Valentin Stan explică limitele NATO. De ce Articolul 5 nu obligă aliații să trimită ajutor militar în caz de război

Valentin Stan a demontat „mitul” garanțiilor de securitate oferite de NATO. Acesta afirmă că faimosul principiu „toți pentru unul și unul pentru toți” reprezintă doar o formulă teoretică, iar textul oficial al Articolului 5 din Tratatul de la Washington nu obligă nicio țară aliată să intervină militar pentru a apăra un alt stat atacat. Urmăriți aici, integral, emisiunea lui Marius Tucă.

CONTROVERSĂ O turistă a cerut la toaletă pe o plajă din Bacoli și a fost numită „cerșetoare”. Primarul orașului italian promite schimbări majore pe litoral

09:10

FLASH NEWS Atac cu rachete în Ormuz. Un marinar a murit și alți opt au fost răniți după ce două petroliere au fost lovite. Emiratele acuză Iranul

09:10

 Loading ...

„Asta este marea glumă a acestei reuniuni”

„Noi, șefii de stat și de guvern ai Alianței Nord-Atlantice, ne-am adunat (…) pentru a ne reafirma angajamentul față de apărarea noastră colectivă, conform Articolului 5 (…). Un atac asupra unuia este un atac asupra tuturor. (…) Asta este, dragă Marius, marea glumă a acestei reuniuni și, de fapt, a alianței în sine.”

Componenta principială versus componenta materială

Stan explică faptul că o adevărată garanție de securitate are nevoie de o componentă materială clară, nu doar de declarații politice. Analistul compară situația actuală cu Pactul Ligii Națiunilor de după Primul Război Mondial.

„Garanția de securitate are două componente. O componentă înșelătoare, principială: toți pentru unul și unul pentru toți. (…) Dar asta nu-ți arată substanțialitatea garanției de securitate. Aia o dă ce ești tu pregătit să faci pentru aliatul tău la nevoie. (…) Nu există garanție de securitate în formula asta.”

Fiecare stat ajută „cum consideră de cuviință”, nu cum are nevoie cel atacat

Pentru a-și demonstra teoria, analistul a citit textul Articolului 5 din Tratatul de la Washington.

„Ce zice aici? Fiecare dintre ele (…) va ajuta partea sau părțile astfel atacate, luând imediat, individual și în colaborare cu celelalte părți, măsurile pe care le consideră necesare. Adică această garanție juridică e zero. Pentru că dacă tu, aliatul meu, ești atacat (…), eu te voi ajuta după cum cred eu de cuviință. (…) De aia nu tratatul te salvează în caz de agresiune a Rusiei, ci relația cu oamenii.”

Principiul „toți pentru unul și unul pentru toți” este esența apărării colective NATO, consacrat prin Articolul 5 din Tratatul Atlanticului de Nord. Acesta prevede că un atac armat împotriva oricărui stat membru este considerat un atac împotriva tuturor.