Gest IMPRESIONANT în Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara: cum au reacționat spectatorii când a apărut o problemă tehnică

În seara de 9 februarie, în Sala Mare a Teatrului Național din Timișoara se juca spectacolul „O scrisoare pierdută”, de I.L. Caragiale, în regia Adei Lupu Hausvater. În timp ce se derula scena finală din prima parte a spectacolului, a avut loc o pană de curent care a lăsat sala în beznă. 

Deși în mod normal o astfel de problemă ar fi dus la anularea spectacolului, ea s-a transformat într-o lecție despre legătura specială dintre actori și cei din sală, în momentul în care toți spectatorii au aprins lanternele telefoanelor mobile și astfel au luminat scena, iar spectacolul a putu să continue.

„Continuarea spectacolului de către actorii Teatrului Național din Timișoara la lumina lanternelor din telefoane a fost o alegere asumată de publicul Teatrului Național, răspuns pe care spectatorii l-au dat binecunoscutului actor timișorean Ion Rizea, interpretul rolului Nae Cațavencu”, conform comunicatului remis Gândul de către reprezentanții TNTm. 

ANALIZĂ EXCLUSIV Liberalizarea energiei, adevărata cauză a crizei economice. „Vaca de muls” România a îmbogățit „băieții deștepți”. Economist: Liberalizarea este o glumă bună, dar proastă

06:30

CONTROVERSĂ Anchetatorul Revoluției, Cătălin Pițu: „Cine spune că anul trecut, în decembrie, CCR a dat o lovitură de stat, nu știe ce vorbește sau este ticălos!”

06:00

„Iluminarea scenei finale de către public, susținerea jocului actorilor prin lumina telefoanelor mobile ale publicului Teatrului Național are o încărcătură uriașă: dovedește că  România se dezvoltă cu adevărat prin cultură, că opțiunea pentru teatru înseamnă civism, că – dincolo de toate exemplele negative – societatea este mult mai educată și mai implicată organic decât ne-ar lăsa să mai credem stridențele din spațiul public”, mai scrie în comunicat. 

Foto / video: Adrian Pîclișan / TNTm

CITEȘTE ȘI: VICTOR REBENGIUC împlinește azi 90 de ani. Marele actor încă poate fi văzut pe scenă

Actrița Iulia Samson: „Jurnalele din adolescență au fost o sursă de inspirație pentru acest rol”