Cea mai periculoasă vară energetică. Unde sunt megawații dispăruți ai României?

România se apropie cu fiecare zi de o perioadă critică, în care fiecare megawatt disponibil va conta. Industria energetică românească traversează una dintre cele mai dificile perioade din ultimele decenii, care a culminat cu declararea stării de alertă la nivel național, din cauza scăderii producției de energie electrică.

Vulnerabilitățile acumulate în ultimii ani, investițiile întârziate, lipsa unor capacități noi de producție și deciziile administrative controversate au adus Sistemul Energetic Național (SEN) într-un punct critic, avertizează specialiștii. Dacă actualele condiții meteorologice se vor menține, această vară riscă să testeze până la limită reziliența rețelei electrice, susține expertul în geopolitică energetică Cosmin Păcuraru.

România se confruntă simultan cu secetă severă și temperaturi extreme. În timp ce alte state europene accelerează dezvoltarea de noi capacități de producție și stocare, România intră în perioadele critice ale verii și iernii cu mii de megawați indisponibili și cu o marjă de siguranță din ce în ce mai redusă.

VIDEO EXCLUSIV Șeful STB cere mai multe benzi unice pentru autobuze. Vrea ca șoferii care intră pe ele să fie filmați și amendați

06:00

EXCLUSIV Cum a fentat medicul care monta aparatură recuperată de la decedați controlul Agenției Dispozitivelor Medicale

06:00

Un cumul de crize

Reactoarele de la Cernavodă

Debitele reduse ale râurilor afectează producția hidroenergetică, nivelul scăzut al Dunării limitând inclusiv disponibilitatea apei de răcire necesare funcționării optime a reactoarelor nucleare de la Cernavodă.

În același timp, valurile de căldură determină o creștere accentuată a consumului de electricitate, în special în intervalele de seară, când utilizarea aparatelor de climatizare atinge niveluri maxime. Pe acest fond, producția fotovoltaică dispare aproape complet.

Dezechilibru tot mai accentuat între producție și consum

Rezultatul este un dezechilibru tot mai accentuat între producție și consum, explică expertul în energie Cosmin Păcuraru (foto). România se apropie de o perioadă critică, în care fiecare megawatt disponibil va conta.

Dacă vor apărea indisponibilități suplimentare ale unor grupuri energetice sau dacă importurile regionale vor deveni insuficiente ori excesiv de scumpe, operatorul sistemului ar putea fi obligat să recurgă la măsuri excepționale pentru menținerea stabilității rețelei.

Într-un asemenea context, riscul unor restricții de consum sau chiar al unor incidente majore în funcționarea sistemului nu mai poate fi ignorat, spune acesta.

Cosmin Păcuraru. Foto: Arhivă personală

Întrebarea care se pune este: suntem în stare să producem 8000 MWh în maximul de consum?

Radiografia unui dezastru energetic – Megawații dispăruți ai României

Pentru a înțelege dimensiunea reală a crizei, trebuie făcut un bilanț al capacităților indisponibile. Imaginea este alarmantă: aproape fiecare tehnologie de producere a energiei electrice este afectată de opriri, avarii, modernizări întârziate sau investiții abandonate. Intrăm într-o perioadă cu consum ridicat având mii de megawați indisponibili, în condițiile în care fiecare grup energetic contează pentru menținerea echilibrului Sistemului Energetic Național (SEN).

• Cea mai gravă situație este cea a centralei nucleare de la Cernavodă. Oprirea ambelor reactoare, determinată de nivelul foarte scăzut al Dunării și de necesitatea exploatării în condiții de siguranță, înseamnă dispariția din sistem a aproximativ 1.400 MW de producție în bandă. Este cea mai mare pierdere punctuală de putere instalată pe care o poate suferi România.

Nici producția hidroenergetică nu poate acoperi acest gol. Debitele reduse limitează funcționarea hidrocentralelor, iar mai multe lacuri de acumulare au fost golite pentru lucrări de decolmatare și mentenanță. Dar seceta nu explică totul.

Hidroelectrica are sute de megawați indisponibili

Hidroelectrica are, în paralel, sute de megawați indisponibili din motive care nu au nicio legătură cu vremea. La Porțile de Fier I, cea mai mare hidrocentrală a României, două grupuri sunt complet oprite, iar un al treilea funcționează la numai jumătate din puterea nominală, aproximativ 100 MW în loc de 200 MW. Numai aici se pierd aproape 500 MW.

La Vidraru, grupurile 1-4 sunt scoase din exploatare pentru modernizare în perioada 7 decembrie 2025 – 30 septembrie 2026. Împreună cu indisponibilitățile de la Paltinu se mai adaugă aproximativ 230 MW. În total, peste 730 MW de capacitate hidro sunt indisponibili tocmai într-o perioadă în care sistemul are nevoie disperată de fiecare megawatt.

7 proiecte hidroenergetice majore rămân blocate

Problema este însă mult mai profundă decât aceste opriri temporare. România continuă să țină blocate 7 proiecte hidroenergetice începute cu zeci de ani în urmă – Răstolița, Bumbești–Livezeni, Surduc–Siriu/Nehoiașu, Pașcani, Cerna–Belareca, Cornetu–Avrig/Căineni și Cerna–Motru–Tismana II.

Unele sunt realizate în proporție de peste 70%, însă producția lor de energie rămâne blocată de ani întregi din cauza litigiilor cu ONG-urile de mediu, procedurilor administrative, avizelor de mediu și incapacității statului de a finaliza investițiile deja finanțate.

