Prima pagină » Actualitate » Gândul l-a găsit pe Cavalerul care a venit în armură la moartea generalului Theodoru, de 101 ani, cel care plănuia „să răstoarne” ordinea constituțională. De ce umblă costumat așa și care era legătura cu “generalul revoluționar”

Gândul l-a găsit pe Cavalerul care a venit în armură la moartea generalului Theodoru, de 101 ani, cel care plănuia „să răstoarne” ordinea constituțională. De ce umblă costumat așa și care era legătura cu “generalul revoluționar”

21 feb. 2026, 06:00, Actualitate

Luiza Dobrescu

În decembrie 2025 se stingea din viaţă generalul Radu Theodoru, bănuit de DIICOT că intenţiona să răstoarne ordinea constituţională. Avea 101 ani. A fost înmormântat la Mănăstirea Comana. La căpătâiul defunctului a venit multă lume ca să-şi ia rămas bun. Un cavaler în armură s-a remarcat din mulţime. Doar câţiva ştiau cine e.

Vezi galeria foto
45 poze

Opinia publică a emis câteva păreri despre insolita apariţie în cortegiul de înmormântare. Ba că a confundat circul cu înmormântarea, ba că s-a rătăcit în timp în drum spre vreo bătălie.

Puţin mai târziu, Gândul a aflat cine era misteriosul personaj. Emanoil Miron este pasionat de perioada evului mediu şi de luptele cavalerilor. Acesta a povestit, pentru Gândul, cum a ajuns să-l cunoască pe generalul Theodoru şi de ce a apărut la înmormântarea acestuia îmbrăcat în armură.

LIFESTYLE Nutriționiștii arată ora fixă la care trebuie să îți bei, de fapt, cafeaua

12:41

METEO Situația drumurilor la această oră. Care sunt închise și unde există restricții de circulație

12:33

„Pe dânsul l-am cunoscut exact la un eveniment istoric, tot la Comana. Am venit și din pasiunea mea pentru perioada lui Vlad Ţepeş și pentru Vlad Țepeș în sine. Pe numele lui adevărat Vlad Basarab al III-lea. Am venit la Ziua Eroilor și am venit îmbrăcat exact pe vremea lui Vlad Ţepeş sau cât am putut să aduc acea perioadă în mijlocul oamenilor, în special pentru copii.

Sfânta Mănăstire Comana este ctitoria lui Vlad Ţepeş. Și eu voiam foarte mult să ajung acolo. Așa l-am cunoscut pe domnul general, am fost invitat ulterior la alte manifestări istorice pe care dânsul le-a organizat acolo. Când dânsul a decedat, am zis că ultima întâlnire a mea cu dânsul să fie tot în armură, așa cum ne-am cunoscut noi”, povesteşte cavalerul.

Când l-a cunoscut pe general, a mai aflat şi că Radu Theodoru este şi autorul unor cărţi-benzi desenate pe care Emanoil Miron le citea când era copil.

„E o carte despre daci și romani. Sunt benzi desenate exact cum erau cărțile pe care se numea „Strămoșii”.

Că erau trei cărți. Eu mai am numai una singură, era una neagră, una albastră și am pe cea neagră am care avea un prin plan exactă perioada războaielor dacice 101-102, 105-106 și n-am știut. Discutând cu dânsul și vorbind, el mi-a zis: «am scris și pentru copii». N-am știut ce a scris pentru copii strămoșii și atunci mi s-a aprins în cap imaginea coperții. Zic: «o am în pod ». Î M-am dus și am căutat-o și am găsit-o și într-adevăr sus scrie: Radu Theodoru”, mai spune acesta, pentru Gândul.

Din dragoste pentru Ţepeş, Emanoil Miron a urcat cele 1.500 de trepte de la Cetatea Poienari cu armura pe el. Spune că a întâlnit pe cărare câţiva turişti care l-au privit suprinşi şi înfricoşaţi şi nu ştiau dacă sunt martorii unui fenomen de călătorie în timp sau privirea le joacă feste. Mai ales că, povesteşte cavalerul nostru, i-a şi întrebat în glumă, când le-a văzut privirile speriate: „În ce an suntem?”

„Când am ajuns sus eram mort. Mort de oboseală, Dar a fost o satisfacție pentru mine că am reușit să urc a am cred câteva poze. Nu aveam armura completă atunci nu aveam platoşă și aveam doar cămașa de zale, un coif, protecție de antebrațe, spada, scutul dar erau de ajuns, deci era de ajuns, tot aveau 30 de kilograme.

Am vrut să ajung acolo să văd cum se urcau, pentru că cetatea Poenari, din câte am citit, n-a putut fi cucerită niciodată datorită poziției care era”, povesteşte acum zâmbind, când îşi aminteşte experienţa.

Cândva, Emanoil Miron a fost grănicer. Acolo a învăţat să călărească şi de atunci a început şi pasiunea pentru tras cu arcul. Spune că şi-a cumpărat un arc mongol pe care-l foloseşte la diverse competiţii. Arcul şi calul l-au purtat pe cavalerul nostru până în China şi chiar în Tibet.

Ulterior, acesta s-a angajat la „mascaţi” şi de acolo a plecat să muncească în Suedia, alături de un prieten, la plantat de copaci în zona Cercului Polar şi cu Aurora Boreală deasupra capului. O frumuseţe care pentru mulţi oameni este un eveniment, dar pentru fostul grănicer a devenit o obişnuinţă.

Când vine în ţară, face şi voluntariat în cadrul unor ONG-uri din Galaţi care fac cunoştinţă tinerilor cu istoria românilor şi în special cu armele de luptă medievale şi alături de care participă la concursuri, în lume.

Iar când este frumos afară, scoate iurta (n.r cort mongol) în parcul din Galaţi şi îi învaţă pe copii să tragă cu arcul istoric.