Pentru Putin, ordinea mondială este „spațiu creativ”. Ipoteză de lucru la Kremlin: „Alianța Nord-Atlantică este slabă, divizată și indecisă”

Nu există nicio garanție că Rusia nu va repeta greșelile făcute în anul 2022. Pe atunci, Kremlinul conta pe faptul că Ucraina se va dovedi slabă și inutilă. „Acum se bazează ideea că NATO este o alianță slabă, divizată și indecisă”, consideră Alexander Baunov, expert rus în politică internațională, jurnalist, publicist și fost diplomat, argumentându-și afirmația într-o analiză publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

În timp ce războiul din Ucraina se află în impas, iar pacea se află „dincolo de linia orizontului”, Rusia a depășit o nouă linie „roșie” în Europa.

După întâlnirea de la Anchorage dintre președintele rus Vladimir Putin și omologul său american Donald Trump, Rusia nu numai că și-a intensificat atacurile asupra orașelor ucrainene, dar a testat – pentru prima dată – și viteza de reacție a unor țări NATO din Europa.

Dacă judecăm după cuvintele și acțiunile sale din ultima perioadă, Vladimir Putin a tras trei concluzii după acel summit considerat istoric.

• În primul rând, Donald Trump nu este pregătit să-i ofere victoria și să pună capăt războiului exclusiv pe cheltuiala Ucrainei.
• În al doilea rând, Trump este dispus să dezvolte relațiile cu Rusia chiar și fără a pune capăt războiului, deși nu le va restabili pe deplin până când luptele nu se vor termina.
• În al treilea rând, Trump nu apreciază prea mult Ucraina și va interveni pentru a o salva doar în ultimă instanță și nu cu orice preț.

Însuși conceptul de victorie s-a schimbat

Toate acestea, continuă Alexander Baunov, îi oferă lui Putin un spațiu amplu pentru creativitate între starea actuală de lucruri și aceeași ultimă soluție.

„La Clubul de Discuții Valdai din Rusia, săptămâna trecută, frazele de deschidere ale liderului rus au fost că, în comparație cu trecutul, noua ordine mondială este un «spațiu creativ».

Pentru a-i împiedica pe ucraineni să continue lupta, Moscova trebuie să elimine din joc Europa. De la întâlnirea de la Anchorage, Rusia s-a dedicat cu toată concentrarea acestei sarcini.

• La urma urmei, în calculele Rusiei, nici lui Trump nu-i place Europa, este convins că oamenii care gândesc ca el sunt împiedicați să ajungă la putere și consideră că NATO este un fel de profitor, în timp ce UE este un concurent penru SUA.
• Rusia nu a văzut doar o oportunitate de a strânge șurubul împotriva Ucrainei, speriind Europa. Însuși conceptul de victorie s-a schimbat.

• Moscova simte, acum, oportunități de a inversa ordinea: în loc să învingă Ucraina și, prin intermediul acesteia, Occidentul colectiv, încearcă să provoace un fel de înfrângere hibridă militar-propagandistică asupra Occidentului colectiv – Europa și NATO – și, prin această variantă ocolitoare, asupra Ucrainei.

În noaptea de 9 septembrie 2025, o escadrilă de drone rusești a fost observată și parțial interceptată în Polonia. De atunci, dronele au zburat în România, Germania, Norvegia și Danemarca, iar avioanele au intrat în spațiul aerian estonian. Această situație a fost agravată de atacuri cibernetice precum cel care a provocat perturbări majore pe aeroportul din Berlin”, scrie Baunov în analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

Rusia a trecut Rubiconul, dar europenii sunt „o poveste diferită”

În doar câteva săptămâni, prin combinarea diverselor metode și ținte de atac, Rusia a creat o nouă realitate în Europa. Rusia a învățat de mult să dea vina pe Occident pentru războiul din Ucraina: o secțiune uriașă a sesiunii de întrebări și răspunsuri de la Forumul Valdai a fost dedicată transformării cu sârguință a consecințelor războiului în cauzele sale.

