Tribunal Special în standby. De ce instanța înființată pentru a urmări penal „CRIMA de agresiune” din Ucraina nu-l poate „atinge” pe Putin

În data de 25 iunie, Ucraina și Consiliul Europei au semnat un acord de înființare a unui Tribunal Special axat pe urmărirea penală a oficialilor ruși pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei. Cu toate acestea, Vladimir Putin, care își păstrează imunitatea în timpul mandatului, nu va fi judecat prea curând și rămâne de văzut ce persoane vor fi trase la răspundere, chiar și în lipsă.

• Tribunalul nu poate începe să funcționeze pe deplin până cel puțin în anul 2026.
• Totuși, chiar și în forma sa limitată, tribunalul marchează un pas semnificativ către înființarea primei instanțe internaționale care să urmărească penal crima de agresiune.
• Însăși existența sa exercită presiune asupra Kremlinului.

ACTUALITATE Ion Cristoiu: „Valul SUVERANIST nu mai există în România”

22:20

TRAGEDIE Ultima postare a lui Felix BAUMGARTNER pe Instagram, înainte de muri tragic într-un accident de parapantă

21:34

„Președintele ucrainean Volodimir Zelenski și secretarul general al Consiliului Europei, Alain Berset, au semnat tratatul de înființare a Tribunalului Special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei. Deși discuțiile pentru înființarea unui astfel de organism judiciar au început în februarie 2022, abia acum planurile au prins contur”, notează Gleb Bogush într-o analiză publicată de The Insider.

„Crimele de război, prin definiție, pot fi comise de ambele părți ale unui conflict armat”

În anul 2010, statele părți la Curții Penale Internaționale (CPI) au adoptat o definiție pentru crima de agresiune: „planificarea, pregătirea, inițierea sau executarea, de către o persoană aflată în poziția de a exercita efectiv controlul asupra sau de a dirija acțiunea politică sau militară a unui stat, a unui act de agresiune care, prin caracterul, gravitatea și amploarea sa, constituie o încălcare manifestă a Cartei ONU”.

„Rusia, care la acea vreme era stat observator la CPI sub președintele Dmitri Medvedev, a susținut pe deplin definiția. Numai că, cincisprezece ani mai târziu, Medvedev a reconsiderat și a contestat această definiție.

• Conceptul crimei de agresiune se bazează pe convingerea că războiul ilegal este un rău în sine.
• Tribunalul Militar Internațional de la Nürnberg a descris declanșarea unui război de agresiune drept crima internațională supremă, care diferă de alte crime de război doar prin faptul că ar conține în sine răul acumulat al întregului.
• Războiul agresiv, prin natura sa, încalcă drepturile omului. Comitetul ONU pentru Drepturile Omului a decis în 2019 că fiecare deces rezultat dintr-un act de agresiune echivalează cu o încălcare a dreptului la viață.

Dreptul internațional umanitar nu clasifică toate crimele comise în timp de război drept crime de război. Numai prin urmărirea penală a crimei de agresiune pot fi trași la răspundere liderii statelor pentru uciderea soldaților și civililor rezultată dintr-un atac neprovocat, chiar dacă aceste decese au fost rezultatul unor acțiuni care ar fi considerate acceptabile în conformitate cu legile războiului.

• Crimele de război, prin definiție, pot fi comise de ambele părți ale unui conflict armat – și adesea chiar așa se întâmplă.
• Concentrarea exclusivă pe urmărirea penală a crimelor de război – comise într-un conflict care a rezultat dintr-un act clar de agresiune din partea uneia dintre părți – creează o percepție falsă a echivalenței juridice și morale între agresor și victimă.
• De aici și necesitatea urmăririi penale a crimei de agresiune.

Agresiunea este o crimă de conducere – una pentru care sunt trași la răspundere liderii politici și militari ai statului agresor, împreună cu oficialii oricăror state co-agresoare. În cazul războiului de agresiune al Rusiei împotriva Ucrainei, aceasta include Belarusul și, eventual, Coreea de Nord”, continuă Gleb Bogush, cercetător la Institutul pentru Dreptul Păcii și Securității Internaționale, Universitatea din Köln.

Când a apărut ideea de Tribunal Special

În context, un tribunal special a fost considerat necesar deoarece, în condițiile actuale, Curtea Penală Internațională nu poate iniția, în mod independent, proceduri pentru crima de agresiune în războiul Rusiei împotriva Ucrainei.

Această crimă specifică se încadrează într-un regim juridic special, explică Gleb Bogush, iar singurul mecanism de sesizare a CPI este prin intermediul Consiliului de Securitate al Națiunilor Unite – „o soluție impracticabilă în acest caz, deoarece Rusia deține puterea de veto în calitate de membru permanent al acestui organism al ONU”.

