8 personalități artistice născute în România, care au cunoscut succesul în străinătate

Secolul trecut a fost contemporan cu o serie de artiști și intelectuali remarcabili născuți în România, care au ales să emigreze în țări care le-au apreciat valoarea și talentul. Mulți dintre ei sunt astăzi revendicați de mai multe culturi și operele lor au ajuns la un public mondial. 

Am făcut o listă cu 8 personalități artistice născute în România, dar care au cunoscut succesul în străinătate, nu în țara natală. 

George Enescu 

Unde și când s-a născut: Liveni, România, 1881

Unde și când a murit: Paris, Franța, 1955

Copil minune, George Enescu a fost cel mai tânăr student care a fost admis la Conservatorul din Viena în 1888, la vârsta de șapte ani. După ce a absolvit la 13 ani, a continuat să studieze la Conservatorul din Paris, până în 1899. În 1923 și-a făcut debutul ca dirijor în SUA cu un concert la Carnegie Hall cu Orchestra din Philadelphia. A mai dirijat Filarmonica din New York între 1937 și 1938. După cel de-al Doilea Război Mondial a rămas la Paris.

Enescu a fost un profesor de vioară respectat și cunoscut, care i-a avut printre elevi pe Christian Ferras, Ivry Gitlis, Arthur Grumiaux și Yehudi Menuhin. Singura sa operă, Oedip, a avut premiera la Paris în 1936. Aducând influențe ale muzicii populare românești în opera sa, Enescu a scris două rapsodii românești, cinci simfonii (două dintre ele neterminate), poemul simfonic Vox maris și multe piese de muzică de cameră.

La București are loc o dată la doi ani un festival internațional de muzică ce poartă numele marelui compozitor, dar și un concurs internațional de muzică.

Constantin Brâncuși 

Unde și când s-a născut: Hobița, România, 1876

Unde și când a murit: Paris, Franța, 1957

Unul dintre cei mai cunoscuți artiști români care au trăit în afara țării, Constantin Brâncuși este considerat un pionier al sculpturii abstracte moderne.

A început să călătorească în 1896, pentru a-și urmări interesele artistice, și a făcut diverse călătorii în afara țării, inclusiv la Viena și München, până în 1904, când a intrat la École des Beaux-Arts din Paris. În România urmase Școala de Arte Plastice din București. Prima sa expoziție la Paris a avut loc în 1906.

În 1913 a expus cinci lucrări în expoziția de artă modernă Armory Show din New York, Chicago și Boston, printre care și celebra Mademoiselle Pogany. Expoziția a introdus publicul în stiluri de avangardă precum fauvismul, cubismul și futurismul. De-a lungul timpului, Brâncuși a avut mulți colecționari în SUA și astăzi muzeele din Statele Unite găzduiesc multe dintre lucrările sale.

În martie 1951, statul român comunist a respins, din motive ideologice, oferta făcută de Brâncuși de a primi 200 de lucrări și atelierul său la Paris. Centrul Pompidou din Paris găzduiește astăzi un număr important de lucrări ale sculptorului. Brâncuși a dobândit cetățenia franceză în 1952 printr-un decret de naturalizare.

Emil Cioran 

Unde și când s-a născut: Rășinari, România, 1911

Unde și când a murit: Paris, Franța, 1995

Filosoful și eseistul român Emil Cioran a locuit și a murit în Franța, după ce s-a mutat definitiv acolo în 1945. A studiat la Universitatea din București, unde a obținut o licența în filozofie în 1932 cu o teză despre filozoful francez Henri Bergson. Un an mai târziu a publicat prima sa carte, Pe culmile disperării, care i-a adus premiul pentru tineri autori de la Academia Regală Română. Între 1933 și 1935 a fost la Berlin ca membru al Fundației Humboldt și în 1936 a plecat în Franța cu o altă bursă.

Din 1945 începe să scrie în franceză, iar prima sa carte a fost publicată în 1949 la editura Gallimard și se numea Precis de decomposition. A scris zece cărți în limba franceză, printre care La Tentation d’exister (Ispita de a exista) și De l’inconvénient d’être né (Despre neajunsul de a te fi născut). Cu excepția premiului Rivarol, acordat pentru debutul său în Franța, el a refuzat toate celelalte premii literare care i-au fost oferite de-a lungul timpului.

Sergiu Celibidache 

Unde și când s-a născut: Roman, România, 1912

Unde și când a murit: La Neuville-sur-Essonne, Franța, 1996

Dirijorul, compozitorul și profesorul Sergiu Celibidache a studiat mai întâi la Universitatea din București, înainte de a pleca în 1936 la Berlin, unde a studiat la Academia de Muzică (Hochschule für Musik). În august 1945, întrucât dirijorul șef al Filarmonicii din Berlin, Wilhelm Furtwängler, era suspendat pentru că era suspectat că ar fi colaborat cu regimul nazist, Celibidache, în vârstă de 33 de ani, a fost numit dirijor pro tempore al orchestrei. A ocupat această funcție până în 1952, când Furtwängler a fost reabilitat și a dirijat peste 400 de concerte cu Philharmoniker. Din 1979 până la moartea sa a fost directorul muzical al Filarmonicii din München. Sergiu Celibidache este cunoscut pentru preferința sa de a explora unicitatea fiecărui concert și „experiența transcendentă” adiacentă, în loc să facă înregistrări.

