Pentru că Martie este Luna Femeii, ne-am propus să celebrăm Femeia şi Feminitatea prin interviuri cu reprezentante din fiecare partid de pe eşichierul politic românesc. Poveştile acestor femei politician sunt poveştile oricărei femei care simte că poate să fie mai mult decât i se dă voie la nivel cultural, într-o ţară considerată patriarhală.
„Trebuie să înveți să închizi ușa politicii înainte să intri în sufragerie. Nu reușești mereu” , aşa începe o altă poveste a unei femei care ales să-şi sacrifice liniştea şi familia ca să intre în politică.
Ioana Ramona Bruynseels este deputat AUR şi a candidat în 2019 la preşedinţia României din partea Partidului Puterii Umaniste.
Când vine vorba să descrie ce înseamnă să fii femeie în viața politică românească, deputatul AUR spune că „]nseamnă să fii evaluată mai întâi ca femeie și abia apoi ca profesionist”.
„Ți se analizează tonul, expresia, îmbrăcămintea, nu doar argumentele. Dacă ești fermă, ești „agresivă”. Dacă ești calmă, ești „slabă”. Standardele sunt diferite și toată lumea știe asta, chiar dacă puțini o spun.
Dar înseamnă și altceva: să aduci în politică o altă formă de forță. Mai puțin teatrală, mai puțin bazată pe volum și mai mult pe consistență.
Femeile nu vin în politică pentru spectacol. Vin, de regulă, pentru că există o problemă care le-a convins că nu mai pot sta pe margine.
Pentru mine, a fi femeie în politică înseamnă disciplină și luciditate. Înseamnă să nu te lași intimidată, dar nici să nu cazi în jocul conflictului steril”, îşi începe povestea Ramona Brynseels, pentru Gândul.
A fi femeie politician este o dublă responsabilitate pentru că „fiecare greșeală va fi folosită ca argument împotriva altor femei care vor să intre în acest spațiu.”
„Nu e un drum comod. Dar este unul necesar. Pentru că politica nu poate rămâne un club închis. România are nevoie de competență, iar competența nu are gen.”
Din 2023 şi până în prezent, Ramona Ioana Bruynseels a fost aleasă deputat pe listele AUR şi de atunci continuă să fie o voce care se ridică deasupra celor masculine din propriul partid.
Deşi este o femeie realizată din punct de vedere profesional şi financiar, aşa cum reiese din CV-ul şi ultima ei declaratie de avere,
deputatul continuă să se implice în viaţa politică în ciuda faptului că ” politica nu îți ia doar programul — îți ia liniștea”.
Ce o enervează cel mai rău în această lume pe Ioana Ramona Bruynseels este aroganţa, minciuna şi reflexul de castă. Dar cel mai rău, dintre toate, o enervează mediocritatea.
„Mă enervează aroganța. Aroganța celui care ajunge într-o funcție și începe să creadă că i se cuvine tot. Mă enervează politicienii care nu citesc ce votează. Care ridică mâna la comandă și apoi ies la televizor să vorbească despre „interesul național”.
Mă enervează minciuna spusă cu seninătate. Și mai ales mă enervează disprețul față de oameni — acel ton superior, acel „știu eu mai bine”, în timp ce românii plătesc nota.
Mă enervează și reflexul de castă. Ideea că odată ajuns într-o funcție, ești deasupra criticii. Nu ești. Ești angajat temporar al cetățenilor. Atât.
Și da, mă enervează mediocritatea care se autoprotejează. Pentru că România nu e mediocră. România e blocată de mediocri.”
Orice câştig vine cu o serie de compromisuri, atunci când vine vorba de statut. Ramona Bruynseels spune, pentru Gândul, care sunt acelea pe care a trebuit să le facă ea de când activează ca om politic.
„Compromisurile adevărate nu au fost politice. Au fost personale. Timp pierdut din viața de familie. Seri în care nu am fost acasă. Dimineți în care copiii ar fi vrut mai mult decât un telefon grăbit între două ședințe. Politica nu îți ia doar programul — îți ia liniștea.
Sunt momente în care casa ar trebui să fie refugiu, iar tu vii cu gândurile încărcate de voturi, de presiuni, de atacuri. Trebuie să înveți să închizi ușa politicii înainte să intri în sufragerie. Nu reușești mereu.
Am renunțat la confort. La predictibilitate. La acea viață simplă în care știi că la ora 18 ești acasă și atât.
Dar nu am renunțat la valori. Nu am făcut compromisuri care să mă facă să evit privirea copiilor mei sau să le explic de ce am votat ceva în care nu cred. Funcțiile sunt temporare. Familia este reperul. Dacă sacrifici reperele pentru o poziție, rămâi doar cu poziția. Și aceea trece.”
Dacă ar fi să repete ultimii 15 ani, femeia deputat spune că „aș păstra curajul de a intra în bătălii pe care alții le evitau. Faptul că nu am așteptat să fiu „invitată” în politică. Am intrat pentru că am considerat că pot contribui, nu pentru că era comod.”
