Mama premierului României, Ilie Gavril Bolojan, locuiește în satul Birtin, comuna Vadu Crișului, la 60 de kilometri de Oradea. Pe 7 februarie, Floarea Bolojan a împlinit vârsta de 87 de ani și merge ajutându-se de două bastoane. Medicii i-au spus că suferă de „boala bătrâneții”.
„Asta știam și eu”, spune ea, conștientă că trebuie să-și poarte singură de grijă.
S-a măritat la 15 ani, iar un an mai târziu a născut primul copil, pe Florian, fost profesor de matematică, acum pensionar în Arad. În prezent, ea trăiește din pensia de urmaș, rămasă de la soțul său. O pensie mai mică de 3.000 de lei, din care „mi-a mai tăiat un pic, da n-am comentat”.
Libertatea a mers la ea acasă pentru a sta de vorbă despre trecutul fiului său, dar mai ales despre activitatea lui politică…
„Ilie seamănă mai mult cu mine și cu tatăl meu. Tatăl meu a fost un om bun, așa ca el. El, de micuț, n-o înjurat, n-o știut ce înseamnă să înjuri, sub nici o formă. Nici în ziua de astăzi nu știe. Nu bea, nu fumează. Nici ălalaltul (al doilea fiu, Florian, fost profesor de matematică, acum pensionar în Arad-n.r.)”, spune femeia.
Ilie Bolojan a fost un „bebeluș-penumbră”, cum îi numesc unii psihanaliști pe cei născuți după decesul unui frate sau al unei surori mai mari. Penumbră, pentru că vin în trena doliului, dar nu mai e un doliu negru de tot, ci îndoit cu un strop de consolare.
„Am mai avut un băiat după primul. Și-o murit, la 9 luni și 3 zile. Nu se știe de ce-o murit, o făcut temperatură, o vărsat. Atuncea nu erau injecții cum îs amu la copii. S-o născut la patru kilograme și-o sută. Și Ilie o avut tot atâta. Și m-am supărat, că am zis că poate o muri și aista. Primul o avut numa trei kile. Da-i bine, face 71 de ani, în iunie”, spune mama premierului, care își amintește că Ilie a vorbit încă de la șapte luni…
„De micuț, o fost atâta de cuminte, foarte cuminte, nu m-o supărat cu nimica. Stăteam acolo în casă, și-l lăsam descoperit, și dădea din picioare, și chioța (a striga de bucurie-n.r.), și-i plăcea, ca la copii. De micuț o vorbit, de la șapte luni. Vorbele nu le spunea corect, la vaci spunea «baci». Cu cocoșul avea de lucru, că era «căcuigu». Băiatul mai mare zice: «Mămică, hai să-l învățăm să vorbească nu cum vorbim noi aicea, să vorbească domnește». Dar tot le pocea vorbele, de numa, numa”, a precizat bătrâna.
Despre Ilie Bolojan, Floarea mai spune că „o fost atâta de cuminte, foarte cuminte, nu m-o supărat cu nimica. O avut voce. N-o cântat, că i-o fost rușine”
Poezii nu se cunoaște să fi scris micul Ilie, însă o vreme a arătat anumite aptitudini muzicale, remarcate de un lider al comunei.
„Era micuț, nu știu dac-o avut trei ani. Președintele de la primărie o venit pe-aici pe drum. Aici (arată spre zona grajdului-n.r.)” era numa fundație. Ilie se juca și cânta Iordanul. Toată vară l-o cântat Iordanul. Toată vara. Și președintele o întrebat: «Măi, a cui îi de cântă?». Mai măruț, n-o cântat, că i-o fost rușine. O avut voce. Și eu am avut voce și-am cântat, mi-o plăcut să cânt, pe la nunți și-așa. Dar, dacă nu cânți, corzile vocale își schimbă lucrurile”, a explicat Floarea Bolojan.
Numele celui de-al doilea născut are și el o poveste: „Bărbatul meu era tot Ilie, la băiat îi ziceam Ile al meu. Bărbatul meu o fost al șaptelea dintre frați. Mi-o zis: «Știi ce? Mie nu-mi mai trebuie alt copil, că eu îs sătul de frați mulți. Că eu am fost slugă la toți». No, bun. L-am făcut pe Ilie. Zice: «Pune-i ce nume vrei tu, că tu l-ai dorit foarte mult. Și așa-i, l-am dorit din tot sufletul. Zic: «Îi pun Ilie ca la tată-său. Ești de acord?». «Îs de acord». I-o părut bine. Băiatul care-o murit o fost Gavril. Și hai să-i punem, că și socrul o fost tot Gavril, și băiatul, Ilie Gavril”.