Nici singurele hidrocentrale cu acumulare prin pompaj de pe Olt – Ipotești, Drăgănești, Frunzaru, Rusănești și Izbiceni – nu sunt utilizate la adevăratul lor potențial.

Sectorul termoenergetic este pe avarie

Situația sectorului termoenergetic este la fel de îngrijorătoare. La ELCEN, CET Vest a fost grav afectată de două incendii produse într-un interval scurt, iar informațiile privind calendarul reparațiilor sunt limitate. CET Sud și CET Progresu trec prin lucrări de mentenanță, însă vechimea instalațiilor ridică semne de întrebare privind capacitatea lor de a susține funcționarea continuă în perioadele de temperaturi extreme maxime. În același timp, Electrocentrale Craiova, cu aproximativ 300 MW instalați, se află în insolvență.

Elcen a fost grav afectată de două incendii

Lista marilor întârzieri este și ea impresionantă. Centrala pe gaze de la Iernut, care ar fi trebuit să contribuie de ani buni la siguranța alimentării cu energie, este nefinalizată după mai bine de un deceniu de întârzieri. Proiectul pe gaze al Mass Global Energy, cu o capacitate anunțată de peste 1.700 MW, și-a amânat la rândul său punerea în funcțiune.

Privite împreună, aceste indisponibilități conturează imaginea unui sistem energetic slăbit de investiții întârziate, proiecte abandonate, modernizări prelungite și lipsa unei coordonări strategice.

Falimentul guvernanței energetice

Eșecurile se acumulează, guvernele se schimbă, conducerile companiilor sunt înlocuite cu alți incompetenți, însă nimeni nu răspunde pentru consecințe, mai spune specialistul. Piața energiei se schimbă continuu sub influența conflictelor geopolitice, a noilor tehnologii, a politicilor climatice (uneori greșite) și a modificărilor lanțurilor globale de aprovizionare. În lipsa unei analize strategice permanente și a unor scenarii actualizate, orice strategie energetică riscă să devină depășită chiar înainte de a fi pusă în aplicare.

Evenimentele din această vară ridică semne serioase de întrebare și asupra Strategiei Energetice elaborate în mandatul ministrului Sebastian Burduja. Dacă documentul ar fi identificat corect vulnerabilitățile Sistemului Energetic Național și ar fi stabilit măsuri concrete pentru reducerea lor, România nu s-ar fi aflat în situația în care indisponibilitatea simultană a unor capacități importante de producție pune sub presiune funcționarea întregului sistem.

Strategia Energetică elaborată în mandatul ministrului Sebastian Burduja își arată acum defectele/ Foto – Mediafax

Deciziile guvernamentale trebuie fundamentate pe baze tehnice, nu politice

Ministerul Energiei are nevoie de o structură permanentă de analiză strategică, formată din specialiști în sisteme energetice, economie, geopolitică, securitate națională, infrastructură critică, prognoză și modelare energetică. Misiunea acesteia ar trebui să fie elaborarea permanentă a unor scenarii pe termen scurt, mediu și lung, evaluarea riscurilor și fundamentarea deciziilor guvernamentale pe baze tehnice, nu politice.

În prezent, o astfel de capacitate instituțională este inexistentă. Numărul redus al specialiștilor din administrația centrală și dependența excesivă de consultanță externă sau în conducerile companiilor de stat limitează capacitatea ministerului de a anticipa și gestiona crize complexe. Aceeași problemă se regăsește și la nivelul companiilor energetice de stat.

Criza prin care trece astăzi Sistemul Energetic Național nu este doar consecința secetei sau a temperaturilor extreme. Ea reflectă, înainte de toate, un deficit de guvernanță, de planificare și de responsabilitate. Rezultă că România are un Minister al Energiei (parțial funcțional), dar nu are un „creier strategic” al energiei.

Cine va răspunde dacă se stinge lumina?

Criza energetică prin care trece România nu este un accident. Aceste fenomene nu fac decât să scoată la suprafață vulnerabilități acumulate ani la rând: investiții întârziate, proiecte abandonate, mentenanțe prelungite, lipsa unor capacități noi de producție și o guvernanță corporativă care, în prea multe cazuri, nu a fost capabilă să livreze performanța pentru care a fost creată.

Poate cea mai gravă concluzie este că statul român pare să fi renunțat la ideea de responsabilitate, conchide expertul. Nu există evaluări publice ale responsabilităților și nici mecanisme clare prin care cei care au administrat defectuos companiile și investițiile să răspundă pentru rezultate.

Într-un domeniu care ține de siguranța națională, acest lucru este inacceptabil. Energia nu este doar o marfă, ci infrastructură critică. O întrerupere majoră a alimentării cu energie electrică poate afecta spitale, transporturi, industrie, comunicații, alimentarea cu apă și funcționarea instituțiilor statului. Din acest motiv, fiecare decizie greșită, fiecare investiție întârziată și fiecare numire făcută pe criterii politice în locul competenței reprezintă un risc direct pentru securitatea națională.

Securitatea energetică trebuie să devină principalul criteriu în elaborarea politicilor publice

România are nevoie de o schimbare profundă de paradigmă. Securitatea energetică trebuie să devină principalul criteriu în elaborarea politicilor publice, în selectarea conducerilor companiilor de stat și în prioritizarea investițiilor. Întrebarea nu mai este dacă sistemul energetic românesc are vulnerabilități. Acest lucru este evident. Întrebarea este dacă statul român va avea voința de a le corecta înainte ca următoarea criză să producă efecte pe care nu le vom mai putea controla.