A murit regizoarea Sanda Manu / Oana Pellea: „Când iți pleacă o parte din suflet…Îl petreci în Tăcere”

„Viața era o teribilă carte, tot timpul era interesant”

Creatoare a zeci de spectacole valoroase cu piese importante din dramaturgia naţională şi universală, Sanda Manu a contribuit la formarea profesională a numeroși actori, printre care Simona Măicănescu, Vlad Ivanov, Richard Bovnoczki, Tamara Crețulescu, George Mihăiță, Oana Pellea, Mihai Constantin, Dorina Lazăr, Dorina Chiriac și Mircea Diaconu.

Sanda Manu s-a născut în anul 1933. A început să citească de la frageda vârstă de 5 ani, deoarece a copilărit într-o familie în care se discuta cu pasiune despre teatru și literatură. Tatăl său a fost apreciatul actor și scriitor Ion Manu. Deși acesta își dorea ca fiica lui să urmeze Politehnica și să devină inginer, aceasta a ales diferit.

A absolvit cursurile Facultății de Regie a Institutului de Artă Teatrală și Cinematografică din București, fiind colegă, printre alții, cu Radu Penciulescu. După absolvirea facultății, a lucrat ca regizor de teatru și de televiziune și profesor universitar la IATC, devenit după 1989, ATF, mai apoi, UATC și, în fine, UNATC. Și-a încheiat cariera pedagogică la Facultatea de Teatru a Universității Spiru Haret. A regizat aproximativ 120 de spectacole de teatru și de televiziune.

A fost invitată să monteze spectacole în teatre din Germania și SUA, efectuând turnee la Belgrad, Varșovia, Moscova, Riga și Berlin. A fost distinsă cu Premiul de Excelență al UNITER în 1992, iar în 2008 i s-a decernat Premiul UNITER pentru întreaga activitate. A devenit în 2009 Doctor Honoris Causa al UNATC.

„Tata era una dintre persoanele cele mai importante din viața mea. Pe el îl ascultam cel mai tare. Era imprevizibil. Actor, scriitor. Bun și deștept, cu îngrozitor de mult umor. El m-a făcut să mă îndrăgostesc de limba română. Era foarte cald cu oamenii și foarte iubitor. Biblioteca lui erau oamenii. Viața era o teribilă carte, tot timpul era interesant. Îmi spunea mereu că un om inteligent nu se plictisește niciodată. Am avut o guvernantă austriacă. A venit când aveam un an și a plecat atunci când aveam 51 de ani. A fost îngerul meu păzitor. Uneori îmi spun că a fost făptura pe care am iubit-o cel mai mult în viața asta. A fost darul cel mai de preț al mamei mele, care a acceptat iubirea mea pentru această femeie”, spunea Sanda Manu, citată de Muzeul Național al Literaturii Române.

„Am avut noroc. Teatrul mi-a luat tot. Mi-a plăcut foarte tare. Îmi plac oamenii. Nu m-a atras filmul. Mie mi-au plăcut oamenii. Contactul cu ei. Teatrul nu înseamnă regizorii, ei sunt la modă de puțină vreme. Teatrul e actorul”, mărturisea Sanda Manu.

„Actoria este profesia în care totul e ca la război. Indiferent ce relaţie ai cu cei de lângă tine, indiferent dacă îi urăşti, dacă-i iubeşti prea tare, de partenerii pe care îi ai, în clipa în care intri să joci eşti ca soldatul în tranşee. Trebuie să fii sigur că acela de lângă tine ţi-e umăr la umăr, nu te împuşcă pe la spate. Asta creează o anume relaţie pe timpul unor repetiţii, unde pot fi înfruntări, certuri, dar niciodată trădare”, adăuga ea.

Sanda Manu a fost căsătorită cu actorul Ștefan Tapalagă. Cei doi au împreună o fiică, Irina Tapalagă, artist plastic.