În Birtin, oamenii îl știu pe premier doar de Ilie: „De Gavril n-o știut nimeni până când n-o ajuns în Oradea. M-am gândit pe urmă și-am socotit așa: Ilie îi Sfântul Proroc Ilie, Gavril îi Arhanghelul Gavril care-o vestit pe Fecioara Maria că va naște pe Iisus. Deci are două nume sfinte. Cred că și asta l-o ajutat. Că el în București nu s-o dus de capul lui. Dumnezeu l-o trimis acolo, să salveze. Dacă Dumnezeu îl susține, PSD-ul nu poate face nimic!”.
O altă imagine pe care Floarea Bolojan o are despre „Ile al ei” din vremea când era acasă e că avea mereu o carte cu el și citea din ea. „O șăzut la vaci. Aveam și bivoli. Merea cu animalele pe câmp, aici, pe râturi (n.red. – pășune pe malul apei) la noi. Ședea cu ele. Nu-i era rușine să meargă la vaci. Merea cu cartea-n brâncă (mână-n.r.), cetea până-acolo, că bivolii mereau încet. Cu cartea. El orișiunde s-o dus cu cartea. Și-acuma, el are fel și fel de cărți, de istorie, de domnitori, de nu știu ce… Amu mai citește noaptea. Mă mai sună mai târziu: «Mămică, ce faci?». Eu: «Ce să fac? M-am culcat! Tu?», «Eu mai citesc puțin», «Da ce nu te culci, nu-ți ajunge toată ziua?»”.
Când părinții plecau în vizită la Oradea, Ilie cel mic cerea să-i aducă de citit: „«Ce să-ți cumpăr de la Oradea?», «Nu-mi cumpăra nimic, cumpără-mi un Cutezătorii”. Și-i cumpăram revista Cutezătorii, mai cumpăram revista Lumea, îmi plăcea să mă uit și eu peste ea, să știu ce se-ntâmplă. Îmi plăcea Adrian Păunescu. Ca poet, așa l-am știut noi. Și-mi plăceau și cântecele de la cenaclu”.
Floarea Bolojan nu a fost în vacanță nicăieri. Nu a ieșit niciodată din țară. Când era în vizită la fiul de la Arad, a existat o tentativă de excursie în Ungaria, „să cumpere mâncare la pui”. Dar n-au lăsat-o să treacă frontiera.

Floarea Bolojan, mama premierului Ilie Bolojan / FOTO – Libertatea
„Buletinul meu îi carte și-așa mor cu el. Nu-l schimb. Colo, la graniță, nu-l poate băga în calculator că-i carte. Bine, domnule, dar cum, sărăciei?”. Nici în țară n-a călătorit prea departe, n-a văzut marea niciodată.
„M-am dus în spital. Și asistentele ziceau: «Cabana de la Vadu Crișului cum îi, tanti?». Zic: «Eu după tren am văzut-o, n-am fost la cabană niciodată». Că eram obosiți. Duminica abia așteptam să ne hodinim un picuț. Nu să merem la cabană. Dă-o în sărăcie pe cabană! Bucuria mea o fost copiii. C-o fost buni cu mine, harnici, m-o iubit”.
„Ilie o intrat la facultate în Timișoara și, după doi ani, o dat la a doua facultate. Frate-său o zis: «Nu da, că nu intri». «Să vedem». Și-o intrat. Da când o venit de la Timișoara, când o terminat cu facultățile, știi cum o fost? Așa ca degetul de slab, c-o învățat mult”.
Ridică arătătorul de la mâna stângă. „Slab, slab de tot era. Când să se angajeze, o dat examen pentru o școală din Tileagd. Noi de unde să știm că prin unele locuri se fac învârteli? Când o mers să vadă de post, i-or zis: nu ești la școala asta, ești la ajutătoare! Măi, dă-o dracului de treabă, cu două facultăți, la ajutătoare. Totuși, s-o dus. Nu mai știu cât o stat acolo, un an, doi, și-o deschis magazin după aia”.
