„Era o femeie eroică” | A murit psihologul Regimentului Azov. Natalia Lugovskaia își pierduse fiul în Donbas și ginerele la Azovstal

Natalia Lugovskaia era psihologul regimentului Azov și s-a stins în timpul luptelor de la combinatul Azovstal din Mariupol. Ea s-a alăturat apărătorilor ucraineni, în urmă cu câțiva ani, după ce fiul ei a murit în Donbas. Cu câteva zile înainte ca ea să moară, fusese ucis și ginerele ei, în buncărele fabricii asediate.

Moartea Nataliei Lugovskaia a fost raportată pe 5 mai. Psihologul a murit în pivnițele fabricii Azovstal din Mariupol, asediată de ruși. Cu două zile înainte, femeia fusese grav rănită de obuze, scrie Ziare.com.

Pe 22 aprilie, fiica Nataliei, Tatiana, a rămas văduvă cu două fete mici și așteaptă al treilea copil.

Lugovskaia a ajuns în Regimentul Azov pe 9 martie 2018, după moartea fiul ei, Yuri, un lunetist al regimentului Azov cu indicativul Barret.

ACTUALITATE Valentin Stan: În Consiliul European, deciziile nu sunt egale când e majoritatea calificată. Țoiu ar trebui să învețe cum se iau deciziile în UE

06:01

HOROSCOP Anul Nou Chinezesc a început astăzi. Calul de Foc galopează nărăvaș prin lume și generează conflicte. Ar putea fi mai rău decât anii Tigrului și Șobolanului

06:00

„Nu mai sunt lacrimi, rămân doar furia și o inimă frântă. Nu voi ierta niciodată și nu voi uita niciodată…”, scria ea pe Facebook.

Anterior, Natalia a lucrat la Spitalul Regional nr. 3 din Lvov și ca voluntar a oferit asistență psihologică luptătorilor ATO, conform sursei citate.

Natalia a scris că în Ucraina nu sunt destui psihologi militari care să lucreze cu cei care au trecut prin iadul unui adevărat război. Ea a căutat informații în cărți, pe internet, a comunicat cu colegii din Polonia.

„Era o femeie eroică, cea mai bună mamă și o bunică fericită. O patrioată a țării ei. În ciuda pierderilor din familie, ea nu a încetat să ne protejeze”, a spus prietena ei, Olga Timoshenko.

Olga Ivanchina, o asistentă medicală a spitalului regional, spune că toți luptătorii ATO au iubit-o pe Natalia: „Cei mai tineri o numeau „Mama Natasha”, iar cei mai în vârstă – „Daisy” . Ea a găsit un limbaj comun cu toți luptătorii, i-a ascultat și ajutat mereu. Dacă erau necesare medicamente sau ajutor umanitar – ea mergea cu ei la consiliul regional.

Când fiul ei a decis să meargă la război, ea nu l-a descurajat, pentru că avea un caracter puternic.