Vasile Bănescu, mesaj în prima zi a Săptămânii Patimilor: „Ce ar face, oare, Iisus astăzi, dacă ar reveni și intra în unele biserici?”

Vasile Bănescu, actual membru al CNA și fost purtător de cuvânt al BOR, a transmis un mesaj în prima zi a Săptămânii Patimilor. A rememora semnificația acestei zile importante și, de altfel, a lansat o critică la adresa unor preoți.

Vasile Bănescu a postat, pe pagina de Facebook, un mesaj referitor la ziua de luni – prima zi a Săptămânii Patimilor. A rememorat importanța biblică a acestei zile.

„Luni, săptămâna Sfintelor Pătimiri. Iisus ajunge la Templul din Ierusalim, loc sacru, inundat de mulțimi în preajma sărbătorii (Pesah), numeroși oameni veniți inclusiv din diaspora pentru a se ruga și aduce jertfe. Atmosferă de uriaș iarmaroc, în care schimbul de bani (exchange), negoțul cu animale, prăfosul administrativ clerical și ritualismul sufocant de taină anulau sensul Sărbătorii, adică al întâlnirii cu Domnul.

REACȚIE Vicepreședintele ANCOM ironizează show-ul de „adio” al lui Fritz: „Mai tare era dacă era primar în China”

14:02

MILITAR Sfârșitul unei ere: SUA își retrag trupele din Irak după 23 de ani de operațiuni militare, dar pericolele persistă

13:57

Ca Fiu dumnezeiesc al Tatălui ceresc, dar și ca om deplin (Fiul Omului), Iisus se revoltă firesc împotriva trădării și înjosirii rațiunilor curate (sfinte) care stau la baza existenței Templului (azi, în paradigmă creștină, a Bisericii) și ia atitudine morală manifestată concret prin răsturnarea tarabelor schimbătorilor de bani și alungarea negustorilor din Templu, cei care ajunseseră să domine locul sfânt, devenit asemenea unei «peșteri de tâlhari». Tâlhărie mascată de ritualism religios. Negustorie în inima «locului sfânt»”, notează Vasile Bănescu.

Vasile Bănescu a transmis un mesaj în prima zi din Săptămâna Patimilor

Vasile Bănescu a adus în atenție și „Parabola smochinului neroditor”. De asemenea, a lansat o critică la adresa anumitor preoți.

„Ce ar face, oare, Iisus astăzi, dacă ar reveni și intra în unele biserici sau în deloc puținele centre eparhiale din lumea creștină? E doar un exercițiu de imaginație, pe care ar trebui să-l facă orice cleric realist, căruia îi mai pasă de Adevăr.

Tot azi se face pomenire, în Biserică, episodului contrariant în care Iisus blestemă «smochinul neroditor».

Practica oare Iisus blestemul ca pedeapsă cu efectul unei „negre” minuni? Era oare «vinovat» smochinul? Poate avusese totuși un anotimp mai prost, poate nu era încă vremea rodirii.

Dumnezeu nu-i pedepsește nici pe oamenii cu liber arbitru, darămite un smochin. Atunci?
Nicolae Steinhardt răspunde probabil mai bine ca oricine:

«Nu de smochini şi de smochine se face menţiune în parabola aceasta, ci de omul care nu dispune de scuză valabilă spre a-L refuza pe Făcătorul său ori pentru a-I spune: N-am timp sau Nu-i acum momentul potrivit. (…) Nefericitul smochin nu-i altul decât neştiutorul, proceduristul, legalistul, de-sine-stătătorul, învârtoşatul, formalis­tul fariseu care se socoteşte apărat de termene şi de stricteţea prescripţiilor. (…) Dar, ce-ar fi putut face, practic, smochinul? Să fi intrat, de obidă şi ruşine, în pământ; să se fi strămutat, de ciudă şi emoţie, în mare. Sau mai bine, mult mai bine, să-I fi fost Domnului – prin lăuntrică bunăvoinţă, strădanie şi cutremurare – prilej de minune pozitivă.
Există o mică legendă japoneză a cărei citare nu-i nelalocul ei aici: Un filo­sof se plimbă prin pădure, se opreşte în faţa unui arbust şi se adresează unei ramuri rostind: Vorbeşte-mi despre Dumnezeu. Și atunci, creanga înfloreşte.
De nu putea să rodească fructe, smochinul ar fi putut măcar înflori.»

Vasile Bănescu: „Toți suntem niște «smochini» care ne putem salva prin rodire”

Iisus le vorbește acum ucenicilor Săi despre imensa putere a credinței. Despre această putere se vorbește cel mai adânc prin metaforă și parabolă, dar mai ales prin exemplu concret.

Uscarea instantanee a smochinului indică, desigur, posibilă „uscare” a oricăruia dintre noi, cei ce rămânem nepăsători, ignoranți și prostește încăpățânați în îndepărtarea noastră de Sens, de Dumnezeu.

Toți suntem niște «smochini» care ne putem salva prin rodire sau ne putem autopedepsi și «usca» fără seva vitală a credinței.

Germinează în noi atâta potențial bine pe care, de cele mai multe ori, îl înăbușim și ucidem, alegând irațional «răul pe care nu (ni)-l dorim»”, mai notează Vasile Bănescu, pe Facebook.

Vezi și:

Vasile Bănescu îl acuză pe George Simion de instigare la violență și CRIMĂ. „Cine sunt cei ce ar trebui jupuiți de vii?”

Sursă foto: Mediafax Foto