Important, subliniază Floarea, e că băiatul „nu și-a luat nasul la purtare, când s-a văzut un picuț mai sus. El, cât o avut magazinul, când venea acasă și mai vedea câte-o bătrânică mergând pe marginea drumului, o lua cu el în mașină și-o ducea unde avea ea de mers. Zicea: «Mămică, mă uit la ele și te văd pe dumneata!»”.
Faptul că Ilie Bolojan nu și-a continuat cariera ca profesor n-a reprezentat un eșec în ochii mamei. În Birtin, contează munca, să muncești, să fii harnic. Contează mai mult cum obții banii decât banii în sine. Contează dacă sunt munciți sau nemunciți.
„Care muncește și-i place să muncească, și câștigă banii, și-i împărțește așa cum trebuie, nu pe lăcomie, atunci altfel îs banii. Așa văd eu, c-așa am fost eu. Toate le plătesc eu. Băieții n-au voie să plătească. Am spus: cât trăiesc eu și pot împărți banii așa cum trebuie, plătesc eu. Când oi muri, treaba voastră”.
Chiar dacă fiii vor să îi dea un cadou ceva, Floarea spune că, dacă i se pare că darul e mai scump de 100 de lei, „le dau banii pe el”.
În politică, „Ilie s-o băgat de tânăr. S-o băgat în PNL, pentru că tata o ținut cu țărăniștii. Am avut neamuri care o fost cu liberalii. Astea erau partide mai bătrâne, vechi. Ilie s-o înscris în PNL că acolo i-o plăcut oamenii. Și când o fost prim-ministru, ioi, că am uitat cum îl cheamă, Tăriceanu, atunci l-au pus secretar general al Guvernului. Tăriceanu nouă atunci ne-o părut un om serios. Pe urmă, s-o prostit. O avut neveste. Și-o făcut și nuntă. Și Ilie o fost la nuntă… Acuma oamenii chiar se prostesc. Ce să-i faci…”.
Despre cariera politică a băiatului, mama a adunat, de-a lungul anilor, fel și fel de gânduri. Se uită la știri și ține pasul cu discuțiile la zi.
„E un băiat care nu mai are păreche, băiatul meu… Nu mai are păreche, așa un băiat bun. Nu-mi place de bucureșteni, în general, că dau în el ca-n sacul de box. Da nu merită, săracul! El o făcut Oradea Parisul României. Parisul României! Cred că și-acolo, la București, poate bate. Dar PSD-ul a tot votat contra lui, nu-l susține, ca să pice. Dacă pică, nu-i face mare rău, că vine acasă. Și scapă de stresul aista grozav”.
Ilie Bolojan a cerut voi de la mama sa înainte să accepte posturile din Capitală.
„N-am vrut să meargă Ilie acolo (la București-n.r.) prima dată. Și dacă el tot o zis: «Mămică, ce zici, mă duc? Dacă te duc la București…». Mere beteșugul! Unde să mă duc eu la București, ce să fac eu la București? Că mor acolo, stând singură la bloc. Amu, l-am încurajat. I-am zis să meargă. «Dragul mamei, nu demisiona la cererea PSD-ului! Dacă ei vor să te dea afară, deie-te! Dar tu nu demisiona. Să vedem pe cine-or pune în locul tău și ce-or face după aceea!»”.
Dacă premierul are vreun defect, în opinia mamei sale, ar fi acela că e prea blând.
„E sufletist de nu se poate. Și nu poate fi rău cu aceia care-s răi cu el. Îi foarte puternic. Așa am fost și eu. Și i-am spus: «Vezi că te-ai născut dintr-un pământ puternic! Așa să fii!». Nu l-am menajat amu. Fă ce știi că trebuie făcut. Nu pentru noi, pentru oameni, pentru pensionari. Fă ce trebuie pentru țară. Că nu vezi ce se-ntâmplă în războaiele astea pe-acolo? Îi jale, vai și-amar de capul lor, oamenii”.
Soluția pentru economia României există, dar e una de sacrificiu. E soluția aplicată de Germania după 1945.
„Nemții au muncit ceva vreme doar pentru mâncare și salopete. Fără bani. Și-au făcut țara înapoi cum o fost. De ce n-am putea face și noi? Atuncea n-am mai putea cumpăra case pe la Dubai și pe la dracu știe pe-acolo”, crede Floarea Bolojan.
