Frica de COVID, frica de război, frica de extremiști, frica de austeritate, frica de ciclon… FRICA este la putere în România și a devenit politică de stat. Cum a ajuns teroarea să țină loc de ideologii și programe

Ție de ce ți-e frică? Ai o listă lungă din care poți alege, pentru că România ultimilor 5 ani a fost guvernată de și prin frică. A început cu pandemia, a continuat cu războiul și acum ne amenință sărăcia. Nici nu mai e nevoie de proiecte de țară, de programe naționale, de strategii pentru viitor. Și e firesc să ne punem întrebarea: Este România condusă prin frică?

Un sociolog, un politolog și un psiholog au vorbit pentru GÂNDUL despre fricile cu care trăiesc românii în societatea de astăzi.

România, 2025. Formă de guvernământ: frica

Orice frică începe cu un Breaking News. Burtierele alarmante ale televiziunilor se transformă în gânduri de spaimă care se derulează fără oprire în mintea oamenilor.

ENERGIE Hellenic Petroleum intră în cursa pentru activele LUKOIL din România. Peste 300 de benzinării și rafinăria Petrotel, în joc

08:57

POLITICĂ Cine este noul judecător al României, în Tribunalul ONU. Magistratul a fost declarat câştigător cu 109 voturi

08:47

• Frica de austeritate – Cât ne mai jecmănește statul?/ Cât mai muncim doar să plătim taxe și impozite? / O să ajungem să nu avem ce pune pe masă?
• Frica de incapacitate de plată –  La cine ne mai împrumutăm ca să supraviețuim? / România intră în colaps financiar?
• Frica de pandemie – Vine peste noi o nouă pandemie? / Ne întoarcem în case?
• Frica de ciclon – Unde ne ascundem de frica ciclonului? / Dacă nu mai găsim de mâncare în magazine?
• Frica de război – Mă va lua la război? Dacă îi recrutează pe cei de dragi?
• Frica de drone – Vom fi atacați cu drone? Cum ne vom apăra
• Frica de pericolul nuclear – Războiul nuclear este aproape? Cum vom supraviețui?
• Frica de extremiști – Dacă nu votez cum trebuie vin rușii peste noi?

Fiecare temere, mai mult sau mai puțin indusă, se poate transforma într-o psihoză colectivă. Masele înspăimântate pot deveni vulnerabile și total dependente de autorități.

„Societatea românească are traume și frici foarte puternice”

Politologul Andrei Țăranu, profesor universitar doctor la SNSPA, susține că societatea românească este una cu multe traume, spaime și frici foarte puternice.

prof. dr. univ. Andrei Țăranu, politolog

„Primul meu articol pe care-l am scris la 20 de ani, imediat după Revoluția din ’89, a fost tot despre frică. Este o carte foarte importantă care se numește Frica în Occident și care discută despre fricile colective. Noi, societatea românească suntem una dintre –  hai să spunem poate nu dintre cele mai fricoase – dar cu traume și frici foarte puternice, istoric vorbind.”, subliniază politologul.

„Austeritatea, respectiv foamea și sărăcia, aruncă omul în prăpastia disperării”

Andrei Țăranu este convins că sindromul fricii este moștenit de români din generație în generație.

Austeritatea, respectiv foametea și sărăcia – sunt spaimele care aruncă omul direct în „prăpastia” disperării – și care au dus la rândul lor la dezvoltarea unor frici peste care oamenii nu au reușit să treacă.

„În momentul în care ai ieșit puțin din sărăcie, te uiți cu groază să nu te întorci în ea”

„Frica de austeritate este o frică care cred că are mai bine de un secol. Citiți Moromeții, avem de-a face cu o societate în criză. În ’38 era criză economică, în ’46 a fost foamete – au murit câteva sute de mii de cetățeni români imediat după război, de foame – ca în Gaza, acuma. Austeritate în anii ’80 și jumătate, cel puțin din anii ’90, dacă nu toți anii ’90, 20 de ani de austeritate, de sărăcie, de înapoiere. Fără îndoială că au dezvoltat niște frici, mai ales după ce această epocă a fost depășită. Adică, în momentul în care ai ieșit puțin din sărăcie, te uiți cu groază să nu te întorci în ea. Și ăsta este sindrom care este foarte vechi în spațiul românesc.

