Dunărea, tot mai vulnerabilă la schimbările climatice. Debitele se schimbă, iar România este expusă la secetă, viituri și probleme de navigație

Dunărea nu înregistrează neapărat o scădere constantă a debitului mediu anual, însă schimbările climatice modifică tot mai mult felul în care apa este distribuită de-a lungul anului. Ierni mai calde, topirea timpurie a zăpezii și evapotranspirația accentuată pot însemna mai multă apă la sfârșitul iernii și începutul primăverii, dar mai puțină vara, exact în perioada în care cererea pentru agricultură, energie și industrie este cea mai mare. România, aflată în avalul unui bazin hidrografic care se întinde pe 19 state, este deosebit de expusă, arată infoclima.ro.

Mai puțină apă vara, chiar dacă media anuală nu scade

Datele hidrologice din ultimele decenii indică un regim al Dunării tot mai variabil. Nu poate fi vorba despre o scădere uniformă și continuă a debitului pe întregul bazin, însă sezonalitatea se modifică. Iernile mai calde reduc acumularea zăpezii în Alpi și Carpați, iar topirea începe mai devreme. În același timp, temperaturile ridicate cresc evapotranspirația și pierderile de apă din sol și vegetație. în acest fel, o parte mai mare din apă ajunge în râuri la începutul anului, în timp ce vara poate exista o disponibilitate mai redusă. Pentru economie, această schimbare poate fi mai importantă decât evoluția debitului mediu anual. În plus, perioadele cu ape foarte mici pot alterna într-un interval scurt cu episoade de precipitații intense și viituri.

ULTIMA ORĂ Cutremur în România, în urmă cu scurt timp. Ce magnitudine a avut

20:32

FLASH NEWS Libanul, primul stat din Orientul Mijlociu care înlătură complet pedeapsa cu moartea din legislație

20:27

 Loading ...

Sectorul românesc al Dunării are caracteristici care amplifică efectele debitelor scăzute. În partea inferioară a fluviului, panta redusă favorizează apariția pragurilor și bancurilor de nisip, iar adâncimea navigabilă poate scădea rapid în anumite puncte. Problemele nu apar neapărat pe întregul sector românesc, ci în anumite zone critice, unde chiar și o reducere moderată a debitului poate afecta navigația. Lacurile de acumulare și hidrocentralele de la Porțile de Fier pot regla anumite variații pe termen scurt, însă nu pot suplini lipsa apei într-o secetă hidrologică extinsă.

Secetele severe ar putea deveni mai frecvente. Agricultura, energia și industria sunt afectate indirect

Episoadele de niveluri foarte scăzute din ultimii ani, inclusiv cele din 2022 și 2023, au afectat transportul comercial pe Dunăre. Nu înseamnă că în fiecare an vor fi repetate nivelurile extreme din acei ani, ci că probabilitatea unor asemenea episoade poate crește, iar intervalul dintre ele se poate reduce.

În perioadele cu ape mici, navele trebuie să reducă pescajul și, implicit, cantitatea de marfă transportată. Consecințele sunt mai multe curse pentru aceeași cantitate de marfă, costuri logistice mai mari, întârzieri și, în unele cazuri, transferul mărfurilor către transportul rutier sau feroviar.

Impactul schimbărilor hidrologice depășește transportul fluvial. Agricultura este expusă prin reducerea disponibilității apei pentru irigații, în timp ce industria poate fi afectată de necesarul de apă pentru răcire, procesare sau transportul materiilor prime. În anii secetoși pot apărea simultan cereri pentru apă din partea populației, agriculturii, industriei, sectorului energetic și ecosistemelor. Extinderea irigațiilor nu rezolvă singură problema, în condițiile în care sursa de apă este limitată.

Scăderea debitului afectează și producția hidroenergetică. La Porțile de Fier, un debit mai mic reduce cantitatea de apă disponibilă pentru turbine, iar posibilitatea de compensare prin acumulări devine mai limitată pe măsură ce seceta se prelungește. Problema este cu atât mai importantă deoarece hidroenergia are un rol important în echilibrarea sistemului energetic. În perioadele secetoase, producția hidro poate scădea în timp ce consumul de electricitate crește din cauza temperaturilor ridicate și a folosirii instalațiilor de răcire.

Ce se poate întâmpla în următoarele decenii

Pentru următoarele decenii sunt anticipate temperaturi mai ridicate, valuri de căldură mai frecvente, evapotranspirație mai mare, reducerea stratului de zăpadă și topirea mai timpurie. În sud-estul bazinului Dunării, inclusiv în România și în zona Deltei, creșterile de temperatură sunt deosebit de importante. Aceste evoluții nu înseamnă că Dunărea va seca, ci că pot deveni mai frecvente perioadele în care nivelurile fluviului coboară sub pragurile necesare pentru navigație, agricultură, producție de energie sau funcționarea normală a ecosistemelor. Schimbările climatice transformă astfel Dunărea dintr-o resursă considerată mult timp relativ predictibilă într-un sistem în care perioadele cu prea multă apă și cele cu prea puțină apă pot apărea mai frecvent. Pentru România, adaptarea înseamnă investiții în infrastructură flexibilă, prognoze mai bune, utilizarea eficientă a apei și refacerea zonelor naturale care pot contribui la atenuarea efectelor secetei și inundațiilor.