Ea, una, care nu mai poate munci, ar fi dispusă să cedeze pensia pe două luni… „că orișice om trebuie să aibă puși deoparte bani să trăiască măcar două luni din ei”.
„Pensia mea e sub 3.000 de lei. N-am comentat că mi-a luat din ea. Dacă așa trebuie să facem, așa facem. Că marea majoritate a muncitorilor plătesc și ei. Ăia care-s cu bani mulți, miliardarii, ăia nu vor să plătească. Plătesc curentul. Nu consum, dar nu m-am comentat cu ei că de ce-o venit atâta. Acuma o venit cu zero, că-i plătit în cele luni. Am plătit 160 de lei curentul. Plătesc medicamentele, care-s aproape 400 de lei. Plătesc gozul (gunoiul-n.r.), apa și televizorul. În fiecare lună, ca la oraș. Ce rămâne eu împărțesc. Ăștia-s pentru asta, ăștia-s pentru asta. Așa am împărțit o viață întreagă. Vedeți ce-i aicea? Dintr-un salariu am făcut, amândoi, cu bărbatul meu”.
De aceea, Floarea nu înțelege cum de rămân primarii marilor orașe fără fonduri.
„Lia Olguța (Lia Olguța Vasilescu, primarul Craiovei-n.r.)… amu cere că n-are bani să plătească salariile. Dar pentru ce-o făcut târgul, cu două luni mai înainte, de Crăciun, și-o consumat atâta curent? Și-amu vine să ceară bani”.
Ce nu-i place la politicieni mamei premierului e „suceala”: „Ilie al meu n-o sărăcit el pe nimeni. Astea patru partide care-s în coaliție s-o întâlnit, o discutat ce vor să facă, asta, asta, sunteți de acord? Amu se-ntorc, se sucesc, cum ar veni. Că ele nu-s de acord, nici de asta, nici de ceea. Or, cum putem trăi așa dacă ne sucim? Ca și-o femeie care merge în fața primarului și spune da. Și peste un an, nu se potrivește. Nu există! Toți oamenii se potrivesc”.
PSD-ul e principala țintă a criticilor sale.
„Ei tot timpul or condus. Dar n-o condus bine. C-o fost copii, nepoți ai comuniștilor, ai ălora mari. Mai sunt și de la ăștialalți care au avut părinți comuniști, dar nu-s răi așa, ca ei”.
Dar nici președintele Nicușor Dan nu a fost scutit de reproșurile mamei premierului…
„L-am votat. Ca și cu Vadim Tudor și cu Iliescu. El, când o venit acolo, după ce-o câștigat, cu pichiboambele s-o sărutat. Ești președinte, cum să te țuci cu pichiboambele de prin București? Hai să fim serioși! Mă, ce președintele sărăciei-i aista, de se țucă cu toate boambele?”. „Pichiboambele”, adică „pițipoancele”.
„Și încă ceva. E mic de statură. Ar trebui să fie mai înalt. L-ai văzut pe Iohannis a dracului? Nicușor, săracul, îi micuț și când vorbește stă și se gândește, mmmm. Nu e bine. Poate are cine să-l sfătuiască, dar poate că nu-i ascultă. Nicușor, săracul, îi micuț. Ar trebui să fie mai înalt, e de părere Floarea Bolojan.
„Cu Ilie, vorbesc în fiecare zi. De venit, vine la două săptămâni. Mai este de lucru aci, dar eu nu poci face nimica. Am grădină. Vin nora și cuscra. Sapă, săp și eu, punem oarece. Da ce-oi face? Nu-mi place să stau”, mai spune bătrâna, recunoscând că nu ar putea trăi la oraș…
„Cel puțin, aici ies afară, mă duc în grădină, mă duc până la ghine, eventual, mă mai întâlnesc cu vecini. Știi cum e, când ești bătrân, simți nevoia și să vorbești cu cineva. Simți nevoia… Așa de bine-mi pare când mai vine cineva să mai stăm la povești. Mai povestim una, alta, și ce nu trebuie, că de, oameni suntem”.
În plan extern, Floarea Bolojan îl consideră pe Putin „bolund, stricat la cap și mincinos”, Trump, „care are și el bolunzeniile lui, nu se poate spune că nu le are”, nu au nicio putere în această curte din Birtin, apărată de pensionarul special Cuțu și patrulată de o găină răzvrătită…
Sondaj INSCOP: Jumătate din votanții USR vor PSD la guvernare