„Dar, cum Statele Unite nu mai sunt un dușman principal, Europa este ultimul obstacol rămas în calea unei «victorii rusești», în timp ce, în același timp, pare din ce în ce mai izolată și lipsită de apărare.

Rusia este capabilă să distrugă ordinea europeană stabilită până acum și să întoarcă furia publicului împotriva politicienilor europeni.

• În ultimele luni, Ucraina a forțat publicul rus să simtă efectele războiului.
• Drone ucrainene au închis aeroporturi, au incendiat rafinării de petrol și au dezactivat parțial o centrală termică din Belgorod – ca să nu mai vorbim de atacurile asupra instalațiilor și depozitelor de producție militară.
• Amenințarea Ucrainei cu represalii similare este inutilă – nu există aviație civilă acolo de patru ani, iar Rusia a început să bombardeze centralele termoelectrice și centralele electrice ucrainene la sfârșitul anului 2022.

Rusia și-a epuizat, în mare măsură, repertoriul de modalități prin care intimidează Ucraina, dar europenii sunt o poveste diferită. Dacă nu înțeleg mesajul Rusiei, este destul de ușor să treacă la instalațiile energetice.

Prin trimiterea de drone în țările europene, Rusia a trecut Rubiconul. Dar l-a trecut într-un mod care să-și păstreze capacitatea de a inventa scuze și, ca de obicei, de a dizolva faptele în negări, ridiculizări și teorii alternative”, mai scrie Alexander Baunov.

Victoria Rusiei în Ucraina și demontarea „umbrelei” NATO

Scopul acestor incursiuni nu este doar acela de a-i speria pe europeni și de a-i împiedica să mai ajute Ucraina.

„După patru ani de război, o victorie a Rusiei în Ucraina, dacă este măcar realizabilă, va avea o semnificație foarte diferită față de cea pe care ar fi avut-o într-o etapă anterioară.

• Este imposibil de ascuns simplul fapt că, după ce a declarat NATO și toți aliații occidentali ai Ucrainei adevăratul dușman, Moscova a vizat doar Ucraina.
• Kremlinul a avut grijă să evite orice atacuri asupra celor pe care i-a numit adevărații săi adversari.
• „Operațiunea militară specială” prelungită nu a făcut decât să întărească impresia că NATO rămâne un garant de încredere – chiar singurul – al securității în Europa.
• Și, dacă Ucraina ar fi fost membră a NATO, la fel ca Polonia sau statele baltice, acest război, așa cum îi place lui Trump să spună, nu ar fi început.

Din acest motiv, Finlanda și Suedia s-au alăturat în grabă NATO, după invadarea Ucrainei. Răspunsul Rusiei s-a limitat la câteva tweet-uri ale fostului președinte Dmitri Medvedev și la o expoziție în aer liber la Moscova care a avut ca subiect imperialismul finlandez. Chiar și Austria, neclintită în neutralitate în ultimii optzeci de ani, a început să se miște în aceeași direcție.

• Printre revanșarzii ruși, există un sentiment tot mai mare că, în Ucraina, Rusia a ales un adversar prea mare, prea puternic și prea motivat.
• O victorie asupra Ucrainei este, desigur, importantă pentru restabilirea dreptății istorice, dar are foarte puțin de-a face cu demontarea umbrelei NATO aflată deasupra Europei.

Noua politică de indiferență a SUA față de Europa a întărit poziția celor de la Moscova care susțin că Articolul 5 al NATO, clauza de apărare colectivă, este pur decorativ.

Conform acestei ipoteze, membrii NATO sunt împărțiți în mai multe clase și nici Statele Unite, nici Europa de Vest nu își vor sacrifica propriul popor pentru aliați „de clasa a doua”. S-ar gândi chiar de două ori la aliații de primă clasă”, explică Baunov.

„Problema cu atacurile hibride este că acestea produc un efect hibrid similar”

Grupurile de generali ruși, ofițeri de informații, ideologi și manageri politici văd președinția lui Trump ca pe o fereastră de oportunitate pentru a-și testa ipoteza în practică. La începutul mandatului său actual, Trump era mai pe placul realiștilor pragmatici de la Moscova, care sperau că președintele SUA îl va ajuta pe un Putin aflat în dilemă să iasă din război în condiții favorabile pentru Rusia.

