Lavinia Betea – CE LASĂ ILIESCU ROMÂNIEI! | „Ai aflat! Cu Ionuț Cristache”

Să știți că și Becali, în tinerețea lui, făcea parte din cercurile elitei comuniste.

Cred că au fost niște remanențe din anii de exercițiu comunist. Nu suporta opoziția. Îmi spunea și Virgil Măgureanu.

Inclusiv reacțiile pe care le are față de rege. Avea în continuare temeri și nu avusese de a face cu o dezbatere în contradictoriu.

Trăsătura principală a dmeocratului este toleranța.

Din tot ce am citit, nu și-a făcut niciodată mea culpa. Întotdeauna vorbește despre revoluții care sunt altfel. Până la urmă, are și dreptate. Nu are, însă, aplicat, atunci când revezi acele zile din interior și vezi că s-au petrecut deliberat și fără o mkotrivație benefică țării.

Alt lucru care mă face să cred că nu exista un plan de țară este faptul că, nu de mult am aflat, din memoriile unui fost consilier, Ion Mircea Pașcu, este că în vara lui ’90 se topiseră toate rezervele lăsate de Ceaușescu și deja se încercau împrumuturi externe, iar noi să fim intoxicați cu procesul CPC-iștilor pentru subminarea economiei.

Ceaușeștii nu se așteptau la ceea ce li s-a întâmplat. Nu au crezut, până în clipa morții, că urmează sfârșitul.

Nu-și imaginau că vor ajunge până și gărzile de corp să-i abandoneze. Se credeau iubiți de mulțime.

El era cel mai agreat de sovietici. De aceea l-au și trimis în provincie în timpul vizitei lui Gorbaciov în România.

Cu certitudine, a fost părtaș(la uciderea soților Ceaușescu). Acela care a avut un rol mare în inducerea în eroare a fost Brucan. Eu nu cred că a stat Bruican de vorbă cu Gorbaciov. Brucan era prea puțin pentru Goirbaciov.

Cred că a fost mai nemilos Ion Iliescu în ceea ce s-a întâmplat în decembrie 1989 decât ce-a făcut Nicolae Ceaușescu. A trecut peste orice morală, milă și umanism, lăsând să se întâmple grozăviile din 21-22 decembrie, chiar dacă nu el le-a comandat. I s-a raportat. N-ar mai fi existat acea nebunie/haos, n-ar mai fi existat acei peste 900 de morți. Este vinovat și pentru procesul Ceaușeștilor.

Gorbaciov scrie în memoriile sale că i-a ucis ca pe două animale sălbatice.

În general, acești copii abandonați, care poate împiedica o dezvoltare afectivă armonioasă ei nu sunt capabili să aibă relații de atașament stabil. Iată, că el a depășit acest handicap!

O căsătorie de 75 de ani.

În anii când Nicolae Ceaușescu a condus România erau dezavuate relațiile unui om cu funcții înalte cu rudele. Se abuza de intervenții.

Ion Iliescu multă vreme a reușit să depălească aceste nașteri ale copilăriei lui nu prea avea ce relații să aibă. Cu cine? Ce rude s-ar fi apropiat de fiul unui pușcăriaș?

Privind prima parte a vieții lui Ion Iliescu, putem spune că a fost un copil necăjit.

Virgil Măgureanu mi-a spus că el este cel care i-a spus că veți fi viitorul președinte al României.

De Ceaușescu au depins întruna promovările lui Ion Iliescu.

Mama aceasta(bulgăroaică romă) care-l abandonează pe copil la vârsta de un an și tatăl este un marginal, un proscris al acelei lumi. Care trăiește fie în emigrație, fie în închisoare, fie în lagăr.

Revenind la 1971, când Ceaușescu îl eliberează din funcție, în nucleul de decizie, spune că noi am greșit cu tovarășul Iliescu, pentru că tov. Iliescu nu a avut decât funcții de vârf, de nivel central.

Drept urmare, îl trimite la Iași, prim-secretar. Și acolo s-au produs niște fricțiuni. Era informat Ceușescu de încercările lui Ion Iliescu de a fi popular, de prea mare atenție pe care o acorda cercurilor literare, artistice. Pe biroul lui tronând Paris Match și lucrări în alte limbi. Or Nicolae Ceaușescu știa foarte bine ce urmărea cu aceste lucruri.

Este secretar cu propaganda. O funcție teribilă.

Delegația din China, din iulie 1971. Este o vizită în Asia roșie.

Ceaușescu era tipicar, era fixist, ținea la expresiile consacrate ale limbii de lemn. O spune și Dumitru Popescu, alt secretar cu propaganda.

Ion Iliescu este criticat de către Ceaușescu că nu a muncit îndeajuns, că n-a făcut materiale și mai ales că, în timpul vizitei de la Ulan Bator, era ca nimeni să nu iasă din reședințele unde erau campați.

Lui Ceaușescu îi era teamă ca nu cumva ieșind de sub supravegherea paznicilor să aibă niște întâlniri cu diplomații altor state, iar Iliescu și cu primarul de atunci al Bucureștiului au mers să viziteze noul circ din Ulan Bator, croit după proiect românesc și ridicat cu constructori români.