„Statele părți la CPI urmează să revizuiască amendamentele la Statutul de la Roma la începutul lunii iulie, menite să elimine această lacună.

Cu toate acestea, modificările, chiar dacă vor fi adoptate, se vor aplica probabil doar viitoarelor acte de agresiune, nu și războiului în curs din Ucraina.

Europa s-a străduit ani de zile să ajungă la un consens cu privire la un tribunal. Ideea a fost propusă public, pentru prima dată, la doar patru zile după invadarea invaziei Ucrainei de către Rusia, atunci când profesorul de drept Philippe Sands – de la University College London – a publicat un editorial în Financial Times.

Propunerea sa a fost rapid aprobată de zeci de experți juridici și lideri politici, inclusiv de fostul prim-ministru al Marii Britanii, Gordon Brown, care a fost coautor al unei declarații de susținere a inițiativei. Ideea a câștigat ulterior sprijinul guvernului ucrainean și al altor câteva state”, amintește Gleb Bogush.

„Oficialii americani au susținut că imunitatea de care se bucură Putin reprezintă un obstacol juridic”

Ucraina a insistat, inițial, pentru înființarea unui tribunal internațional complet, după modelul tribunalelor ad-hoc post-conflict înființate în anii 1990 pentru a judeca persoanele responsabile de atrocitățile din Rwanda și fosta Iugoslavie.

Cu toate acestea, explică Gleb Bogush, propunerea s-a confruntat cu critici imediate, inclusiv din partea membrilor Grupului celor Șapte (G7) – în special din partea Statelor Unite.

„Deși administrația Biden a susținut ideea de a-i trage la răspundere pe Putin și cercul său apropiat pentru crima de agresiune, aceasta a pledat pentru o instanță cu sediul în Ucraina, cu participare internațională.

• Oficialii americani au susținut că imunitatea de care se bucură Putin și alți înalți oficiali ruși reprezintă un obstacol juridic clar în calea urmăririi penale a acestora într-un for internațional.
• Au existat, de asemenea, îngrijorări cu privire la fezabilitatea obținerii unui sprijin internațional larg, în special în afara Europei, și a asigurării unei majorități puternice în Adunarea Generală a ONU, care ar fi trebuit să aprobe crearea unui astfel de tribunal.
• Modelul de tribunal hibrid aprobat în cele din urmă de țările G7, inclusiv Regatul Unit și Germania, a fost văzut de unii observatori ca un compromis diplomatic.

Dincolo de Europa, ideea unui tribunal a stârnit obiecții din partea multor țări din Sudul Global, unde a fost percepută ca o instanță împotriva Rusiei – pe fundalul impunității occidentale pentru acțiuni militare ilegale și, în special, pentru invazia Irakului condusă de SUA în 2003.

Au existat, de asemenea, îngrijorări cu privire la fezabilitatea obținerii unui sprijin internațional larg, în special în afara Europei, și a asigurării unei majorități puternice în Adunarea Generală a ONU, care ar fi trebuit să aprobe crearea unui astfel de tribunal”, mai scrie Gleb Bogush.

Procesele lui Vladimir Putin și Serghei Lavrov vor fi posibile doar după ce aceștia își părăsesc funcțiile oficiale

Documentele publicate de Consiliul Europei indică următorii parametri pentru tribunalul special:

• Tribunalul va fi înființat printr-un tratat internațional între Ucraina și Consiliul Europei, iar membrii săi vor putea fi membri și ai altor state.
• Tribunalul va aplica dreptul internațional — inclusiv definiția agresiunii stabilită de CPI – și, ca ultimă soluție, dreptul penal ucrainean, atunci când este necesar.
• Judecătorii și un procuror vor fi selectați de un comitet de conducere din statele participante.
• Procurorul general al Ucrainei va furniza dosarele suspecților. Dacă procurorul găsește baza legală și probatorie, atunci pot fi demarate anchete și pot fi prezentate rechizitorii judecătorilor. Procurorul nu poate iniția cazuri în mod independent.
• Tribunalul va avea, probabil, sediul la Haga, deși locația finală va fi stabilită prin viitoare acorduri bilaterale.
• Tribunalul poate organiza procese în lipsă, dar numai pentru persoanele care nu beneficiază de imunitate. Aceasta înseamnă că așa-numita troică formată din înalți oficiali – șeful statului, șeful guvernului (prim-ministrul) și ministrul de Externe – nu poate fi urmărită penal cât timp își asumă funcția, deși acuzațiile împotriva lor pot fi pregătite oricând.

Astfel, procesele lui Vladimir Putin și Serghei Lavrov vor fi posibile doar după ce aceștia își părăsesc funcțiile oficiale, deoarece imunitatea lor rămâne în vigoare cât timp se află în funcție.