Marea problemă pe care eu n-am înțeles-o în anii ’90 este că foarte mulți concetățeni de-ai noștri au fost foarte fericiți cu comunismul. Au fost mai mult decât încântați de comunist, pentru că i-a scos din glod, i-a scos din noroi, i-a scos universul lor absolut blocat din mediul rural și i-a dus într-un oraș, care nu era neapărat frumos sau urât. Pur și simplu, le dădea apă caldă, le dădea apartament, le dădea încet- încet acces la automobile, acces la un nivel cultural și așa mai departe, la spital, la școală. Și atunci s-a produs ceva.

Ori după asta, anii ’80 a întunecat această perspectivă, iar apoi anticomunismul a încercat să le spună cetățenilor –  că, de fapt, au fost cam proști că n-au înțeles ei foarte bine că au ieșit din mediul rural și această – dacă vreți, spuneți dumneavoastră, baleiere, între un sentiment de rușine și un sentiment de orgoliu – generează alte frici care sunt, mai degrabă, de factură violentă. Senzația că cineva vrea să ia ceva – nu știu foarte bine dacă este sau nu al lor –  dar că cineva vrea să le ia ceva. Să le ia pensia, să le ia salariu, să le ia casa, să le ia mașina, să le ia niște elemente de status care pentru ei au fost foarte importante.”, a completat politologul

Cum se pot „trata” românii de fricile colective

Andrei Țăranu concluzionează că fricile nu pot să fie tratate decât dacă le scoți la suprafață. În condițiile în care, susține politologul, noi nu am tratat aceste frici, generația anterioară nu le-a tratat, nimeni nu le-a tratat niciodată, generația viitoare nu va ști nici ea cum să le trateze și să le vindece.

„Discuți despre ele și faci un proces de „psihanaliză colectivă”, adică faci un fel de –  hai să-i spunem – muncă de doliu. Scoți fricile, te confrunți cu ele și încerci să vezi cum le poți depăși. Mai ales dacă sunt frici de astea, repet atavice. Însă, în ceea ce privește generațiile care vin, marea majoritate a părințillor generează,  de exemplu, frici față de copiii lor.

Frica de droguri, frica de violență în clasă, sunt o grămadă de frici pe care noi le punem pe copii, nu că n-ar fi absolut naturale. Și atunci, dacă nu vom ști să ne confruntăm și cu aceste frici – frici pe care le trimitem înspre ei – nu știu dacă ei vor fi o generație care să poată ei să-și trateze propriile frici”, a precizat politologul Andrei Țăranu.

„Nu putem controla dacă vor putea pica sau nu drone în România”

Sociologul Ciprian Necula susține că majoritatea fricilor nu sunt moștenite, ci se construiesc din socializarea cu ceilalți.

Ciprian Necula, sociolog

„Avem fobii nenumărate, avem tot felul de stări emoționale și psihice, uneori iraționale – de teamă, de anxietate, paranoia – teama de vecini să nu-ți intre în casă – teama de dronă să nu-ți cadă în cap, după ce ai văzut la știri etc. Prin socializare, prin culturalizare căpătăm anumite frici. Fricile noastre din această zonă geografică pot fi diferite de fricile unora care trăiesc, să zicem, în Maroc.

Sunt frici diferite în funcție de contextul în care trăim și de cultura în care ne formăm. Pentru că fricile sunt ceva indus, cultural și social. Frica ține cumva loc de a te păzi. Adică, dacă cineva îți spune că nu este bine să consumi tei, de frică nu vei consuma. În religia noastră, uitați că frica este principalul argument pentru a crede. Dacă nu crezi, vei ajunge rău, respectiv în iad și atunci de frică să nu ajungi acolo crezi și-n cele bune.”

Frica, instrumentul prin care oamenii pot fi ghidați

Ciprian Necula consideră că frica este un instrument folosit adesea – nu doar în România, ci în toată societatea europeană – construită ca un mod în care unii oameni pot fi ghidați.

„Acuma, știrile despre drone și bomba nucleară, război etc ele sunt frecvente în comunicarea publică. Teama și frica apar în raport cu ce nu poți controla – și noi nu putem controla dacă vor putea pica sau nu drone în România. Nu putem controla dacă Putin se hotărâște să dea drumul la bombe nucleare. Nu putem controla ceea ce alții fac îndepărtat de noi. Singurul mecanism de apărare este emoția vizavi de această posibilitate, a conchis psihologul Ciprian Necula.