Ștefan Andrei mi-a povestit conversasția din avion: în avion erau delegații. Ceaușescu se retrăsese în camera de odihnă. Cu ei stătea soața lui Ceaușescu, care nu avea niciun fel de funcție în partid. Luenuța începe o discuție cu înțepături și spune că cei care merg la studii în URSS riscă să devină agenți.

La care Iliescu îi dă replica: înseamnă că și aceia care merg la studii în Occident devin agenți ai capitalismului? Valentin Ceaușescu aflându-se la Londra, la studii.

Ceaușescu atras de zgomot, vine și Iliescu atunci este eliberat din funcția de secretar cu propaganda.

Acest tânăr care, după eliberarea deținuților politici, cu acest tată care avfost membru fondator al PCR, care moare și rămâne orfan…Vă dați seama ce simpatie stârnește un astfel de băiat? Este un tânăr frumos, care a suferit și dintr-odată, are o ascensiune de rachetă. Are calități politice. Este un veritabil animal politic pe scena pe care el va evolua.

Maniera de relaționare cu ceilalți îl punea în conul de lumină și de atenție: „Iată-l pe cel care vrea să-ți ia locul!” Acest lucru l-au simțit amândoi Ceaușeștii.

Ion Iliescu este un personaj a cărui carieră post-comunistă nu putea să apară atât de fulgerător decât într-un regim comunist de dictatură cum a fost al lui Nicolae Ceaușescu. Să nu vă imaginați că Iliescu ar fi avut vreo frondă, vreo potrivnicie la deciziile lui Ceaușescu.

Ion Iliescu a fost marea simpatie a lui Ceaușescu. L-a cunoscut când acesta era copil, adolescent. Nicolae Ceaușescu era închis cu tatăl lui Ion Iliescu, la Târgu Jiu.

Lungul interviu cu Voirgil Măgureanu a fost cu scopul voiam să știu dacă existase sau nu existase o conspirație împotriva lui Ceaușescu. A avut această conspirație un creier în România și ce proiecta creierul acela și dacă exista un proiect pentru un viitor al României. Până la urmă, mi s-au confirmat opiniile. Mi s-au confirmat. Pionul principal a fost Ion Ioniță, fostul ministru MApN.

În urma dialogului, m-am adresat arhivelor să cer dosarul lui Ion Ioniță. Arhivele Naționale nu-l dețin. Din 22 dec 1989, dosarul lui Ion Ioniță, care ne-ar lămuri în acest sens, este pe strada Armatei și este secretizat.

Din tot ce-am putut afla, de prin anii ’70, începuse să scârțâie căruța. Proiectele acelea grandioase..

Nu există niciun politolog, în întreaga lume, care în acei ani să fi prevăzut căderea comunismului și dezintegrarea URSS-ului.

Nu știa nimeni cât de șubredă este economia URSS.

România pe care Iliescu o găsește în 1989 este majoritar compusă din muncitori.

Vor avea nevoie de multă vreme aceste institute de cercetare(sondaj referitor la nostalgicii comuniști) pentru a-și reabilita imaginea în ochii cetățeanului.

Oamenii care chiar declară(tinerii) nu pot să-și imagineze cât de greu era pentru o familie cum își împărțeau munca ca să-și îngrijească copilul. Comunismul este o utopie, este contra naturii umane.

Oricât am avea, nu suntem niciodată mulțumiți.

Ion Iliescu a fost/este o personalitate politică și acum o personalitate istorică prin trecerea în cealaltă nume. Dar nu înseamnă că văd un om nimbat într-o strălucire a binelui.

Trebuie un timp de decantare a faptelor/evenimentelor.

Ion Iliescu este tot ceea ce ați spus și tot ceea ce se spune încă. Nu știu dacă în istoria viitoare a României, a viitorilor 50 de ani, va mai fi un astfel de personaj cu o atît de mare greutate în balanța aceasta a schimbărilor din România.

Dacă vorbim de Ion Iliescu și de schimbările produse după 1990, BOR datorează mult acestor schimbări. În respectiva perioadă, s-au zidit biserici, preoții au dobândit niște condiții deosebite, începând cu condiția lor în comunitate.

Partidul acesta a fost unul care reclama niște trăsături tradiționale. Returul către biserică a fost un fel de direcție, încă din vremea Perestroika.

calea căttre biserică s-a considerat a fi o bună defulare a mulțimilor.

Comunismul, la origine, promova ateismul.  Îl aprecia după expresia fondatorilor: un opium al popoarelor. Cei care i-au exploatat și i-au ținut sub comandă cu viața de apoi. Stalin, sub umbra căruia, la noi în țară, s-au pus pilonii acelui regim, a fost un strălucit seminarist la Tbilisi. Urma să fie preot ortodox și unul dintre cei mai buni elevi ai acestui seminar.

Ion Iliescu s-a declarat, cu sinceritate și onestitate, ateu, chiar în timpul confruntăriii electorale cu Emil Constantinescu.

Au fost 2 cazuri de ceremonii de despărțire: Gheorghiu Dej, ale lui Petru Groza-fost premier.

Atunci, s-a iscat o discuție între liderii comuniștii: Petru Groza a cerut serviciu religios, să se roage fiecare pentru el.

Cei care s-au gândit la un serviciu religios; omul când se apropie de moarte își pune întrebarea ce este după.