Studiu. Houston, avem o problemă. Sex în spațiu și reproducere în imponderabilitate; nu mai este SF

Spațiul este deja un nou „loc de muncă” pentru astronauți în destinație pentru zboruri comerciale. Discuția despre fertilitate, sarcină și naștere în microgravitație începe să fie tratată ca o problemă practică, nu ca un subiect marginal, preia Playtech. Mai  devreme sau mai târziu, această provocare va fi inevitabilă și va necesita soluții tehnice.

Un alt articol semnat de experți din domenii precum medicina spațială, sănătatea reproductivă și bioetica cere ca acest capitol să devină prioritar, tocmai pentru că fereastra în care pot fi stabilite reguli și limite clare se îngustează rapid. Mesajul lor este simplu: înainte să ajungem să ne întrebăm „când” se va întâmpla, ar trebui să știm „cum” și „cu ce riscuri”.

În 1992, s-a aflat că Jan Davis şi Mark Lee, doi astronauţi care au mers să orbiteze în jurul planetei la bordul navei Space Shuttle Endeavor, se căsătoriseră în secret cu nouă luni înainte de misiune. Angrenarea soţilor în aceeaşi misiune a fost o premieră pentru NASA şi a dus la speculaţii cum că perechea ar fi fost prima din istorie care şi-a „consumat” căsătoria departe de Pământ. Agenţia Spaţială a interzis apoi cuplările de genul ăsta.

COMUNICAT Allianz-Țiriac: Românii se tem de riscuri, dar amână deciziile care i-ar putea proteja. 60% nu se simt pregătiți pentru o urgență financiară majoră

11:48

IMOBILIARE (P) SONDAJ: Cele mai mari nemulțumiri ale bucureștenilor despre Capitală: 78% dintre locuitori s-ar muta la casă nouă

11:44

Ce se întâmplă cu libidoul și fertilitatea în vid

Cercetătorii atrag atenția că, după peste șase decenii de zboruri spațiale, există surprinzător de puține date solide despre ce se întâmplă cu fertilitatea masculină și feminină în condiții de microgravitație, stres prelungit, perturbarea ritmului circadian și expunere la radiații cosmice.

Iar pentru misiuni de tip Marte, unde echipajele ar sta luni sau ani departe de Pământ, aceste necunoscute nu mai sunt „detalii”, ci pot deveni diferența dintre o prezență sustenabilă și una imposibilă.

Una dintre cele mai mari temeri este radiația. În spațiu, protecția oferită de atmosfera terestră dispare, iar expunerea cumulativă poate afecta celulele reproductive, dezvoltarea embrionilor și sarcina.

Autorii avertizează că nu înțelegem suficient nici riscul de anomalii de dezvoltare, nici scenariile în care un nou-născut ar putea avea dificultăți majore la întoarcerea în gravitația Pământului, dacă organismul lui s-ar adapta prea mult la un mediu complet diferit.

Nevoia de ghiduri etice internaționale

Aceste îngrijorări sunt subliniate într-o prezentare publică a concluziilor studiului, unde se insistă și pe nevoia de ghiduri etice internaționale înainte ca „experimentele” să fie forțate de realitate.

Până acum, cele mai utile indicii vin din cercetări pe animale și din teste de crioprezervare (înghețare) a celulelor reproductive sau stem în condiții de zbor spațial. De exemplu, o echipă de la [Kyoto University] a arătat că anumite celule congelate și păstrate în spațiu pot fi folosite ulterior pentru a obține urmași sănătoși înapoi pe Pământ, un rezultat important pentru ideea de „bancă biologică” în misiuni lungi, notează Nature.com.

SpaceBorn United

În paralel, apar și inițiative private care testează infrastructura tehnică necesară. Startup-ul olandez [SpaceBorn United] a trimis în orbită un prototip de mini-laborator pentru procese asociate fertilizării in vitro, tocmai pentru a vedea ce poate funcționa în microgravitație și ce nu. Chiar dacă aceste încercări sunt încă departe de scenariul „nașterii în spațiu”, ele arată direcția: înaintea oamenilor, tehnologia va fi cea care trebuie să devină stabilă, predictibilă și verificată.

„Posibil” nu înseamnă automat „acceptabil”

Dincolo de partea biologică, miza este și morală: cine decide dacă este acceptabil să încerci o sarcină în spațiu, în ce condiții, cu ce protecții și cu ce responsabilități? Autorii studiului insistă că sănătatea reproductivă nu poate rămâne un „punct orb” al politicilor spațiale, mai ales când apar tot mai mulți astronauți privați, misiuni comerciale și planuri de baze lunare ori martiene.

Tot aici intră și o diferență esențială: una e să vorbești despre păstrarea de ovule, spermă sau embrioni pentru viitor și alta e să vorbești despre concepție, sarcină și naștere în condiții pe care încă nu le putem controla complet

Pe scurt, „posibil” nu înseamnă automat „acceptabil”. De aceea, cercetătorii cer colaborare internațională, standarde comune și cercetare sistematică, înainte ca presiunea explorării să împingă omenirea într-un experiment pe care nu-l mai poate opri.

Recomandarea autorului: Motivul pentru care astronauții de pe Stația Spațială Internațională se vor întoarce pe Pământ mai devreme decât era programat