De ce se tem cel mai mult românii – România, în pericol?

Potrivit celui mai recent barometru realizat de INSCOP Research pentru informat.ro, 65,2% dintre români au simțit în ultimele șase luni că România se află într-un pericol serios. Sondajul a fost desfășurat între 20 și 26 iunie 2025, potrivit mediafax.ro.

• Mai exact, 37,1% dintre respondenți au simțit că România este în pericol într-un grad foarte mare, iar 28,1% într-un grad mare.
• În același timp, 18,2% au perceput pericolul în mică măsură, iar 15,3% într-un grad foarte mic sau deloc. Restul de 1,3% nu au știut ce să răspundă sau au refuzat să răspundă.
• Categoriile unde senzația de pericol este cea mai pronunțată includ votanții USR și AUR, tinerii între 18 și 29 de ani și locuitorii capitalei. În schimb, cei care au perceput pericolul ca fiind redus sau inexistent sunt mai ales susținători PNL și PSD și locuitori din orașe mai mici.

Cu românii la psiholog

Cum orice știre de ultimă oră poate stârni o isterie națională, am vrut să-i ducem pe români la un consult de specialitate.

Psihologul Ana Bogdan admite că informațiile alarmante despre crize climatice, pandemii, războaie, scumpiri sau instabilitate politică determină în fiecare om o stare de neliniște care paralizează și care împiedică găsirea unor soluții concrete.

Ana Bogdan, psiholog

„Frica este mai mult decât o emoție individuală. Este un mecanism de supraviețuire, o moștenire transmisă din generație în generație. A fost, în multe contexte istorice, o formă de protecție.”

„Frica ne izolează, ne paralizează, ne împiedică să găsim soluții”

„Reflexul de autoapărare s-a transmis mai departe prin gesturi, prin tăceri, prin tonul vocii părinților noștri, prin modul în care se vorbea despre autoritate. Contextul actual nu face decât să amplifice această frică latentă. Trăim într-o epocă a incertitudinii. Este imposibil să rămâi complet calm sau detașat. Chiar și cei care spun că nu le pasă sau că « nu se uită la știri » simt, în adâncul lor, o neliniște difuză. Frica a devenit parte din educația noastră emoțională. Frica ne izolează, ne paralizează și ne împiedică să găsim soluții.

„Curajul de a vorbi – adevărata schimbare”

Zilnic ne confruntăm cu informații despre crize climatice, pandemii, războaie, scumpiri sau instabilitate politică. Este imposibil să nu simțim neliniște. Să nu ne mai prefacem că nu există. Să nu o mai reprimăm sau ignorăm. În momentul în care recunoaștem ce simțim « Mi-e teamă de ce se întâmplă mâine », « Mă neliniștește ce aud la știri », „Nu știu cum să reacționez” – facem primul gest de găsire de soluții. Apare apoi și curajul de a vorbi. Curajul de a spune cu voce ce simțim, de a întreba, de a căuta informații. Acest tip de curaj este, în opinia mea, cea mai valoroasă resursă a noastră ca indivizi și ca societate. În momentul în care ne exprimăm, în care ne dăm voie să fim vulnerabili, descoperim că nu suntem singuri. Frica devine mai ușor de purtat atunci când suntem împreună. ”

Psihoterapeutul mărturisește că astăzi, mai mult ca oricând, avem nevoie de o cultură a sincerității și a curajului. Ana Bogdan recunoaște că avem nevoie să vorbim despre ce ne doare, ce ne neliniștește, ce ne sperie.

„Cel mai bun început este curajul de a vorbi. Acolo începe adevărata schimbare.”, a conchis psihologul Ana Bogdan.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• Liviu Dragnea: „Fie că e vorba de pandemie, de război, de ruși, de Putin sau acum de cod roșu, trebuie să ne fie FRICĂ de ceva mereu”
• Ciclonul Barbara a stârnit furtună POLITICĂ în Capitală. Cristian Ghinea îl ironizează pe Stelian Bujduveanu: „Gigel Viteazu” 
• Studiu de caz – SPERIEM poporul cu CICLONUL! Cum au ajuns autoritățile factori de PANICĂ pentru cetățeni. Primarul din Mangalia, în decurs de 12 ore: Țineți-vă copiii în case/Vești bune, ne-a ocolit!