a fost o mare tragedie, întâi de toate una personală pentru Moro și familia lui. Doi/a pus în discuție bazele democrației și a statului de drept italian. Trei/ episodul a dus la distrugerea rețelelor Brigate Rosse, dar și la eșecul ideologiei care a dus la răpirea și asasinarea lui Moro. În perioada care a urmat, mulți brigadiști au fost arestați, judecați, condamnați la termene grele de închisoare.

Dar nu justiția a nimicit gruparea Brigate Rosse și a aruncat-o în afara istoriei, ci societatea italiană”, scrie Stelian Tănase.

Potrivit analistului politic, societatea italiană a respins actul de cruzime al organizației.

„Ea nu a răspuns cum au crezut teroriștii. Ei visau la dictatura proletariatului, dar proletariatul nu s-a răsculat. Ridicarea maselor impotriva statului burghez, de asemenea, nu s-a produs. Haosul generat de atentat ar fi trebuit să ducă la o situație revoluționară, dar nu s-a întîmplat așa. Lumea nu a fost nerăbdătoare să scape de democrația liberală. Dimpotrivă, spiritul de ordine și vigilența pentru apărarea regimului democratic au crescut la stânga ca și la dreapta”, este de părere Stelian Tănase.

Aldo Moro s-a născut la 23 septembrie 1916, în Maglie, Italia  și a decedat la 9 mai 1978. A fost profesor de drept, și lider al Partidului Creștin Democrat și de cinci ori premier al Italiei.