Intrăm în Săptămâba Luminată, deoarece Paștele nu se încheie odată cu ziua Învierii, ci dimpotrivă, abia atunci începe o săptămână de o mare încărcătură specială. Iată ce tradiții se respectă!
Este o perioadă în care bucuria Învierii se prelungește și pătrunde adânc în sufletul creștinilor, oferind o nouă șansă la curățare, reflecție și iertare.
Se spune că în Săptămâna Luminată, Porțile Raiului sunt deschise. Acesta este un symbol al iertării divine și al speranței că toți cei dragi plecați dintre noi vor simți bucuria Învierii.
În Săptămână nu se fac parastase, iar asta pentru că este o săptămână de lumina și de bucurie. Nu se fac, deci, pomeni sau slujbe de pomenire a morților. Ele se reiau abia în Duminica Tomii sau la Paștele Plajinilor.
De asemenea, fiecare zi a acestei săptămâni este tratată ca o mini-sărbătoare pascală. Preoții poartă veșminte albe, clopotele răsună de Paște, iar „Hristos a Înviat” continuă să fie cântat la fiecare slujbă.
Pe tot parcursul Săptămânii Luminate, ușile împărătești ale altarului rămân deschise, simbolizând deschiderea cerurilor și apropierea dintre om și divinitate.
În această săptămână nu se ține post. Deși este o săptămână profund religioasă, nu se mai ține post. Este, deci, o săptămână de bucurie totală, ce include șu partea trupească, trăită cu moderație și recunoștință.
De asemenea, în această săptămână, mai ales în mediul rural, Săptămâna Luminată este văzută ca pe o perioadă în care nu se lucrează, nu se spală, nu se cosește și nu se muncește pe camp. Este un timp de odihnă.
În această săptămână, se crede că sufletul e mai ușor în această săptămână. Este considerată o perioadă ideală pentru rugăciune, meditație, recunoștință.
CITEȘTE ȘI: