Suferința condamnată la tăcere. O pacientă acuză abuzuri grave la Spitalul Giulești din Capitală: avort în chinuri și chiuretaj fără anestezie: „Am implorat, am plâns. A continuat măcelul”. Mărturisiri revoltătoare ale femeilor care au făcut întrerupere de sarcină în spitalele din România

Avort în baia spitalului: „Primul lucru pe care l-au zis asistentele: Sper că n-ai tras apa”

Neglijența personalului medical de la Spitalul „Prof. Dr. Panait Sîrbu” s-ar fi manifestat și în timpul avortului medicamentos, mai susține Alina. În ciuda intervenției riscante, femeia susține că ar fi fost ignorată complet de cadrele medicale, care nu au asistat-o în timpul procedurii. Singura interacțiune a fost cu una dintre asistente care i-ar fi dat un „sfat”, ce reflectă primitivismul unui sistem medical în prag de colaps:

„O asistentă mi-a spus să dau jos lenjeria intimă și să pun o bucată de vată ca să, citez „nu îl scap în chiloți”.

„Aveam dureri, vomitam din oră-n oră. Nici nu mai puteam să vorbesc. Atunci când colegele de salon chemau o infirmieră aceasta spunea: „e normal” și se întorcea și pleca”, își mai amintește femeia.

Pacienta ar fi eliminat sarcina în chinuri groaznice, singură, în baia comună a Spitalului Giulești, fără ajutorul nimănui.

Intervenția asistentelor ar fi avut loc doar după ce au fost alertate de celelalte paciente din salon. Femeia ar fi fost găsită în toaleta spitalului, cu trupul amorțit de durere. Suferința ei ar fi fost întâmpinată și de această dată de un cinism grotesc:

„Am strigat (n.r. – la colegele de salon) să cheme pe cineva. Am așteptat până au venit asistentele. Primul lucru pe care l-au zis asistentele atunci când au deschis ușa a fost: „sper că nu ai tras apa”, mai povestește fosta pacienta a Spitalul „Prof. Dr. Panait Sîrbu”.

„S-au făcut glume pe seama mea. Eu urlam de durere”

Femeia povestește că în timpul chiuretajului, făcut pe viu, ar fi fost ținta umilințelor și ironiilor din partea doctoriței de gardă și a asistentei.

„S-au făcut glume pe seama mea, în timpul chiuretajului. Eu urlam de durere, iar doctorița de gardă și asistenta șefă ziceau: «Ia uite la doamna! E femeie în toată firea!». Râdeau literalmente între ele.

La un moment dat, pentru că mă zbăteam și plângeam, pentru că nu mi-aș fi imaginat în veci că va fi pe viu, i-am prins un picior doamnei asistente și, din nou, ăsta a fost motiv de glume: «Ia uite! Doamna mai dă și din copite și e nasol că are picioare lungi și e înaltă»”, mai susține Alina.

„Medicul meu îmi promisese că mi se va face anestezie”

Circumstanțele și motivele în baza cărora s-ar fi ajuns la comiterea unui abuz atât de grav la Spitalul „Prof. Dr. Panait Sîrbu”, una dintre cele mai cunoscute instituții medicale din România, rămân sub semnul întrebării.

Medicul curant i-ar fi spus pacientei că întreruperea de sarcină va implica anestezie și va fi asistată de personalul medical pe tot parcursul procedurii. Medicul respectiv ar fi intrat în concediu, așa că femeia a fost preluată de doctorița de gardă, care, contrar recomandărilor inițiale, ar fi dat ordin ca procedura de chiuretaj să fie făcută pe viu.

„Mi-a zis că voi rămâne pe «mâini bune» , la doctorița de gardă.

Medicul meu îmi promisese că mi se va face anestezie pentru procedura asta. Amândoi sunt din același spital. Nu avea cum să-mi dea unul o informație contradictorie față de celălalt. Undeva a fost rea-voință”, spune Alina.

Reacția Spitalului Panait Sârbu

Ministerul Sănătății subliniază obligativitatea gestionării durerii în procedura de avort medicamentos

Ghidul avortului medicamentos, realizat de Asociația de Obstetrică și Ginecologie din România și avizat de Ministerul Sănătății menționează, ca procedură standard, că, în cazul avortului medicamentos după 12 săptămâni, trebuie administrate analgezice pentru gestionarea durerii în timpul procedurii.

„Medicul trebuie să ofere o metodă de analgezie pacientei în timpul întreruperii de sarcină prin metoda medicamentoasă”.

