Din punctul de vedere al lui Putin, sarcina sa la acest summit este destul de prozaică. Pur și simplu trebuie să stea și să aștepte rezultatul dorit. Putin se vede ca o „putere pe termen lung” și o figură istorică, în contrast cu „puterea pe termen scurt” a figurilor politice occidentale, pe care le percepe ca efemere. Președintele american Donald Trump a dat Rusiei un ultimatum privind războiul din Ucraina – și apoi, practic, i-a îndeplinit el însuși termenii, trimițându-l pe trimisul său special Steve Witkoff la Kremlin și stabilind, ulterior, o dată pentru o întâlnire cu președintele rus Vladimir Putin.
Întâlnirea care urmează să aibă loc în Alaska l-a scutit – deocamdată – pe Trump de efortul de a-și pune în aplicare amenințările, de a introduce sancțiuni secundare împotriva cumpărătorilor de petrol rusesc și, pe termen lung, de a furniza Ucrainei arme cu rază lungă de acțiune.
„La început, întâlnirea Putin-Witkoff părea un eșec, deoarece părțile au plecat fără a face nicio declarație, iar Trump a semnat tarife suplimentare împotriva Indiei pentru achizițiile sale continue de petrol rusesc. Dar, câteva ore mai târziu, Trump a anunțat viitorul summit, ceea ce ar putea însemna două lucruri. Fie Witkoff i-a oferit lui Trump niște propuneri noi din partea lui Putin, fie Trump s-a săturat să aștepte și a decis să schimbe situația: Putin a cerut de mult timp implementarea unei liste lungi de condiții pentru un armistițiu, așa că acum poate că armistițiul este o condiție pentru potențiala lor implementare”, notează Alexander Baunov pentru Carnegie Endowment for International Peace.
Putin a propus deja o mulțime de idei pe care Trump s-a dovedit a fi reticent să le accepte fără un armistițiu, cum ar fi reluarea zborurilor directe între Rusia și Statele Unite, restabilirea completă a activității misiunilor diplomatice, cumpărarea unei flote de Boeing-uri pentru Aeroflot, încheierea unui acord privind metalele rare și dezvoltarea comună a Arcticii.
Nici Trump nu a fost de acord cu propunerile lui Putin de a stabili o guvernanță externă a ONU în Ucraina, de a-l înlocui pe Zelenski înainte de a avea loc orice discuții de pace sau de a rezolva problema încheierii războiului exclusiv între Moscova și Washington.
Totul indică, însă, că Trump se va mulțumi doar cu un armistițiu complet, inclusiv în detrimentul Ucrainei.
„Trump trebuie să aibă un anumit succes pe care să-l prezinte înainte de sfârșitul mandatului său prezidențial (sau mai bine, înainte de alegerile de la jumătatea mandatului din 2026), în timp ce singura presiune temporală asupra lui Putin este doar una biologică.
Trump, la rândul său, pare să parieze pe o tactică diferită, aceea de a lua decizii neașteptate și perturbatoare, cum ar fi invitarea lui Putin în Alaska. Însăși ideea de a organiza un summit în Alaska – un teritoriu care este o punte geografică și istorică între Rusia și Statele Unite – este destul de revoluționară, dar într-un mod suficient de conservator pentru a atrage ambele părți. Ambii lideri sunt fixați pe trecutul glorios al țărilor lor.
Pentru Rusia, Alaska simbolizează apogeul expansiunii, singurul moment în care imperiul continental rus, la fel ca cele din Europa, s-a extins peste ocean. Pentru Statele Unite, reprezintă epoca de aur a achizițiilor coloniale de vaste întinderi de teritorii vecine”, mai scrie Alexander Baunov, expert rus în politică internațională, jurnalist, publicist și fost diplomat.
Trump intenționează să contracareze abordarea graduală, parțială și consumatoare de timp a lui Putin cu arhaizarea sa revoluționară, continuă Baunov. „Pământul în sine va ajuta, servind ca o reamintire a modului în care țările au schimbat teritorii pe bani și pe alte teritorii. Dacă ucrainenilor le este dificil să renunțe la pământ, ca să nu mai vorbim de orașele și oamenii de pe acel pământ, îl pot vinde sau schimba”, scrie acesta.
„La urma urmei, nu așa au apărut granițele moderne ale Poloniei, Finlandei, Greciei, Bulgariei, Turciei, Slovaciei și României, din schimbul de teritorii pentru pace?