„Dar întoarcerea bruscă a lui Trump de Ucraina – în primele luni ale noului său mandat – a încurajat forțe complet diferite la Moscova, care au reușit să-l convingă pe Putin că a venit momentul să distrugă încrederea în NATO cu atacuri directe.

• Problema cu atacurile hibride este că acestea produc un efect similar hibrid.
• Atacurile hibride par să treacă linia roșie a agresiunii militare împotriva statelor membre NATO, dar o fac cu prudență, ezitare și neconcludent.
• Prin urmare, sunt incapabile să producă un rezultat concludent și convingător.
• De asemenea, acestea permit UE și NATO să răspundă într-un mod mixt: folosind atacurile rusești ca pretext pentru mobilizare, dar nerecunoscându-le ca atacuri care declanșează Articolul 5.

La Summitul European de Securitate de la Copenhaga, din 2 octombrie, unul dintre subiectele discutate a fost propunerea Suediei de a delega apărarea împotriva dronelor la nivel național.

Acest lucru nu numai că ar scurta lanțul de comandă pentru un răspuns și ar sprijini industriile locale de apărare, dar ar elimina și necesitatea de a considera fiecare zbor al dronelor deasupra unui aeroport ca un atac asupra tuturor țărilor NATO.

Cu alte cuvinte, NATO este destul de capabilă să-și ridice în mod sensibil propriul «prag de durere» la un nivel care este sigur pentru sine și pentru reputația sa”, mai scrie Baunov.

„Rusia va fi forțată să se apropie de pragul fatal pentru a părea mai convingătoare”

Ca și în cazul amenințării de a invada Ucraina în lunile anterioare, încercând să salveze aparențele, Putin se îndreaptă încet spre război.

„Și din moment ce, la fel ca în cazul Ucrainei, obiectivele declarate ale Rusiei s-ar putea dovedi irealizabile folosind mijloacele selectate, pentru a evita o înfrângere simbolică, Rusia va fi forțată să se apropie de pragul fatal pentru a părea mai convingătoare.

Este posibil ca, testând NATO și încercând să sperie Europa și să o îndepărteze de Ucraina, Putin să creeze propriul echivalent al asasinării lui Franz Ferdinand. Cine știe unde ar putea ateriza o dronă rătăcită?

Nu există nicio garanție că Rusia nu va repeta greșeala pe care a făcut-o în 2022. Pe atunci, Kremlinul conta pe Ucraina, armata, populația și falsul președinte-actor pentru a se dovedi slabi și inutili.

Acum, Rusia se bazează pe faptul că NATO va fi slabă, divizată și indecisă, dar și pe absența oricărui de Gaulle modern pe continent.

Moscova își citează literalmente propria propagandă, așa cum a făcut-o în ajunul invadării Ucrainei”, încheie Alexander Baunov analiza publicată de Carnegie Endowment for International Peace.

RECOMANDAREA AUTORULUI:

• „Flota de țânțari”. Iranul pune presiune în Golful Persic prin mini-submarine și nave-lansatoare de rachete. „Concept de război adaptat la geografia, resursele și adversarii săi”
• Veteranii de război „cu nume” și politica ucraineană post-conflict. Se dau deja „lupte grele” la nivel de încredere, contracandidații lui Zelenski sunt în OFENSIVĂ
• Bugetul Rusiei pentru 2026. Cheltuielile pentru apărare și securitate internă scad cu 2%, dar prioritățile Kremlinului NU se schimbă
• Avertismentele Washingtonului, mai mult retorică decât acțiune? „Trump abia poate formula o critică la adresa lui Putin” / „FRUSTRAREA lui Zelenski, justificată”
• „Adoratorii Țarului”. De ce refuză Biserica Ortodoxă Rusă să recunoască autenticitatea rămășițelor Romanovilor, ultima familie regală a Imperiului Țarist