Cât ar mai fi avut de trăit Nicolae Ceaușescu, dacă nu era EXECUTAT. Boala ținută la secret a ultimului dictator al României

Nicolae Ceaușescu suferea de mai multe boli grave, au spus medici, dar și surse din cadrul CIA. Dacă una dintre boli ajunsese cunoscută prin intermediul CIA, cealaltă a rămas și azi un mister. Se crede că Ceaușescu nu ar mai fi supraviețuit mult după 1989.

Nicolae Ceaușescu a murit la data de 25 decembrie 1989 în fața plutonului de execuție. Surse occidentale au dat de înțeles însă că, oricum, ultimul dictator al României nu ar mai fi aavut multe zile de trăit. El suferea de mai multe afecțiuni, dintre care două mai importante, care i-ar fi pus viața în pericol. Există, de asemenea, și o boală ținută la secret, despre care nici în zilele noastre nu se știe cu exactitate.

Astfel, una dintre bolile cunoscute ale lui Nicolae Ceaușescu a fost diabetul zaharat. Acesta s-a îmbolnăvit prin 1977. Cu toate că era o boală serioasă și se preta tratament insulinic, mulți ani, Nicolae Ceaușescu l-a refuzat. Desigur, la îndemnurile Elenei Ceuașescu, care se temea ca soțul ei să nu devină dependent. În acest context, îl dădea exemplu pe Andrușă Ceaușescu, fratele dictatorului, care, de ani buni, făcea insulină. Exista, se pare, o predispoziție în familie, activată și de stilul de viață al lui Ceaușescu, mai mult sedentarism. În lipsa insulinei, Nicolae Ceaușescu ținea diabetul sub control cu ceaiuri din plante, medicamente și regim alimentar. Consuma carne doar sâmbăta și duminica, iar în restul săptămânii, la micul dejun, de exemplu, avea ouă fierte, brânză, fără cafea. Meniul mai era completat cu ciorbe din verdețuri. Singurele dulciuri erau îndulcite cu sirop de arțar.

Avea un regim alimentar strict

De altfel, Nicolae Ceaușescu ajunsese proverbial în rândul șefilor de stat, din cauza regimului său strict, venind cu mâncare de acasă. De alimentația sa și de tratamentul pentru diabet se ocupa profesorul universitar Iulian Mincu, cel care fondase și Institutul Național de Diabet, Nutriție și Boli Metabolice „Prof. dr. N. Paulescu”. La acea vreme, era cel mai bun specialist în domeniu.

Odată cu agravarea bolii și cu vârsta însă, Ceaușescu a fost la un pas de moarte în aprilie 1989. El a avut o precomă hipermosmolară, cu valori alarmante ale glicemiei, de trei ori mai mari decât normalul. Atunci, o comisie de medici s-a întrunit pentru a rezolva situația. Abia după ce Elena Ceaușescu a fost convinsă de necesitatea insulinei pentru a-I salva viața lui Ceaușescu, acesta a început tratamentul. Inițial, cu doze șoc intravenoase și apoi pe parcurs ce glicemia s-a reglat cu tratament obișnuit pentru diabeticii insuliono-dependenți. Doar că, din cauza diabetului scăpat de sub control, Ceaușescu ar fi început să aibă complicații. Mai ales că trecuse de vârsta de 70 de ani.

Însă boala care se presupune că-i scurta tot mai mult zilele lui Ceaușescu a fost însă cancerul de prostată. În anul 1985, președintele american Ronald Reagan, era informat printr-un raport al colonelului CIA, George Kolt, că Nicolae Ceaușescu trebuia operat de cancer de prostată. Mai mult, și publicații americane ca Washington Post estimau că Ceaușescu nu mai avea mult de trait, cel mult până în vara luu 1986. Starea de sănătate a dictatorului roman interesa, se pare, la nivel international. Mai ales că se preconizau consecințe sociale și politice. De altfel, rapoartele americane indicau faptul că o răsturnare de regim în România era iminentă. Încă din 1984, raportul pentru Forțele Aeriene ale SUA preciza clar că „situația actuală din România pur și simplu nu mai poate continua mult”.

Verdictul medicilor ruși

Se cunoștea faptul că se pregătește o luptă pentru putere între Elena Ceaușescu, Nicu Ceaușescu, pe de o parte și liderii comuniști tineri, emergenți, sprijiniți de generali, pe celaltă parte. Stefan Andrei, fost ministru de externe, în anii României comuniste a anilor 80, spunea că rușii erau interesați de starea de sănătate a lui Ceaușescu, dar și de convusliile sociale și politice care vor urma după moartea președintelui comunist. Urina lui Ceaușescu ar fi fost recuperată la Moscova și analizată de medicii ruși. Ei au dat un verdict clar: Ceaușescu nu mai avea mult de trait, poate până în vara lui 90.

„Noi știm că Nicolae Ceaușescu e grav bolnav”, avea să mărturisească Aleksandr Iakovlev, fost secretar al CC al PCUS cu probleme internaționale.

Pe chestiunea apropiatei sale morți, cel târziu 1990, sovieticii au încercat să exercite influență în nucleul decisional de la București. Ei invocau rezultatul unei analize de urină, recoltată lui Ceaușescu, fără știrea lui, în timpul unei vizite la Moscova, după mărturia lui Stefan Andrei, a precizat specialistul Lavinia Betea în „Ceaușescu și epoca sa”.

De asemenea, medicii ruși au concluzionat că diabetul îi afectase puternic rinichii. Toate aceste probleme de sănătate coroborate contribuiau la prăbușirea totală a lui Ceaușescu. De altfel, această prăbușire era vizibilă.

”Prăbușirea psihosomatică i-au remarcat-o și cei care l-au văzut în ultima vizită la Moscova : posomorât, frământat, bâlbâit mai tare ca de obicei , uneori cu urme de salivă la colțul gurii”, a precizat Lavinia Betea în aceeași lucrare.

„Sistemul său nervos este serios afectat”, preciza și Valeri Musatov , fost prim adjunct al șefului Secției Internaționale al CC al PCUS.

Intervenția de la vila lui Nicolae Ceaușescu

Totodată, Nicolae Ceaușescu ar fi avut și probleme digestive grave. Totuși, boala de care suferea ar fi rămas un mister. Ceea ce este cert este că acea afecțiune a pus pe jar medicii, dar și familia Ceaușescu. Mai exact, Ceaușescu ar fi făcut o colonoscopie, o intervenție destul de riscantă la acele vremuri, pentru depistarea problemelor la nivelul colonului. Intervenția ar fi avut loc la vila Ceaușeștilor. Se presupune că acesta ar fi avut diverticuloză, adică apariția unor diverticuli, punguțe de mucoasă care ies prin orificii din peretele colonului. Aceasta este o afecțiune care apare în urma unei diete sărace în fibre. Afecțiunea se manifestă prin dureri abdominale, flatulență, constipație, precum și apariția sângelui în fecale.

CITEȘTE ȘI: