Dacă există un lucru care ni s-a întâmplat tuturor măcar o dată, acela este să facem ceva într-o încăpere din casă, să ne ridicăm pentru a lua un obiect, iar în clipa în care trecem pragul ușii să uităm complet ce voiam să facem sau unde intenționam să mergem.
Deși pare un lucru banal, psihologia a studiat acest fenomen și a găsit o explicație clară. El este cunoscut sub numele de „efectul pragului” (doorway effect). Mai exact, creierul interpretează trecerea printr-o ușă ca pe încheierea unei activități și începutul alteia.
Acest fenomen apare deoarece există o legătură strânsă între memoria semantică, care stochează concepte și informații generale, și memoria episodică, responsabilă de amintirile asociate unor locuri și experiențe, scrie El Economista.
De aceea, este destul de frecvent ca, dacă ne întoarcem în încăperea în care ne aflam inițial, să ne amintim imediat ceea ce uitasem.
Fenomenul a fost demonstrat pentru prima dată în anii 1970 de psihologul Alan Baddeley. Cercetătorul a realizat un experiment cu mai mulți scafandri. Acesta le-a cerut să memoreze o listă de cuvinte în două medii diferite: sub apă și pe uscat.
Ulterior, participanții au fost testați pentru a vedea cât de bine își aminteau cuvintele. Rezultatele au arătat că aceștia își aminteau mai bine informațiile atunci când învățarea și testarea aveau loc în același mediu.
Studiile dedicate acestui fenomen au fost reluate în 2006, iar termenul „efectul pragului” a fost folosit pentru prima dată în 2011.
Cercetările ulterioare au demonstrat că este vorba despre un mecanism general prin care memoria își actualizează informațiile. Cu alte cuvinte, scăderea capacității de a ne aminti nu este cauzată de timpul scurs sau de distanța parcursă, ci de simplul fapt că schimbăm contextul sau „scena”.
Potrivit specialiștilor, o posibilă cauză a acestor momente de uitare este multitaskingul, adică efectuarea simultană a mai multor activități. În astfel de situații, creierul este obligat să își împartă atenția între mai multe sarcini.
Cum nu poate procesa totul în același timp, este normal ca activitățile considerate mai puțin importante să fie uitate temporar.
Specialiștii subliniază că acest fenomen nu este grav și apare în egală măsură atât la persoanele tinere, cât și la cele în vârstă.
Efectul nu se limitează doar la schimbarea încăperii. El poate apărea și atunci când întâlnim o persoană cunoscută într-un loc în care nu ne-am aștepta să o vedem. Astfel, este posibil să avem nevoie de câteva secunde pentru a o recunoaște, deoarece creierul nu se aștepta să o întâlnească în acel context.
Sursă foto: Shutterstock