Poetul Mircea Dinescu revine cu o poezie dedicată momentului de duminică, 26 octombrie, care a adus cu sine sfinţirea picturii Catedralei Mântuirii Neamului. Poezia se intitulează sugestiv „Discursul lui Iisus la o zi după inaugurarea Catedralei Neamului”.
Realitatea subliniată de Mircea Dinescu este aceea că, în noua casă a Domnului, de la Bucureşti n-a avut loc exact cel în cinstea căruia a fost ridicată Catedrala Mântuirii Neamului. Motivul este acela că:
„Era prea mare tîrla de boieri
și prea mulți lupi ce s-au făcut de oaie.
Așa că m-am urcat pe-un tomberon
ca să privesc filmarea pe-un perete
în care eu pictat pe cer, în tron,
vă turnam vin să nu muriți de sete.”
Potrivit mesajului lui Dinescu, lucrurile nu s-au schimbat nici după 2.000 de ani în rîndul clerului şi cinului mănăstiresc.
„Cei însetați însă n-au fost primiți
că amărîții n-aveau loc în strană,
așa c-aș vrea, dacă-mi îngăduiți
să-i las să-mi bea tot sîngele din rană
și trupul meu, precum am și promis,
să îl împart afară ca pe-o pîine
celor care trăiesc cu mine-n vis
sperînd că omul nu devine cîine.”
Dinescu mai subliniază un aspect, în ceea ce priveşte rolurile de putere. PF Daniel pare a fi mai mare în grad sau chiar egal cu însuşi Iisus, din monent ce acesta din urmă simte nevoia să se scuze pentru că a lipsit de la eveniment: „Preafericite, iartă-mă că ieri/n-am vrut să vin la tine în odaie.”
RECOMANDAREA AUTORULUI:
PSD îl nominalizează pe Daniel Băluță candidat pentru Primăria Generală a Capitalei