Tristan Tzara 

Unde și când s-a născut: Moinești, România, 1896

Unde și când a murit: Paris, Franța, 1963

Poetul și eseistul Tristan Tzara (născut Samuel Rosenstock) este cunoscut ca unul dintre fondatorii mișcării Dada, care a condus la o revoluție majoră în artele plastice și literatură. Personalitate complexă, a fost artist, jurnalist, dramaturg, critic literar și de artă și regizor de film. A studiat Matematica și Filosofia la Universitatea din București, dar nu a absolvit.

În 1915 s-a mutat la Zurich și în 1919 la Paris, unde a devenit parte din personalul revistei Littérature, revista literară editată de André Breton, Philippe Soupault și Louis Aragon.

Victor Brauner 

Unde și când s-a născut: Piatra Neamț, România, 1903

Unde și când a murit: Paris, Franța, 1966

Pictorul și sculptorul Victor Brauner s-a format la Școala de Arte Frumoase din București și a pictat inițial într-un stil expresionist, abandonat ulterior odată ce s-a implicat în mișcările dada și suprarealiste. Până în 1930 se mutase deja la Paris, tot pentru a-și continua cariera artistică. Aici s-a împrietenit cu conaționalul Constantin Brâncuși, dar și cu Yves Tanguy și Alberto Giacometti, împărțind cu cei doi din urmă reședința de pe strada Moulin Vert.

Prima sa expoziție personală la Paris a avut loc la Galerie Pierre în 1934, catalogul expoziției prezentând o introducere entuziastă scrisă de André Breton. Tanguy și André Breton au scris o introducere pentru catalogul primei expoziții personale a lui Brauner la Paris.

După ce a fugit în sudul Franței la începutul celui de-al Doilea Război Mondial și mai târziu în Elveția, s-a întors la Paris, unde a rămas până la sfârșitul vieții.

Una dintre cele mai cunoscute picturi ale sale este Autoportret cu ochi enucleat, care mai târziu avea să devină reală, când pictorul și-a pierdut ochiul stâng într-o încăierare între Oscar Domínguez și Esteban Francés. În 1966 a reprezentat Franța la Bienala de la Veneția.

Mircea Eliade 

Unde și când s-a născut: București, România, 1907

Unde și când a murit: Chicago, SUA, 1986

După ce a studiat filosofia la București și la Calcutta, India, Mircea Eliade și-a luat doctoratul în filozofie la București în 1933. Până în 1940 a predat la Universitatea din București și în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a lucrat ca atașat cultural la Ambasada României la Londra (1940 – 1941) și la misiunea diplomatică a României la Lisabona (1941 -1945). Începând cu 1945 a locuit la Paris, unde a predat istoria religiilor la École Pratique des Hautes Études și la Sorbona. Începând cu 1956 a ajuns la Universitatea din Chicago, unde a predat până la pensionare.

Mircea Eliade a fost un important savant al religiilor și un autor prolific. A scris peste 50 de cărți, inclusiv romane, povestiri și piese de teatru. Treizeci dintre acestea au fost publicate în limba engleză.

Considerat unul dintre cei mai importanți interpreți ai miturilor și simbolismului spiritual din lume, el vorbea șase limbi și scria fluent în trei. Istoria credințelor și ideilor religioase în trei volume (1978–1985) și popularul Sacrul și profanul (1959) sunt printre cele mai cunoscute opere ale sale, non literare.

Eugene Ionescu/ Eugène Ionesco 

Unde și când s-a născut: Slatina, România, 1909

Unde și când a murit: Paris, Franța, 1994

Dramaturgul româno-francez Eugene Ionescu a fost un nume important al Teatrului Absurdului. A crescut în Franța și România, unde a obținut o diplomă în limba franceză la Universitatea din București. În 1938 a plecat la Paris, unde a lucrat ca atașat cultural al guvernului român și a început studiile doctorale. După 1945 a rămas definitiv în Franţa, unde a fost numit membru al Academiei Franceze în 1970. În 2009 a fost declarat membru post-mortem al Academiei Române.

A scris mai multe lucrări în limba română, precum volumul de critică literară Nu  din 1934 sau piesa de teatru Englezește fără profesor (Engleză fără profesor) din 1943, dar majoritatea lucrărilor sale au fost scrise în franceză. Piesa sa La Cantatrice chauve (Cântăreața cheală), care a introdus tehnici dramatice radicale și a contribuit la inițierea Teatrului Absurdului a fost scrisa in 1949. Au urmat La Leçon (Lecția), Les Chaises (Scaunele), Le Nouveau Locataire (Noul chiriaș), Rhinocéros (Rinocerul), Le Roi se meurt (Regele moare).

Foto: Mediafax Foto

CITEȘTE ȘI: Consiliul Local din Paris a dat numele George Enescu unei piețe din apropierea Operei unde compozitorul român și-a petrecut cea mai mare parte a anilor parizieni