Potrivit Comitetului pentru Drepturile Femeilor și a Egalității de Gen din cadrul Parlamentului European, experiența pe care ne-a relatat-o pacienta care a făcut avort la Spitalul Panait Sârbu ar putea fi definită ca act de „violență obstetrică”.

Violența obstetrică include o serie de practici dăunătoare săvârșite în timpul îngrijirii ginecologice.

Abuz psihologic, neglijență în timpul consultațiilor ginecologice, abuz verbal, cum ar fi comentarii nepotrivite sau ridiculizare din partea personalului, refuzul acordării îngrijirii adecvate sau a informațiilor cu privire la procedură, precum și ameliorarea insuficientă a durerii.

Abuzul și neglijența medicală, în cazul femeilor care vor să facă avort la cerere în spitalele din România, ar fi o practică recurentă, caracteristică sistemului medical.

Marina*, o femeie care a făcut întrerupere de sarcină în urmă cu 22 de ani, într-un spital de stat, susține că doctorița i-ar fi făcut avort chirurgical pe viu, după ce anestezia nu a funcționat.

„Aveam 19 ani. Nu a funcționat anestezia și am simțit absolut tot, durerea a fost insuportabilă. Sarcina era mică, cinci săptămâni. A fost un coșmar pentru că doctorița și asistenta nu s-au oprit. Mi-am dat seama ulterior că a fost un abuz”, relatează Marina.

Ghidul de îngrijire clinică în practica avortului, avizat de Organizația Mondială a Sănătății, atrage atenția asupra importanței gestionării durerii și prevede utilizarea anesteziei locale, ca practică medicală de rutină. Pe lângă medicație, este menționată și importanța sprijinului moral pe care personalul medical îl poate oferi pacientului.

„Credeam că merit durerea respectivă”

Stigmatul social și lipsa sprijinului moral din partea familiei au afectat-o profund pe Marina, la acel moment. Simțea că „merită” atât suferința fizică, cât și abandonul celor care ar fi trebuit să-i fie alături.

„Credeam că trebuie să mă doară. Mă gândeam că este un păcat. Așa că nu le-am zis să se oprească. Mi s-a părut că merit durerea respectivă. Nu am avut curaj să spun nimănui, pentru că așa e în România, lumea te judecă”, mărturisește ea.

Plimbată pe la patru medici până a ajuns în săptămâna a 10-a de sarcină: „Mă încurajau să continui cu sarcina”

Eliza* avea 32 de ani în decembrie 2024, când s-a văzut nevoită să facă avort la cerere. A mers la patru medici din spitale de stat și private din Capitală și toți au încercat să o convingă să păstreze sarcina.

„A fost o presiune psihologică foarte mare. Medicii la care am apelat mă încurajau să continui cu sarcina.

Primul medic la care am fost aici la un spital de stat, îmi spunea: „nu contează ce va fi, nu-ți face griji, eu zic să păstrezi sarcina”. Nu era neapărat  o atitudine investigativă, ci mai degrabă una emoțională. A lipsit respectul față de independența de decizie a individului”, povestește tânăra”, mai adaugă Eliza.

„A fost un moment traumatizant, mă doare și acum”

Pacienta susține că, în cadrul consultului la un spital privat, a fost supusă unei situații care a făcut-o să se simtă vinovată pentru decizia ei: femeia a auzit bătăile inimii fătului.

„În timpul ecografiei am auzit bătăile inimii, m-a făcut să simt vinovată. M-am emoționat foarte tare. A fost un moment traumatizant, mă doare și acum”, își amintește Eliza.

Am plătit peste 5000 de lei. La privat, am simțit cea mai mare reticență a medicilor față de avort

După ce patru medici au refuzat-o în privința procedurii de avort, femeia și-a dat seama că se apropia de termenul limită de 12 săptămâni. Copleșită și epuizată să contacteze alte spitale, a insistat la unul dintre medicii din sistemul privat care, inițial, fusese reticent. Într-un sfârșit, acesta a acceptat. Costurile pentru intervenție în instituția privată s-au ridicat la aproximativ 5.000 de lei.

„Am plătit pe undeva peste 5.000 de lei. A fost clar o sumă mare.

Realizez că sfaturile medicilor care mă încurajau să păstrez sarcina, era felul lor de a spune că ei, ca ginecologi, nu voiau să facă întreruperea de sarcină. O duceau într-o zonă prea personală cumva.

Mai ales în sistemul privat, unde te duci și plătești un serviciu. Acolo am simțit de fapt cea mai mare reticență a medicilor față de avort”, concluzionează ea.

