Silviu Predoiu explică, în cea mai nouă postare a sa, cum vede un fost şef al unui serviciu secret “operațiunea militară specială” derulată de SUA pe teritoriul Venezuelei. „Diferența este una de tabără, nu de mecanism”, consideră fostul şef al Serviciului de Informaţii Externe.
„Combaterea narcotraficului nu oferă, prin ea însăși, o bază juridică solidă pentru capturarea și extragerea unui șef de stat în exercițiu” subliniază Predoiu, în postarea sa.
„Venezuela traversează, fără îndoială, o criză profundă, alimentată de instabilitate internă cronică, colaps economic și o presiune externă constantă, datorată în bună măsură administrației Maduro.
Intervenția militară pentru îndepărtarea unui dictator ridică însă serioase semne de întrebare, mai ales în raport cu ceea ce administrația americană a prezentat recent drept noua strategie de securitate a SUA.
Iar dacă justificarea invocată este lupta împotriva traficului de droguri, întrebările legate de legalitate și proporționalitate rămân la fel de mari. Combaterea narcotraficului nu oferă, prin ea însăși, o bază juridică solidă pentru capturarea și extragerea unui șef de stat în exercițiu.”
Silviu Predoiu mai scoate în evidenţă un alt aspect esenţial al atacului americanilor asupra Venezuelei şi anume inconsecvenţa politică a preşedintelui Donald Trump.
„Inconsecvența politică este însă și mai frapantă. Cu doar câteva zile înainte, Donald Trump condamna public, cu un ton apocaliptic, o intenție ipotetică a ucrainenilor de a ataca una dintre reședințele lui Vladimir Putin, calificând un asemenea gest drept o escaladare inacceptabilă.
Astăzi, același Trump anunță nu doar fără rezerve, ci chiar cu mândrie, că trupele sale speciale au luat cu asalt reședința șefului statului venezuelean și l-au arestat, împreună cu soția sa, pentru a-i extrage din țară.
Ceea ce ieri era inadmisibil în teorie devine astăzi legitim în practică, dacă autorul este de partea ‹convenabilă›.”
Consecinţele unei astfel de acţiuni încă nu pot fi cuantificate, ci numai într-o perspectivă politică cu un precedent creat.
„Problema reală, oricât de cinic ar suna, nu este însă doar Venezuela. Problema este precedentul. Ce se întâmplă atunci când marile puteri ajung la concluzia că regulile pot fi suspendate ori de câte ori miza strategică este suficient de mare?
Ce mai rămâne din dreptul internațional, dacă acesta devine selectiv, aplicabil adversarilor, dar negociabil pentru sine?”
RECOMANDAREA AUTORULUI: