Povestea soldatului ucrainean și a pisicii lui, care au supraviețuit peste 4 ani în captivitate, în Rusia. Cum au fost eliberați

Un soldat ucrainean, care a fost luat prizonier de ruși, a povestit cum a reușit să se întoarcă acasă, alături de Myshko, pisica adoptată în captivitate, cu care a petrecut peste 4 ani într-o colonie rusească.

Myshko, o pisică care a trăit alături de stăpânii săi într-o colonie din Makeyvka, teritoriu ocupat din regiunea Donețk, vreme de patru ani și jumătate s-a aflat printer cei 84 de prizonieri eliberați în cadrul schimbului din 14 august 2025. Alături de pisică, a fost unul dintre stăpânii ei, Stanislav Panchenko, un soldat al Forțelor Armate ale Ucrainei, în vârstă de 26 de ani, aflat în captivitate de peste 6 ani. Al doilea „părinte” al pisicii, un prizonier civil încarcerat de peste 7 ani, încă mai așteaptă un schimb viitor, pentru a se întoarce acasă, notează publicația Novosti.

Dar atât pisica, cât și Stanislav, au parcurs un drum greu până la locul de schimb. Ea a fost internată trei zile într-un spital. Era primul animal care ajungea în libertate printr-un schimb de prizonieri. Apoi, mama tânărului a venit în vizită și a luat pisica acasă.

ULTIMA ORĂ Surse guvernamentale: „Salariul minim va fi înghețat anul viitor”

18:20

FLASH NEWS Oamenii din New York și alte 64 de orașe americane ies în stradă să spună „nu” războiului Statelor Unite cu Venezuela

18:17

Stanislav spune că mama lui și pisica se înțeleg deja bine. Pisica s-a adaptat la noul cămin și chiar a început să se îngrașe. Însă ea trebuie să se obișnuiască nu numai cu mediul nou, ci și cu adăpostirea în buncăr, pe timpul alertelor aeriene, un sunet necunoscut pentru aceasta.

Stas mai povestește că el și prietenul său, Tata numărul 2” al pisicii, au crescut-o de când era foarte mică.

„Un ‘supervizor’, tot deținut dar cu atribuții speciale din partea administrației coloniei, ne-a adus un pisoi mic de doar două săptămâni. Dacă ar fi fost dat afară din colonie, cum se întâmpla cu alte pisici, n-ar fi supraviețuit. Așa că l-am hrănit, l-am îngrijit, dormea cu noi…”

La început, cei doi credeau că e femelă și au numit-o „Mouse”. Apoi au aflat că este motan, însă numele a rămas. Atunci când a început schimbul de prizonieri, fiecare deținut spera să-i vină rândul. Ambii „părinți” ai pisicii au început să se gândească la viitorul ei.

„Așa că am decis: cine iese primul, ia și pisica. Iarna trecută am comandat un sac special, cusut de alți deținuți. Ne-a fost confiscat de trei ori de gardieni, dar l-am recuperat de fiecare dată”.

La data de 25 iulie, când s-a aflat că Stas va fi eliberat, a fost clar că el îl va evacua și pe Myshko.

Administrația coloniei nu s-a opus, întrucât pisicile nu sunt considerate obiecte de patrimoniu cultural și nici nu sunt interzise la transport. Dar drumul a fost dificil. În drum spre Rostov, totul a decurs normal, însă, în avionul military, deținuții au fost așezați jos, cu ochii acoperiți și mâinile legate. Myshko a fost pus în spatele lui Stas, care simțea cum motanul se mișcă ușor, semn că este în viață.

La o oprire de noapte, prizonierii au fost lăsați pe iarbă pentru nevoile fiziologice. Stas a tras puțin banda de pe ochi, ca să verifice pisica, ea era bine, dar nu a putut fi scoasă din geantă. La finalul drumului, Myshko și-a făcut nevoile în geantă, fiind închis acolo, de aproximativ 24 de ore. Nu a mâncat nimic, doar puțină apă.

Apoi, în autobuzele care i-au adus la locul schimbului, prizonierii au primit apă și mâncare. Când au ajuns la spital, i-a anunțat pe medici că are și o pisică. Reacție lor a fost: „Ce pisică?! Vie?”. A arătat apoi geanta și le-a explicat situația.

Personalul și colegii de salon l-au primit surprinși. Pisica a fost apoi hrănită, scoasă la toaletă și apoi a fost luată de mama lui Stas, care știa că va veni și cu pisica. Acum, Mysko se adaptează la viața în Ucraina liberă.

Stas provine dintr-o familie numeroasă, cu cinci frați și o soră. Trei dintre frați, inclusiv el, au luptat pentru Ucraina. Un frate a murit, în martie 2024, lăsând în urmă o soție și doi copii.

Stas a fost capturat în ianuarie 2019, în apropiere de Gorlivka, în vreme ce mergea spre post. Vorbea cu mama sa la telefob când a fost atacat și a leșinat. După trei ani, ocupanții au publicat imagini cu interogatoriul său. El a fost bătut și forțat să declare lucruri negative despre serviciul său militar, însă autoritățile ucrainene au avertizat mereu că astfel de declarații sunt făcute sub constrângere.

Procesul lui a avut loc în octombrie 2019. El a fost condamnat la 17 ani pentru „tentative de preluare a puterii” și „instruire în acest scop”. Colegii săi de detenție își amintesc de elca fiind un om curajos și optimist.

Autorul recomandă:

Ministrul german al Apărării critică comentariile lui von der Leyen privind desfășurarea de trupe în UCRAINA

Putin acuză Occidentul că este responsabil de războiul din Ucraina/ RUSIA este dispusă să colaboreze cu India și China pentru soluționarea crizei