„Aveam 15 ani. Doctorița le spunea părinților mei: „Nu cumva să o lăsați să facă avort”

Povestea Ralucăi*, acum în vârstă de 21 de ani, începe pe vremea când avea 15 ani și a devenit gravidă după un act sexual neprotejat cu prietenul ei, de-o vârstă cu ea. Raluca mărturisește că a avut o adolescență dificilă, marcată de probleme de sănătate și consum de stupefiante. Nu era aptă nici fizic, nici emoțional să aducă pe lume un copil.

Situația ei a devenit și mai gravă în momentul în care a mers, alături părinți, la un spital de stat, pentru întrerupere de sarcină. Aici i s-a confirmat sarcina era în a 14-a săptămână, cu două săptămâni peste termenul limită, pentru procedura de avort, în condiții normale.

„Doctorița vorbea cu părinții mei și le spunea: „Să nu cumva să o lăsați să facă avort, ba chiar sunt șanse să nu mai poată face copii, sau să moară”. Încerca să-mi convingă părinții să mă oblige să nasc”, mai adaugă ea.

Femeia își amintește că a rugat-o, totuși, pe doctoriță să nu-i spună sexul copilului, însă cererea ei a fost ignorată.

„I-am spus foarte explicit că nu vreau să aflu treaba asta. Mi-am întors privirea spre perete. Primul lucru pe care îl zice e: „Este băiat”, susține Raluca.

Sarcina ar fi depășit termenul limită din cauza unei presupuse erori medicale: „A fost grav”

Raluca susține că sarcina depășise termenul legal pentru procedura de avort, din cauza unei erori medicale. Doctorița la care avusese prima consultație nu ar fi depistat că este gravidă. Momentul ar fi fost decisiv pentru situația deja disperată în care se afla.

„A fost grav ce s-a întâmplat. Eram însărcinată într-o lună și jumătate, aproape două. I-am spus doctoriței că vreau să știu dacă sunt însărcinată. Mi-a făcut un control ginecologic, dar nu a văzut sarcina. Mi-a zis, în schimb, că am un chist pe un ovar”, susține Raluca.

Într-un sfârșit, pacienta și mama ei au fost nevoite să găsească cât mai repede un specialist care să ateste că, la vârsta de 15 ani, nu este aptă nici fizic, nici psihologic, pentru a da naștere unui copil.

„Am fost nevoită să merg la un alt spital. Nu-mi amintesc dacă a fost privat sau de stat. Acolo, avortul a fost unul chirurgical, am fost sub anestezie totală”, spune Raluca.

Avortul în România, o procedură legală, dar greu accesibilă

Sănătatea reproductivă a femeilor în România are o istorie controversată și marcată de tragedii. La 27 decembrie 1989, procedura de avort a devenit din nou legală, prin abrogarea decretului de la 1 octombrie 1966, după ce 10.000 de femei și-au pierdut viața în urma metodelor improvizate și nesigure la care au fost nevoite să recurgă în anii comunismului.

În prezent, medicii care nu vor să facă întrerupere de sarcină sunt sprijiniți de Clauză de Conștiință din  Codul Deontologic, ce stipulează că pot refuza o procedură ce contravine valorilor personale. Clauza nu se aplică în cazul unei sarcini care pune în pericol viața femeii.

Același cod deontologic recomandă, însă, ca medicul să îndrume pacienta către un alt specialist, dispus să presteze actul medical. Mențiunea nu are, din păcate, un caracter obligatoriu, astfel că multe femei sunt lăsate fără niciun ajutor sau îndrumare din partea unui sistem, care prin definiție, are în vedere bunăstarea individului.

De asemenea, în țara noastră, întreruperea de sarcină la cerere nu este o procedură decontată de Casa de Asigurări, nici măcar atunci când sarcina este rezultatul unui viol, sau când este vorba de o minoră. Acest aspect se reflectă în faptul că în 2020, numărul nașterilor în rândul fetelor sub 15 ani din România reprezenta 44% din totalul nașterilor la această grupă de vârstă din Uniunea Europeană.

În 2021, țara noastră a ajuns să ocupe primul loc în Uniunea Europeană la numărul de mame minore, potrivit unei statistici UNICEF din fiind depășită doar de Bulgaria, la nivel european.

FOTO: OMS/European Parliament/UNICEF

• Șeful CNAS explică reducerea numărului de paturi din sistemul sanitar: „Nu ne dorim închiderea spitalelor, ci adaptarea lor la realitate”
• Autoritățile au închis cabinetul privat unde o femeie a intrat în comă cerebrală, apoi a murit. Ce nereguli au găsit inspectorii
• Colegiul Medicilor îl cercetează pe medicul din Capitală la care o pacientă a mers pentru lifting și apoi a murit