Prin acceptarea unei întâlniri individuale cu Putin înainte de orice armistițiu, Trump își asumă un risc mai mare decât Putin. Dacă Putin nu este de acord cu un armistițiu, comerțul cu petrol rusesc va fi supus unor sancțiuni secundare, de a căror eficacitate se îndoiește Trump însuși.
Președintele SUA va trebui să continue să ajute Ucraina cu arme, chiar dacă cu bani europeni, sau chiar să-i ofere rachete cu rază lungă de acțiune — iar acesta este un pas către un conflict direct cu Rusia, fără nicio garanție că va întoarce măcar războiul în favoarea Ucrainei.
Va fi jenant pentru Trump să plece de la summit cu mâinile goale, iar acest lucru, se tem aliații Kievului, l-ar putea determina să accepte diversele trucuri ale lui Putin”, mai scrie Baunov în analiza sa.
Poziția lui Putin în ajunul întâlnirii pare mai avantajoasă. Pentru dictaturi, însuși contactul direct cu un lider democratic legitim, în special cu președintele SUA, este deja un succes diplomatic, iar o invitație din partea acestuia pentru o vizită este chiar mai mult.
În diplomație, agresorul nu are nimic de pierdut. Oferindu-se să „scadă temperatura” fără a suferi o înfrângere militară, același agresor începe să pară un pacificator.
„Trump poate că nu a acceptat momelile mărunte anterioare ale lui Putin, dar va fi dificil să respingă ceva mai substanțial.
Va trebui să aleagă dacă să fie de acord cu o propunere rusească și să profite de ea pentru a trage Rusia spre pace; sau, ca parte care a respins pașii pașnici, să accepte obligațiile, cheltuielile și riscurile continuării războiului.
Trump s-ar putea să profite de ideea unui moratoriu asupra Rusiei și Ucrainei care efectuează atacuri adânc în teritoriul celeilalte – o altă idee care a fost discutată. Îl va salva de cele mai grave imagini de distrugere în orașele populate și de necesitatea de a aproviziona Ucraina cu rachete cu rază lungă de acțiune.
Este greu de imaginat că Putin va abandona imaginea victoriei care s-a conturat în timpul războiului: a unui teritoriu suplimentar pentru Rusia, a unor noi granițe, a neutralității pentru Ucraina, abolirea legilor lingvistice de acolo, ridicarea sancțiunilor împotriva Rusiei și așa mai departe.
În toate discursurile sale (și, se pare, în conversațiile private cu americanii), acești termeni sunt prezentați ca un minim absolut: la urma urmei, eforturile și sacrificiile Rusiei trebuie justificate, iar războiul în sine a devenit un atu politic intern profitabil”, explică Alexander Baunov.
Strategia pe termen lung a lui Putin de a respinge orice acord de pace ar putea duce la un triumf pe termen prea scurt. În prezent, poziția sa de negociere este mai puternică.
„Dar, dacă refuză să facă concesiile necesare pentru o înțelegere, va fi lăsat să continue un război prelungit și extrem de costisitor, sub o presiune crescândă a sancțiunilor, măcinând regiment după regiment pentru nimic altceva decât ruinele inutile ale unor sate obscure și transformând obstacolele iritante în calea vieții pașnice în privațiuni pe termen lung.
Armata își pierde, de asemenea, răbdarea atunci când nu se întrevede un sfârșit clar. În al paisprezecelea an de războaie coloniale destul de reușite, ofițerii portughezi și-au răsturnat regimul tocmai pentru că acesta nu găsise o soluție politică.
Nu există nicio garanție că participanții la summit vor părăsi sala cu un rezultat.
În timpul primului său mandat prezidențial, Trump s-a întâlnit cu Kim Jong Un de trei ori în speranța că va reuși oprirea programului nuclear al Coreei de Nord, dar nu a descifrat niciodată codul, iar întâlnirile s-au redus la un simplu ritual”, amintește Alexander Baunov.
GÂNDUL va transmite LIVE evenimentul istoric din ALASKA, întâlnirea dintre Donald Trump și Vladimir Putin.
:format(webp):quality(80)/https%3A%2F%2Fwww.gandul.ro%2F%2Fwp-content%2Fuploads%2F2025%2F08%2Fb76cf97c-ee32-4127-af9f-a33210538bdd.jpg)
RECOMANDAREA AUTORULUI: