Războiul din Ucraina a ajuns într-un moment crucial. Pe măsură ce Rusia își intensifică presiunea militară, iar atenția internațională se îndreaptă în altă parte, supraviețuirea țării – și securitatea Europei – sunt în pericol. Fără o creștere semnificativă a sprijinului occidental, atât politic, cât și material, capacitatea Ucrainei de a menține pozițiiile va slăbi, cu consecințe de amploare, grave, pe termen lung.
În ciuda unor eșecuri tactice recente, inclusiv blocarea înaintării rusești în apropiere de Sumî, Moscova continuă să înregistreze progrese în Donbas.
„Aceasta este o strategie deliberată de a epuiza societatea ucraineană și de a-i epuiza capacitatea de a se apăra”, notează Joshua R. Kroeker – expert canadian în risc geopolitic și consilier în domeniul informațiilo, CEO și fondator al Reaktion Grup (care oferă consultanță în risc geopolitic și are „rădăcini operaționale” chiar în Ucraina) – pentru publicația independentă The Moscow Times.
Între timp, continuă Joshua R. Kroeker, atenția globală s-a îndreptat în altă parte. Escaladarea tensiunilor dintre Israel și Iran și instabilitatea generală din Orientul Mijlociu au absorbit atenția liderilor occidentali și a instituțiilor de presă.
„Pentru Kremlin, această distragere a atenției este o veste foarte bună. În timp ce lumea își întoarce privirea, Rusia a profitat de oportunitatea de a-și intensifica atacul asupra Ucrainei cu costuri diplomatice sau strategice minime.
Tocmai de aceea Occidentul trebuie să acționeze acum. O creștere semnificativă a ajutorului militar și implementarea unor sancțiuni cu adevărat dure nu sunt doar necesare, sunt urgente. Fără ele, capacitatea Ucrainei de a continua să se apere, darămite de a recupera teritorii pierdute, va fi grav compromisă.
Războiul se află acum în al patrulea an. Toate eforturile de a negocia un armistițiu sau chiar o reducere temporară a ostilităților au eșuat. Pe 20 iunie, purtătorul de cuvânt al Kremlinului, Dmitri Peskov, a clarificat foarte mult poziția Rusiei: «Acum avem un avantaj strategic. De ce să-l pierdem? Nu-l vom pierde. Mergem mai departe. Avansăm și vom continua să avansăm».
În aceeași zi, președintele rus Vladimir Putin a profitat de apariția sa la Forumul Economic Internațional de la Sankt Petersburg pentru a semnala ambiții și mai ample în Ucraina: «Consider că rușii și ucrainenii sunt un singur popor. În acest sens, întreaga Ucraina este a noastră», a spus el.
Aceasta nu este doar retorică, este doctrină. Interpretarea greșită a amenințărilor lui Putin a fost un eșec occidental, cu mult înainte de invadarea Ucrainei în 2022. Războiul actual al Rusiei nu este doar despre teritoriu. Este vorba despre cucerire și supunerea Ucrainei voinței Kremlinului. Viziunea lui Putin pentru Ucraina este una în care țara încetează să existe ca stat independent”, avertizează Joshua R. Kroeker.
„Având în vedere aceste condiții, nu este inexact să spunem că Ucraina pierde, în prezent, războiul”, mai scrie Joshua R. Kroeker. Dovezile unei consolidări a forțelor rusești la scară largă în regiunea Zaporojie sugerează că o ofensivă majoră ar putea fi în curs de desfășurare.
Deși o străpungere a apărării ucrainene rămâne puțin probabilă pe termen scurt, o astfel de ofensivă ar submina și mai mult resursele deja tensionate ale Ucrainei.
„Într-un moment în care Kievul duce o lipsă disperată de personal și muniții, capacitatea de a lansa o contraofensivă sau chiar de a apăra poziții vulnerabile este serios pusă la îndoială.
După cum demonstrează declarațiile și acțiunile Moscovei, Kremlinul nu are un interes real pentru pace, ci doar pentru victoria totală, la care oficialii Kremlinului au făcut aluzie în repetate rânduri. Așa cum am argumentat în alte articole, un armistițiu acum ar oferi Rusiei oportunitatea de a se regrupa, de a se reînarma și de a se pregăti pentru următoarea etapă a agresiunii.
Răspunsul Europei a fost la fel de nehotărât. Deși retorica liderilor UE rămâne fermă, sprijinul real a fost întârziat. Au fost adoptate șaptesprezece pachete de sancțiuni, însă niciunul nu a afectat în mod semnificativ capacitatea Rusiei de a purta război. Ungaria și Slovacia continuă să blocheze măsuri mai agresive, în special cele care vizează petrolul și gazele rusești.
Drept urmare, cel de-al 18-lea pachet de sancțiuni al UE rămâne blocat la Bruxelles. Între timp, mai multe studii arată că UE a cheltuit mai mulți bani pe importurile de energie rusească decât pe ajutorul acordat Ucrainei, în ciuda angajamentului său public de a sprijini Kievul.
Legislația propusă ar impune tarife vamale de până la 500% națiunilor care fac afaceri cu Rusia. Dacă sunt aplicate, aceste măsuri ar putea provoca dureri economice reale Kremlinului. Cu toate acestea, soarta proiectului de lege rămâne incertă și, chiar dacă este adoptat, aplicarea eficientă este departe de a fi garantată”, mai scrie Joshua R. Kroeker în analiza sa.
Efectul cumulativ al tuturor acestor lucruri este un eșec tot mai profund al Occidentului. Diviziunile politice de la Washington și Bruxelles au creat un vid pe care Moscova îl exploatează activ. Soldații ucraineni sunt acum forțați să raționalizeze obuzele de artilerie, să întârzie contraatacurile și să abandoneze pozițiile defensive din cauza lipsei de echipament de bază.
Între timp, industria de apărare a Rusiei continuă să crească. Producția internă de drone Shahed, care odinioară depindea de importurile iraniene, a crescut dramatic, de la 21 pe zi în 2024 la aproximativ 70 în prezent – o creștere de aproape 400% față de anul precedent.
„Situația nu a mai fost atât de gravă de la primele zile ale invaziei la scară largă. Intensitatea și cadența atacurilor rusești asupra orașelor ucrainene sunt mult mai mari în ultimele săptămâni și luni decât în anii trecuți. Dar, spre deosebire de atunci, hotărârea occidentală pare să fie șovăielnică.
Ucraina, însă, nu își permite un astfel de lux. Trebuie să continue să lupte. Nu din optimism, ci din necesitate. Pentru ucraineni, capitularea nu este o opțiune.
Ocupația înseamnă ștergerea identității, perpetuarea crimelor de război și distrugerea viitorului lor. Cei care pot, vor lupta. Cei care nu pot, vor alege să fugă, amplificand încă o dată fluxul de refugiați către Europa.
Mai mult decât atât, sprijinul pentru Ucraina este o chestiune de principiu. Este vorba despre protejarea unui stat suveran și democratic de anihilare. Este vorba despre apărarea valorilor libertății, suveranității și statului de drept care stau la baza proiectului european și a alianței transatlantice.
O retragere acum nu ar fi doar o trădare a Ucrainei, ar trăda acele valori. Iar costul unei astfel de trădări s-ar reflecta nu doar în teritoriu pierdut, ci și în autocrați întăriți, alianțe destrămate și o lume mult mai periculoasă”, încheie Joshua R. Kroeker.
Citește și: