Locații de vis din România. Satul „cucerit” de o PĂDURE, din care localnicii au plecat/„Aici s-a filmat Stăpânul inelelor?”

Printre numeroasele locații de vis din România se află și acest sat pe care o pădure l-a „cucerit” aproape în totalitate. Poate și acesta este motivul pentru care localnicii l-au părăsit, chiar dacă este amplasat într-o zonă minunată, nu departe de două obiective turistice importante?

Cei care vin aici se întreabă mereu dacă n-au dat peste peisajul din „Stăpânul inelelor”, atât de mult se aseamănă locurile.

Practic, acest sat a căzut pradă naturii.

Din depărtare, când te apropii, doar turla bisericii mai este vizibilă printre coroanele copacilor.

Unde se află satul acoperit de o pădure

Acest sat stă ascuns undeva între Mănăstirea Prislop și Lacul Cinciș. Se numește Curpenii Silvașului și aparține de județul Hunedoara. Odinioară era o așezare plină de viață, dar în prezent este complet înghițit de pădure.

REACȚIE Au apărut primele voci cu greutate care îl susțin pe Adrian Veștea. Ce spun liberalii despre decizia lui Nicușor Dan de a-l desemna premier

13:15

SANCȚIUNI Marea Britanie s-a alăturat țărilor care vânează petroliere din „flota fantomă” a Rusiei. Keir Starmer anunță capturarea un vas în Canalul Mânecii

13:13

Ultimii locuitori au plecat de aici în anii ’70.

Satul Curpenii Silvașului a fost înființat pe la 1750 de către familiile de olteni din Gorj care au fugit din calea turcilor. Alte legende spun, însă, că oamenii au fost aduși în zonă de habsburgi, care aveau nevoie de muncitori la topitoriile pe care le aveau.

Așa cum, probabil, v-ați dat seama, numele vine de la „curpen”, un arbust cu flori albe sau violete care crește pe dealurile din zonă și se agață de fagii și stejarii din apropiere.

Imediat după sfârșitul celui de-Al Doilea Război Mondial, satul număra peste 40 de familii. Oamenii mergeau la o biserică, nou construită, iar copiii lor învățau la școala din localitate. Principala îndeletnicire era bocșeritul – producția de cărbune pentru furnalul din Toplița. Bărbații mai în putere plecau la muncă la topitoriile de fier de pe Valea Cernei sau în minele Ghelarului.

„În satul Curpenii Silvaşului din Hunedoara s-a început construirea unui locar de şcoală tot prin folosirea resurselor locale. Deocamdată, sătenii în frunte cu deputatul Ioan Alimpescu şi cu ajutorul picherului Iosif Zăvoianu, au perforat 18 găuri în stâncă, le-au dinamitat şi au scos piatra necesară pentru fundaţie.

Pentru această construcţie, sătenii au donat banii necesari cu care va fi cumpărată ţigla pentru acoperiş. În ce priveşte locul pentru construcţia şcolii, cetăţeanul Berti Alimpescu a cedat un loc de casă pentru şcoală, urmând ca el să primească un teren în altă parte”, scria ziarul România Liberă, în 1952.

Ce i-a alungat pe oameni

Lipsa electrificării i-a alungat pe oameni din sat. Unul câte unul, localnicii și-au făcut drum spre orașe, fiind atrași de locurile de muncă de la minele din Teliuc, Ghelari, Ținutul Pădurenilor sau Boița.

Oricât de puternic era sentimentul apartenenței la locurile natale, Hunedoara și Hațegul au oferit un viitor mai bun pentru copii decât viața într-un sat izolat.

În prezent, este aproape imposibil să îți croiești drum spre sat și asta fiindcă întreaga zonă este acoperită de vegetație.

Curpenii Silvașului este la doar 20 de kilometri de Hunedoara și cam la mijloc între două atracții importante – Mănăstirea Prislop și Lacul Cinciș.

CITEȘTE ȘI:

Un arhitect și soția sa și-au îndeplinit visul de a locui într-o casă autonomă, izolați într-o pădure: Copiii s-au săturat să taie lemne. Erau jenați

Mircea Fechet: Ne pregătim să supraveghem pădurea cu TEHNOLOGII avansate, hărţi satelitare, camere de supraveghere video