Într-un comentariu pe contul personal de Facebook, Mădălin Ionescu intervine în scandalul momentului, care a dat lumea politică peste cap. Este vorba despre dezvăluirile din Dosarul „Epstein”, iar concluzia pe care o trage Ionescu e următoarea: „Cea mai convenabilă moarte din istorie”.
„Jeffrey Epstein a fost găsit mort pe 10 august 2019, la 35 de zile după arestare, în Metropolitan Correctional Center (MCC), New York City – în timp ce aștepta procesul pentru trafic s(e)xual de minori. Oficial: sinucidere. Neoficial: una dintre cele mai convenabile morți din istoria recentă”, scrie pe Facebook Mădălin Ionescu.
Cunoscutul om de televiziune susține că, „în mod aproape obscen, Epstein a plecat «din această lume» exact în momentul în care lumea urma să afle ce știa el. Și mai ales: pe cine știa el”.
Mai departe, Mădălin Ionescu arată următoarele:
„Nu vorbim despre un infractor oarecare. Vorbim despre un om care a adunat în jurul lui politicieni, miliardari, capete încoronate, profesori universitari, bancheri, oameni care nu își permit să apară în nicio listă, în nicio agendă, în nicio fotografie dubioasă. Un om care putea să distrugă cariere, guverne și rețele.Iar moartea lui… le-a servit tuturor.
Epstein nu era doar un prădător sexual. Era un om care făcea o mulțime de afaceri. În anii ’80, Epstein a fost conectat cu Douglas Leese (contractor pe defense) și prin zona asta a ajuns în cercuri unde apăreau intermediari de arme. A fost un broker de influență care înțelegea puterea reală: slăbiciunea ascunsă a elitei.
Fratele lui Jeffrey Epstein, Mark Epstein, pare că încă face bani și are active serioase, în principal din imobiliare (New York). Nu e «celebru» ca personaj public, dar e genul de caz care ridică inevitabil întrebarea: cât din rețeaua, banii, influența creată în jurul lui Epstein a rămas neatinsă, chiar și după scandal și condamnări (sau lipsa lor) ?
Revenind la varful iceberg-ului , scandalul s(e)xual. Locul-simbol al rețelei a fost insula lui privată din Caraibe: Little Saint James, în Insulele Virgine Americane. O insulă care a ajuns pentru public «Insula pedofililor».
Dar «operațiunile» nu s-au limitat acolo. Epstein deținea și folosea o proprietate imensă în Manhattan (townhouse), o proprietate în Palm Beach, Florida, un ranch în New Mexico, și alte locuințe / puncte de tranzit. Acolo se învârtea mecanismul: recrutare, testare, selecție, constrângere, control. Atenție: faptul că un nume apare în dosare sau în proximitate nu înseamnă automat vinovăție penală. Dar nici nu înseamnă nevinovăție.
Problema Epstein nu este doar «a făcut lucruri monstruoase». Ci ce fel de oameni au considerat acceptabil să rămână în jurul lui după ce deja era cunoscut drept infractor s(e)xual.
În documente și investigații, apar (în grade diferite de asociere) nume ca Bill Clinton (călătorii, întâlniri), Donald Trump (socializare în trecut), Prince Andrew (scandal major, acord civil), Bill Gates (întâlniri, relație discutată public), Larry Summers, bancheri și rețele financiare. Nu sunt «nume aleatorii». Sunt noduri de putere. Iar Epstein a fost un om care le colecta.
Piesa nouă – copiii din Turcia? (informație recentă). Aici intrăm într-o zonă care, dacă se confirmă, face cazul și mai monstruos. Zilele astea presa turcă și surse regionale au relatat că procurorii din Ankara au inițiat o investigație după acuzații că fete din Turcia ar fi fost duse pe insula lui Epstein.
Dacă asta e real nu mai vorbim doar de «trafic local american», ci de trasee internaționale, posibil rețele transfrontaliere care furnizează victime pentru consumatori cu acces la putere.
Cine a lăsat intenționat asta să fie posibil? Epstein NU a fost singur. Epstein a prosperat ani întregi. A fost condamnat în 2008 (Florida) și totuși a rămas funcțional social.
Un asemenea om nu stă la masă cu elite globale dacă e doar un «freak», nu are protecție dacă e doar un «bolnav», nu continuă dacă e doar un infractor. Epstein a funcționat ca o interfață. Un «broker» între viciu și putere.
Dacă Epstein ar fi fost un simplu prădător s(e)xual, ar fi fost zdrobit rapid.Dar el avea bani, avea legături, avea acces, avea «prieteni», și, mai important: avea informații compromițătoare. De aceea apare ipoteza legitimă (și foarte discutată) că a fost folosit ca instrument pentru șantaj, pentru control, pentru recrutare, pentru disciplinare politică.
În spațiul public circulă speculații despre servicii. Unele pot fi fanteziste. Dar mecanismul ca idee nu e fantezist: orice structură de intelligence din lume visează la așa ceva. Un prădător care colectează slăbiciuni ale elitei, le arhivează, le monetizează, le transformă în lanțuri invizibile.
Epstein a murit în custodia statului. Într-un moment-cheie. Într-o închisoare federală. MCC New York este o instituție de securitate. Și totuși a existat lipsă de supraveghere, disfuncții de camere, nerespectarea unor proceduri.
S-a sinucis sau a fost «sinucis»? Cum de i s-a permis să se sinucidă?
Un om ca Epstein nu e un deținut «obișnuit», e un pericol informațional, e o bombă geopolitică, e material de șantaj universal. A-l pierde nu e doar «o tragedie». E o operațiune perfectă, indiferent cine a inițiat-o. S-a întâmplat în primul mandat al lui Trump.
Cazul Epstein demonstrează încă o dată ceva simplu și dureros. În lumea modernă, există două tipuri de justiție. Una pentru public și alta pentru rețelele de putere. Jeffrey Epstein nu a murit ca un anonim. A murit ca un om care știa prea mult.
A murit prea convenabil ca să fie doar o coincidență”.
RECOMANDAREA AUTORULUI: