Cercetătorii de la Universitatea Națională din Seul au publicat un studiu în GeroScience care arată că o scanare a părții din spate a ochiului ar putea oferi o modalitate rapidă și neinvazivă de a estima îmbătrânirea biologică – și una care prezice vârsta cu mai multă acuratețe decât modelele retiniene anterioare.
Studiul se bazează pe tehnologia „retinal age gap” (RAG), pe care oamenii de știință o dezvoltă de mai mulți ani. Aceasta folosește, în esență, o bază mare de imagini pentru a estima vârsta unei persoane pe baza ochiului – o parte a corpului strâns legată de creier și inimă – și pentru a evidenția potențialele diferențe în ceea ce privește îmbătrânirea biologică, scrie Science Alert.
„Persoanele de aceeași vârstă cronologică prezintă variații considerabile în ceea ce privește îmbătrânirea biologică și starea de sănătate, influențate de factori genetici, de mediu și de stilul de viață”, scriu cercetătorii în studiul publicat.
„Acest lucru evidențiază nevoia tot mai mare de biomarkeri preciși și accesibili ai vârstei biologice, care să poată surprinde această eterogenitate, să îmbunătățească predicția riscurilor și să contribuie la strategiile de prevenție.”
Cercetătorii au extins cercetările anterioare privind RAG cu noi date de antrenament și câteva ajustări ale algoritmului. Important este că au folosit un amestec de imagini ale unor ochi sănătoși și ale unor ochi afectați de boli ale retinei sau ale nervului optic, lucru pe care majoritatea studiilor anterioare nu îl făcuseră.
În total, 29.530 de scanări retiniene provenite de la 7.535 de participanți au fost introduse în sistem, care a fost apoi testat pe alte 14.832 de scanări provenite de la 7.416 participanți.
Modelul a reușit să prezică vârsta cronologică reală cu o eroare medie de 2,5–2,7 ani, un rezultat care se compară favorabil cu modelele RAG anterioare.
În ceea ce privește îmbătrânirea biologică, valorile RAG mai ridicate au fost asociate cu o serie de factori legați de sănătate și stilul de viață: +2,52 ani în cazul diabetului, +0,5 ani în cazul fumătorilor actuali, +0,46 ani în cazul foștilor fumători, +0,6 ani în cazul degenerescenței maculare și +1,86 ani în cazul cataractei.
Cercetătorii au observat că legătura cu cataracta ar putea reflecta parțial imaginile mai neclare, și nu o îmbătrânire mai rapidă a retinei.
De asemenea, merită menționat că cercetătorii nu și-au testat metoda în raport cu alte modalități de măsurare a îmbătrânirii biologice. Cu toate acestea, legăturile dintre valorile RAG mai mari și afecțiunile despre care se știe că afectează vârsta biologică sugerează că aceasta ar putea fi utilizată în acest scop.
„RAG, un reziduu al predicției vârstei obținut prin imagistică, este, prin urmare, asociat cu stilul de viață, sănătatea sistemică și sănătatea oculară”, scriu cercetătorii.
Cercetătorii subliniază importanța extinderii bazelor de date pentru antrenament cu scanări oculare provenite atât de la persoane cu ochi sănătoși, cât și de la cele cu afecțiuni, precum și a adaptării modelului RAG pentru a ține cont de sex în același timp cu evaluarea vârstei – ceea ce este cunoscut sub denumirea de „învățare multi-task”.
În termeni simpli, realizarea simultană a două evaluări ar putea reduce inexactitățile cauzate de diferențele dintre bărbați și femei.
Pe lângă evaluarea vârstei biologice, tehnologia ar putea fi utilă și pentru identificarea unor probleme de sănătate care altfel ar putea trece neobservate – deși va fi nevoie de mai multe cercetări și dezvoltări înainte ca acest lucru să se întâmple.
„În clinicile de oftalmologie, unde imagistica fundului de ochi este realizată în mod obișnuit, RAG ar putea ajuta la identificarea pacienților care necesită o evaluare sistemică suplimentară”, scriu cercetătorii.
„Dacă vor fi validate în studii longitudinale, măsurătorile RAG efectuate în serie ar putea oferi o modalitate de a urmări schimbările în timp la aceeași persoană și de a evalua răspunsurile la intervențiile sistemice.”
Printre următorii pași se numără monitorizarea participanților în timp pentru a vedea dacă tratamentele sau alte schimbări afectează „vârsta” retinei și compararea acurateței RAG cu evaluările consacrate ale îmbătrânirii biologice.
Deocamdată, sistemul va fi mai util pentru urmărirea tendințelor la nivelul populației decât pentru evaluarea persoanelor individuale, deoarece multe dintre efectele pe care le identifică sunt mici în comparație cu marja de eroare a modelului.
„Dacă reflectă îmbătrânirea biologică este nevoie să fie demonstrat prin validări longitudinale în raport cu biomarkeri consacrați ai îmbătrânirii”, scriu cercetătorii.
„În prezent, RAG este mai potrivit pentru caracterizarea la nivelul populației decât pentru stratificarea riscului la nivel individual.”