Comorile ascunse sub podeaua Notre-Dame de Paris. Descoperirile excepționale ale restauratorilor

În februarie 2022, reconstrucția catedralei Notre-Dame din Paris era în sfârșit pregătită să înceapă. După incendiul din aprilie 2019, au fost necesari aproape trei ani pentru îndepărtarea completă a dărâmăturilor și pentru consolidarea pereților de piatră și a bolților afectate. Pentru ca Notre-Dame să se redeschidă în 2024, așa cum ceruse președintele Emmanuel Macron, era esențial ca lucrările să înceapă urgent, inclusiv reconstrucția emblematicului turn-clopotniță din lemn, care domina centrul edificiului, potrivit National Geographic, preluat de Antena3.

Imagini ale comorilor găsite la restaurare Aici –  National Geographic

Dar, înainte de toate, trebuiau chemați arheologii. Și asta deoarece legea franceză impune intervenția lor ori de câte ori un șantier riscă să deranjeze solul care poate ascunde vestigii antice sau rămășițe umane. La Notre-Dame, misiunea lor era să se asigure că nimic cu valoare istorică nu va fi distrus sub greutatea schelei de 770 de tone necesare pentru reconstrucția turlei.

SPORT În cadrul Galei Mari Sportivi ProSport, Ancuța Bodnar, argint cu barca 8+1, și-a anunțat decizia privind retragerea din canotaj

16:12

Magistratul Cătălin Pițu dezvăluie la Gândul Exclusiv tenebrele Revoluției din ’89 și premisele unor noi revolte. “Românii, în prezent, se urăsc atât de mult încât ar fi în stare să se și împuște unii pe ceilalți”

16:00

Christophe Besnier și echipa lui de la Institutul Național pentru Cercetări Arheologice Preventive au primit inițial cel mult cinci săptămâni pentru a săpa sub podeaua de piatră din zona centrală. Locul fusese locuit cu mai bine de o mie de ani înainte de ridicarea catedralei, în secolele XII–XIII.

Totuși, cum echipa lui Besnier avea permisiunea să coboare doar până la 40 de centimetri, adâncimea necesară fundației schelei, nu se aștepta să găsească mare lucru. Din fericire, s-a înșelat.

„Vestigiile s-au dovedit mult mai bogate decât anticipasem”, spune el. În total, echipa a descoperit 1.035 fragmente aparținând unor lucrări de artă variate. „Este cu adevărat impresionant.”

„Unele dintre cele mai excepționale sculpturi realizate vreodată”

Arheologii au scos la lumină opere de artă care se aflaseră cândva chiar în centrul catedralei, ceea ce criticul francez Didier Rykner numea „unele dintre cele mai excepționale sculpturi realizate vreodată”. Aproximativ 30 dintre acestea, dispărute de secole, sunt acum expuse la Musée de Cluny.

Imediat ce podeaua a fost demontată și stratul subțire de pământ și moloz îndepărtat, a ieșit la iveală partea superioară a unui sicriu din plumb. În apropiere, blocuri de piatră sculptată începeau să apară: capete și torsuri în mărime naturală, aliniate exact sub pardoseală, la intrarea în cor.

Besnier a primit apoi permisiunea să sape mai adânc pentru a extrage artefactele. Șantierul a trebuit să aștepte, iar cele cinci săptămâni s-au transformat în peste două luni. A apărut încă un sicriu de plumb, precum și câteva morminte mai modeste, nimic neobișnuit, având în vedere că întregul edificiu este presărat cu morminte.

Dar statuile aveau să devină marea descoperire. Arheologii au stabilit că sunt fragmente din impunătorul paravan de piatră din secolul al XIII-lea care separa odinioară corul și sanctuarul de restul bisericii. Demontat la începutul secolului al XVIII-lea, paravanul, înalt de patru metri, practic dispăruse. Rămăseseră doar câteva fragmente disparate, fără nicio reprezentare completă și fără nicio explicație clară privind soarta lui.

Descoperirea oferă acum o imagine vie a felului în care era vizitată Notre-Dame în Evul Mediu, atunci când catedrala tocmai fusese finalizată.

Un ansamblu pierdut, redescoperit

Paravanul corului era o capodoperă a sculpturii gotice pictate. Printre figurile în mărime naturală dezgropate de echipa lui Besnier se afla și un Hristos fără viață, ochii închiși, sângele curgând din rana deschisă în coaste. „Sculptura este de o finețe extraordinară”, spune Besnier. „Redarea pleoapelor, a urechilor, a nasului… e incredibilă.”

Astăzi, vizitatorii care intră prin portalul central pot vedea altarul modern și corul. Însă în secolul al XIII-lea, priveliștea era blocată de paravan, deasupra căruia se afla un crucifix uriaș.

Paravanul avea două roluri, explică istoricul de arhitectură Mathieu Lours. Primul: să ofere preoților o platformă de unde puteau citi Scriptura mulțimii adunate în navă. Al doilea: să le asigure intimitate în timpul celor opt slujbe zilnice, ascunzându-i privirilor credincioșilor.

Sculpturile înfățișau momentele esențiale ale creștinismului. „Știm din descrierile vechi că erau scene din Patimile lui Hristos”, spune istoricul Dany Sandron. De la Cina cea de Taină până la Înviere, întregul fir narativ era prezent.

Catedrala, mutilată de Regele Soare

Paravanul a rămas în picioare aproape cinci secole. Apoi, odată cu schimbările liturgice și cu trecerea gustului artistic de la gotic la baroc, a devenit un obstacol. Sub presiunea regelui Ludovic al XIV-lea, care voia un cor deschis, împodobit cu statui ale sale și ale tatălui său, Louis XIII, paravanul a fost demontat în anii 1710 și, aflăm acum, îngropat chiar lângă locul unde se afla.

Fragmentele descoperite, aproape o mie, dintre care circa 700 păstrează încă urme de culoare, oferă indicii despre cum arăta catedrala în epoca sa gotică, când toate sculpturile erau pictate în culori vii.

Besnier nu știe cât din paravan a fost recuperat, dar crede că mare parte se află încă sub cor, într-o zonă unde echipa nu a avut acces. „Ar fi de neiertat să lăsăm asemenea splendoruri în podeaua catedralei”, scria Rykner. Dar, odată cu finalizarea restaurării și redeschiderea catedralei, continuarea săpăturilor este improbabilă. „Nu este în plan”, confirmă Besnier.

Dacă nu ar fi fost incendiul, spune el, echipa lui nu ar fi avut niciodată ocazia să descopere măcar această parte din paravanul pierdut.

Recomandarea autorului: „Doamna Noastră” se întoarce. Moment SIMBOLIC pentru francezi. Ce se întâmplă cu turnurile Catedralei Notre – Dame, la șase ani de la incendiu