Un document publicat de Consiliul Europei „exprimă speranța” că lucrările de înființare a tribunalului vor fi finalizate până în 2026.

„Cu toate acestea, fezabilitatea acestui calendar depinde de acțiunile statelor participante, care trebuie încă să ratifice acordul, să aprobe bugetul și să efectueze alte demersuri necesare”, avertizează Gleb Bogush.

Întrebări fără răspuns

Deși noul Tribunal Special pentru crima de agresiune împotriva Ucrainei nu va putea organiza procese în lipsă pentru conducerea de top a Rusiei – așa-numita „troică” -, nu înseamnă că nu poate investiga acțiunile acestora.

Din punct de vedere juridic, decizia combină două probleme distincte: procesele în lipsă și imunitatea. Imunitatea fie există, fie nu există.

„Dacă șeful statului beneficiază de imunitate în fața unui tribunal internațional – o afirmație care rămâne discutabilă din punct de vedere juridic – atunci urmărirea penală a acelei persoane este interzisă – atât in personam, cât și în lipsă.

• Recunoașterea imunității unui dictator în fața unui tribunal internațional ar putea trimite un semnal periculos.
• Lideri precum Vladimir Putin, Alexander Lukașenko și Kim Jong Un sunt, de facto, autocrați pe viață.

Practic, recunoscându-le imunitatea, statele fondatoare ale tribunalului nu numai că îi legitimează, dar le oferă și un model pentru a evita justiția internațională – să se agațe de putere cu orice preț.

În cazul lui Putin, acest cost este o continuare a războiului de agresiune actual.

Mai mult, având în vedere că toate statele implicate în grupul fondator al tribunalului fac parte și din CPI, compromisul convenit pe 25 iunie subminează credibilitatea mandatelor de arestare emise deja de Curtea Penală Internațională (CPI) – în special cele împotriva lui Putin și a prim-ministrului israelian Benjamin Netanyahu.

• Rămâne neclar pe cine anume îi anticipează creatorii tribunalului ca inculpați, mai ales că agresiunea este clasificată legal drept crimă de conducere.
• Cu toate acestea, tribunalul își va păstra capacitatea de a urmări penal persoanele care au părăsit funcția, precum și miniștri cheie și comandanți militari care rămân în poziții de autoritate secundară la Moscova și Minsk.

Dependența tribunalului de oficialii ucraineni în stabilirea listei suspecților ar putea deveni, de asemenea, o sursă de critici și ar putea ridica îngrijorări legate de legitimitate.

Este crucial ca tribunalul să nu repete greșelile Tribunalului Special pentru Liban, care a fost dizolvat la 31 decembrie 2023, după ce a emis o singură condamnare în lipsă, una legată de asasinarea fostului prim-ministru libanez Rafik Hariri în 2005”, punctează Gleb Bogush.

„Poveștile de succes sunt rare”

Întârzierile în formarea tribunalului special riscă să erodeze sprijinul pentru însăși existența sa și există o șansă reală ca acesta să se dovedească ineficient, mai scrie Gleb Bogush în analiza publicată de The Insider.

„Însă justiția penală internațională este întotdeauna un joc de durată. Când vine vorba de urmărirea penală a liderilor unor state puternice, poveștile de succes sunt rare.

Mulți dictatori și agresori au evitat complet procesul. Cu toate acestea, chiar și un tribunal limitat poate avea un impact semnificativ. Ar putea deveni primul proces judiciar autentic pentru crima de agresiune, menținând o atenție globală asupra problemei.

Tribunalul ar putea juca, de asemenea, un rol vital în timpul unei potențiale viitoare tranziții politice în Rusia. Cooperarea cu tribunalul ar putea deveni o condiție prealabilă pentru reintegrarea Rusiei în comunitatea internațională.

Într-adevăr, o justiție cuprinzătoare, inclusiv responsabilitatea prin intermediul acestui tribunal, ar fi probabil posibilă doar în urma unei astfel de reintegrări. Crearea sa evită falsa binaritate dintre inacțiunea de astăzi și justiția ipotetică de mâine”, încheie Gleb Bogush.

Foto main – Profimedia Images

Citește și:

Poate SUA să contracareze China fără a repeta greșelile Războiului Rece? Legea COUNTER, strategia-răspuns la planurile militare ale Beijingului

Mentalitatea epocii SOVIETICE, „greu de ucis” la Kiev? Gen. Drapatyi: „Armata în care nimeni nu este responsabil pentru înfrângere moare din interior”

Moscova și campania anti-LGBTQ+. „Rusia a mers mai departe decât Iranul” / Cum au dispărut 4 ore din „Game of Thrones”

„De ce naiba am venit aici?” | Concluzii după Forumul Economic de la Sankt Petersburg, „Davosul” lui Putin: „TALIBANI, nepo babies și state paria”