„Aș păstra încăpățânarea de a nu accepta că „așa funcționează sistemul”.
La ce aș renunța? La naivitate. La momentele în care am crezut că profesionalismul este suficient ca să câștigi respect. Nu este. În politică, trebuie să știi și să te aperi.
Aș renunța la încrederea acordată prea ușor unor oameni care confundă oportunitatea cu caracterul.
Dar nu aș renunța la decizia de a intra în spațiul public. Pentru că, oricât de murdar poate deveni uneori, dacă oamenii onești ies din el, rămân doar cei care îl murdăresc.”
Cineva spunea că este greu să fii femeie a zilelor noastre pentru că trebuie să gândeşti ca un bărbat, să arăţi ca o adolescentă şi să munceşti ca un cal. Vorbă care se pare că se verifică de fiecare dată atunci când întrebi o femeie de carieră dacă-şi mai aminteşte cum este să fie doar femeie şi mamă.
„Copiii nu sunt interesați de ședințe de plen sau de comisii decât rareori. Ei vor timp. Vor prezență reală. Vor explicații simple despre de ce mama pleacă iar din București. Și asta te pune în fața unui adevăr clar: funcția este temporară, familia este permanentă.
Acasă nu există titluri. Există teme de făcut, discuții la masă, griji obișnuite. Gătesc. Nu din obligație, ci pentru că bucătăria e un spațiu în care lucrurile sunt concrete și simple. În politică, totul e abstract. În bucătărie, dacă greșești, vezi imediat rezultatul. E un exercițiu sănătos de realitate.
Când prind timp, citesc și analizez. Îmi verific argumentele. Îmi pun întrebări incomode. Îndoiala este necesară dacă vrei să rămâi lucid.
Există și oboseală. Și momente de vulnerabilitate. Dar ele nu sunt slăbiciune. Sunt dovada că îți pasă.
Viața publică te învață să fii puternică. Familia te învață de ce trebuie să rămâi om.”
A face politică, în România, ca în oricare ţară a lumii nu este o chestiue care ţine de genul persoanei, ci de „caracter”. Societatea noastră este obişnuită să lipească etichete şi pe oameni, de genul bărbatul este sexul tare iar femeia este sexul slab, pentru că are senzaţia că aceştia se pot citi mai uşor aşa. Numai că, lucrurile nu sunt niciodată atât de simple, mai crede deputatul AUR.
„Nu am crezut niciodată în etichetele acestea. Sunt comode și superficiale. Am văzut bărbați foarte slabi în fața presiunii și femei care au rezistat unor atacuri constante fără să clipească. Puterea nu ține de gen. Ține de caracter.
Politica nu este un mediu delicat. Este agresivă, competitivă, uneori nedreaptă. Chiar dacă sunt relativ nouă în politică cred că dacă rezisti aici ani la rând fără să te transformi în ceea ce critici, asta este forță.
Nu am demonstrat nimic prin declarații. Am demonstrat prin consecvență. Prin faptul că nu am făcut un pas înapoi când era mai simplu să îl fac. Prin faptul că am vorbit atunci când alții au ales să tacă.
Și mai ales prin echilibru. Să poți fi fermă în plen și calmă acasă, să poți negocia dur și totuși să rămâi empatică — asta este putere reală.
Nu există „sex tare” și „sex slab”. Există oameni care își asumă și oameni care se ascund. Eu am ales prima variantă.”
„Care este moștenirea morală/culturală pe care o lăsați generațiilor viitoare de femei politician?” este întrebarea la care Ramona Bruynseels răspunde că nu vrea să lase „un slogan”, ci un scurt manual de reguli prin care pot fi învăţate mecanismele puterii.
„Nu vreau să las un slogan. Vreau să las un exemplu.
Moștenirea pe care mi-o doresc este simplă: să arăt că se poate intra în politică fără să îți negociezi demnitatea. Că se poate rămâne ferm fără să devii cinic. Că poți fi femeie, mamă, profesionist și totodată actor real într-un spațiu dominat ani la rând de reflexe vechi.
Le-aș spune femeilor tinere un lucru foarte direct: nu intrați în politică pentru validare. Intrați dacă aveți competență și rezistență. Pentru că veți avea nevoie de ambele.
Învățați mecanismele. Înțelegeți bugetele, procedurile, jocurile de putere. Nu lăsați pe nimeni să vă trateze ca decor. Respectul nu se cere. Se impune prin pregătire și coerență.
Dacă generația care vine va fi mai puțin dispusă să accepte compromisuri toxice și mai dispusă să construiască pe termen lung, atunci asta va fi moștenirea reală: o politică mai matură și mai responsabilă.
Nu perfectă. Dar mai dreaptă”, a mai spus deputatul AUR, Ioana Ramona Bruynseels, pentru Gândul.
RECOMANDAREA AUTORULUI: